Numărul curent: 12

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Arte:
Zilele culturii româneşti la Frankfurt de Dumitru Avakian


DACĂ aveţi răgaz câteva zile - acum, la sfârşit de octombrie, la început de noiembrie - luaţi avionul până la Frankfurt; zborurile low-cost sunt accesibile, iar hotelurile în extra-sezon nu sunt scumpe. Câteva dintre principalele instituţii de cultură ale oraşului, ale Capitalei landului Hessa, găzduiesc în aceste săptămâni evenimente susţinute cu participarea unor importante personalităţi, a unor formaţii importante ale vieţii noastre artistice. De fapt, principala gazdă a acestei suite de manifestări este Banca Centrală Europeană ce îşi are sediul la Frankfurt, de asemenea, Banca Naţională a României, cea care a susţinut costurile fireşti ale acestor manifestări.

Este aniversată, de asemenea, împlinirea unui deceniu care s-a scurs de la înfiinţarea acestei mari instituţii bancare europene. Sunt reunite douăzeci şi şapte de bănci naţionale. Prin consens s-a stabilit ca în fiecare toamnă fiecare instituţie naţională de acest fel să organizeze evenimente culturale susţinute de artişti, de formaţii din propria ţară. Se demonstrează astfel că, în condiţiile actuale ale globalizării, ale circulaţiei valorilor, Europa nu devine un fel de „melting pot" al uniformizărilor de tot felul, se arată că Europa este un spaţiu al cunoaşterii reciproce, al tezaurizării tradiţiilor, al apropierii spirituale dintre diferitele colectivităţi, un spaţiu al respectului, al comunicării. Iar atunci când puterea financiară vine să întărească valorile culturii, ale artei, atunci se poate vorbi de existenţa unui mecanism viu privind etalarea acestora într-un mare concert european.

Asta face B.N.R. Nu de azi, nu de ieri. O face de ani buni!

In ţară. O face cu discreţie, cu exemplar temei. O face acum, în aceste zile, la Frankfurt, în găzduirea Bancii Centrale Europene.

Trebuie să recunosc faptul că în proporţie de peste 90% selecţiile operate de organizatorii din ţară au coincis cu propriile mele opţiuni. Atât în ce priveşte manifestările muzicale cât şi cele artistice în general. O impresie puternică a produs, spre exemplu, spectacolul „Don Quixote - made in Romania" susţinut în deschiderea manifestărilor, la sediul B.C.E. de minunatul Dan Puric; un spectacol one-man-show electizant, un spectacol devenit celebru la noi. A colindat lumea; este o suită de parabole cu sens metaforic sprijinite de o plasticitate gesturală hrănită la rândul ei de o viziune poetică inspiratoare. In aceeaşi seară, o captivantă contrapunere a adus alături, într-un spaţiu expoziţional generos, câteva dintre operele pictorului Ştefan Câlţia - un poet al fabulaţiei onirice, de asemenea autoportretele lui Bogdan Vlăduţă - etalează un spaţiu al unor contorsiuni interioare asumate, de asemenea viziunea cvasifotografică a unei detaşări nete faţă de cotidian prin integrarea acestuia în zona creaţiei - cum reiese acest fapt din imagistica cvasifotografică a lui Roman Tolici.

Nu putea lipsi în acest context, la Frankfurt, marea personalitate a artelor plastice din prima jumătate a secolului trecut, sculptorul Constantin Brâncuşi. O faţetă cu totul specială a personalităţii sale, abordarea fotografică a propriei personalităţi, a operei sale, a fost evocată de criticul de artă Radu Varia pe parcursul unei conferinţe de presă ce a precedat vernisajul expoziţiei de la Muzeul Culturilor Lumii. A făcut-o cu o vervă, cu un farmec captivant care a înlesnit drumul nostru spre înţelegerea acestei laturi a lumii celei noi pe care o deschide Brâncuşi în plastica secolului XX.

Gheorghe Zamfir şi naiul său rămân în continuare embleme ale spiritualităţii româneşti, ale României profunde; a concertat în Biserica Sf. Katharina din inima oraşului. Doina sa de jale penetrează sufletele, tulbură conştiinţele. Indiferent de locul în care cântă. Suflul uman devine înnobilator. Vibraţia lăuntrică este emoţionantă. Succesul a fost imens; la nivelul publicului local; printre românii sosiţi - unii dintre ei - de la zeci de kilometri distanţă. De decenii Zamfir apare în compania organistului Nicolae Licareţ, un muzician care ştie să se retragă lăsând cu discreţie loc de desfăşurare partenerului său; ştie să-şi asume şi poziţia de protagonist atunci când prezintă lucrările de orientare neoclasică ale lui George Enescu.

Este interesant de observat perspectiva din care privim performanţa Orchestrei Naţionale Radio, aici, la Frankfurt, în marea sală de concerte de la Alte Oper; este astăzi una dintre cele mai pretenţioase săli de concert ale lumii.

La nivelul vieţii muzicale bucureştene concertul a fost absolut valabil. Extensia în timp a concertului a fost în parte obositoare. Programul însuşi a etalat valori universale cum este triplul Concert beethovenian, de asemenea, lucrări enesciene ce aparţin unei spiritualităţi naţionale precum şi altele ce urmează o orientare prioritar vest-europeană. In deschidere, Preludiul la unison a fost excelent construit. In încheierea concertului prima Rapsodie enesciană a stârnit ropote prelungite! Membrii orchestrei s-au mobilizat bine „pe ultima sută de metri". In adevăr, pe acea sută de metri mobilizarea a fost entuziasmantă! Dirijorul Cristian Mandeal a ridicat la maximum posibil potenţialul ansamblului. A acceptat a prelua orchestra în ultimul moment. Nu trebuie uitat, la Bucureşti - o ştim cu toţii - O.N.R. a avut de susţinut în paralel două programe. Nu sunt scuze, ci sunt realităţi. La nivelul actual constatăm

- iată! - că în cazul O.N.R. „două mere nu pot fi ţinute în aceeaşi palmă". Cu decenii în urmă un asemenea concert

- cu o miză atât de mare precum cel de la Frankfurt - era pregătit timp de minimum două săptămâni! Aşa proceda, spre exemplu, maestrul George Georgescu la Filarmonica bucureşteană. In zilele noastre, în schimb, acest concert al orchestrei celei mari a Radiodifuziunii bucureştene a fost plasat în paralel alte obligaţii ale formaţiei. Observând însă datele aceleiaşi performanţe la nivelul circulaţiei celei mari a valorilor, perspectiva se arată a fi alta. Termenii de comparaţie sunt alţii. In prima parte a lunii la Alte Oper a concertat Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii Bavareze condusă de Mariss Jansons, muzicieni care - ne aducem aminte - şi-au demonstarat clasa şi la Bucureşti cu prilejul ultimei ediţii a Festivalului enescian. Intr-o perspectivă mondială a orchestrelor lumii, organismul este clasat pe primele locuri! Recent a mai concertat la Alte Oper Orchestra „Mozarteum" din Salzburg; iar spre sfârşitul acestei luni tot aici va evolua orchestra „Tonhalle" din Zürich. In această perspectivă, în competiţia celor mari, presa germană a taxat în termeni duri performanţa muzicienilor noştri. Nu este exclus ca poziţia deloc comodă, realmente precară, în care se situează actualmente ţara noastră în context european, să fi influenţat o parte a massmedia; iar aceasta într-o perspectivă de natură politică. A fost apreciat, totuşi, entuziasmul publicului, generozitatea aplauzelor care au răsplătit în finalul concertului prima Rapsodie enesciană.

Pe parcursul aceleiaşi seri de muzică, triplul Concert beethovenian a fost cântat cu grijă, cu firească precauţie; în evoluţia lor cei trei muzicieni solişti - violonista Anda Petrovici, violoncelistul Marin Cazacu, pianistul Nicolae Licareţ - s-au bazat în mod firesc pe experienţa unei îndelungate colaborări muzicale camerale. Personal am apreciat comunicarea cordială, frumuseţea sunetului ce împlineşte evoluţia violonistului Gabriel Croitoru pe parcursul acestui opus enescian concertant care este „Caprice Roumain", opus recent întregit de maestrul Cornel Ţăranu; este o suită de patru momente a căror componenţă rămâne în continuare de stabilit în cazul performanţei în sala de concert.

In deschiderea serii de muzică, cu prilejul unei reuniuni somptuoase prilejuite de împlinirea unui deceniu ce a trecut de la inaugurarea Băncii Centrale Europene, Jean Claude Trichet, preşedintele instituţiei, a evocat importanţa întregirii familiei europene din care România face în mod natural parte; a evocat originalitatea valorilor culturale ale Estului european, valori integrate unei dinamici din care fac parte atât Brâncuşi, cât şi, mai recent, Hertha Müller; a evocat importanţa istorică a căderii Zidului Berlinului, a Cortinei de Fier. Sunt evenimente şi aspiraţii, sunt realităţi sub semnul cărora se aşează în mod firesc Zilele Culturale ale Băncii Centrale Europene.

De ce ne-am deplasa tocmai la Frankfurt pentru a-i întâlni pe artiştii sosiţi din ţară? Poate şi numai pentru faptul că talenul, meşteşugul acestora este susţinut de o structură orgnizatorică eficientă, asigurată de gazde, aspect ce potenţează performanţa artiştilor noştri. Pot fi urmăriţi în continuare, la Frankfurt, pianistul Harry Tavitian într-un captivant program de muzică ethno-jazz, apoi „Romanian Piano Trio", coregraful Gigi Căciuleanu şi formaţia sa de dansatori, cântăreţul Grigore Leşe într-un spectacol folcloric semnificativ intitulat „Origini", pot fi urmăriţi prozatorii Gabriela Adameşteanu şi Mircea Cărtărescu citind din opera lor, manifestări extrem de populare în mediul cultural german, de asemenea proiecţii de filme aparţinând noului val românesc, regizorilor Cătălin Mitulescu, Cristian Mungiu, Cristian Nemescu, Nae Caranfil. Sunt expuse colecţii numismatice, de filatelie. Nu pot să nu observ, întregul grup al jurnaliştilor sosiţi de la Bucureşti am fost înconjuraţi de amabilitatea funcţional exprimată a angajaţilor B.C.E., a celor câtorva înalţi funcţionari ai B.N.R., aspect ce a exclus derapajele de orice fel. Am fost la rândul nostru entuziasmaţi de comunicarea eficientă cu care se acţionează în principalele instituţii culturale artistice pe care am avut bucuria să le fi vizitat. Frankfurt este un important centru al finanţelor mondiale ale căror circuite animă viaţa acestor construcţii statuare care sunt zgârie-norii din centrul oraşului. In vecinătatea lor casa în care s-a născut Goethe este un loc al unui pelerinaj continuu. Dar este şi un important centru al circulaţiei cotidiene a valorilor. Aici au loc concerte, simpozioane, întâlniri cu oamenii de cultură, de artă. In aceste zile ale toamnei, aici, la Frankfurt, animaţia valorilor culturale poartă culorile României.