Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Zile Marin Sorescu de Solomon Marcus

Un elev cam neajutorat primeşte ca temă la ora de română relatarea unei zile din viaţa sa. Iată un fragment: "Ne spălăm cu săpun, săpunul nostru obişnuit, pus la îndemână pe poliţa din baie. întindem mereu braţele spre duş şi ne frecăm bine cu săpun, de ne dor oasele de-atâta frecat. O, ce veselie e în spălător dimineaţa! Ca într-un spălător de internat. Copiii iau apă în gură şi se stropesc unii pe alţii. Deocamdată încă nu ştim de unde să luăm prosoape şi ne ştergem pe faţă cu ce găsim."
Un versificator de duzină relatează modul în care reuşeşte să atragă un anumit public, în faţa căruia îşi prezintă producţiile sale poetice: "în fiecare seară strâng de prin vecini toate persoanele disponibile şi le citesc versuri. Persoanele sunt foarte receptive la poezie, dacă ştii cum să le iei. De aceea eu mă emoţionez şi timp de câteva ore le povestesc ce frumos a dormit copilul meu peste zi. întâlnirile noastre sunt deobicei sobre, fără entuziasme de prisos. în orice caz, înseamnă că fiecare ne-am făcut datoria şi putem merge mai departe."
în ciuda banalităţii lor, aceste texte au reţinut atenţia lui Marin Sorescu, transformându-le în materie primă a unor poezii din volumul Unghi. în primul text, a operat câteva substituţii: clăbucul tău, soare, în loc de săpun; fundamental în loc de obişnuit; cerului în loc de din baie; tine în loc de duş; lumina în loc de săpun; fericire în loc de frecat; pe pământ în loc de în spălător; când copiii în loc de copiii; şi cele mai bune prosoape în loc de prosoape; moartea în loc de ce găsim. A obţinut astfel poezia Matinală. în esenţă, putem spune că o serie de termeni din registrul domestic au fost înlocuiţi cu alţii, din registrul cosmic, şi, drept consecinţă, suntem transferaţi din planul utilitar în cel ludic. Practic, prin aceste substituţii textul relaxat iniţial se transformă într-unul tensionat, deoarece la primul contact cititorul neavertizat le percepe ca incoerente. Ce poate însemna poliţa cerului? Practica lingvistică nu lasă loc unei alăturări atât de insolite iar dacă deschidem dicţionarul, găsim poliţă = "suport de scândură etc." sau "act prin care o persoană dispune debitorului etc.". în ambele cazuri, sintagma propusă de poet intră în conflict cu dicţionarul. Cum ne descurcăm mai departe? Cunosc multe persoane, inclusiv intelectuali, specialişti respectabili în domeniul lor, care au trecut onorabil prin şcoală şi prin viaţă, dar nu au făcut faţă unor provocări de tipul menţionat. Cred că nu mă înşel dacă evaluez la 80% partea din populaţie în faţa căreia şcoala înregistrează un eşec. O situaţie asemănătoare are loc în ceea ce priveşte depăşirea unor situaţii similare din domeniul matematicii şi din cel al filozofiei. Atunci când Euclid ne ^pocneşte^ de la început cu "numim punct ceea ce nu are părţi", "numim linie ceea ce nu are grosime", mulţi sunt cei care nu rezistă să meargă mai departe.
Cei care totuşi rezistă la provocările lui Sorescu vor descoperi că diferitele "incoerenţe locale" din Matinală prezintă un anumit izomorfism, o anumită asemănare de structură, că între ele există o colaborare, care conduce la o nouă coerenţă, o coerenţă de ordinul al doilea, cu totul diferită de aceea din textul care a constituit materia sa primă. Dar această nouă coerenţă poate fi percepută numai global, adică la nivelul întregii poezii; fără corelarea localului cu globalul nu este posibilă o înţelegere autentică. Metaforele locale sunt cărămizi ale metaforei globale: planeta Pământul văzută ca un spălător de internat; o metaforă oarecum oximoronică, deoarece spălătorul ne trimite cu gândul la o acţiune de purificare, pe când internatul sugerează o stare de claustrare. Dar semnificaţia ei profundă se desprinde abia din ultimul vers Ne ştergem pe faţă cu moartea şi din asemănarea dintre locuitorii planetei noastre şi copiii neştiutori care, într-o veselie neghioabă, se stropesc cu apă în spălătorul comun. Revine aici "moartea în veselie", pe care a expri­ma­t-o şi Rilke: "Moartea e mare/ Ai ei suntem când gura zâmbeşte/ Şi când viaţa în toi ni se pare/ în mijlocul nostru ea hohoteşte". în ceea ce priveşte textul al doilea, cel al versificatorului de duzină, aici intervenţia lui Sorescu se reduce la operarea a numai patru substituţii, pentru a obţine poezia Capriciu: scaunele în loc de persoanele, aşezi în loc de iei, murit în loc de dormit şi sufletul în loc de copilul. Aceeaşi metodă, a relaxării, poate fi aplicată poeziilor Drumul şi Fuga, al căror numitor comun este paradoxul zenonian al mişcării, acceptat în prima dintre aceste poezii, dar transgresat în a doua. Din nou, moarea se insinuează în viaţa cotidiană. Rezultă că, după ce am parcurs etapa trecerii de la local la global în interiorul aceleiaşi poezii, urmează o a doua etapă, a trecerii de la o poezie la o serie de poezii de aceeaşi factură, apoi o trecere la nivelul superior al mai mulor cicluri, până cuprindem şi întreaga operă a autorului şi o plasăm în contextul tipologic sau istoric potrivit.
Uşor de spus, greu de făcut. Cititorul invitat la o întreprindere de acest fel - şi ne gândim în primul rând la elevi şi la studenţi - se va afla într-o situaţie conflictuală de o deosebită gravitate. Pe de o parte, el se poate simţi atras de ceea ce Mircea Ciobanu numea undeva "nevoia fiinţei cititoare de a se lăsa înşelată"; pe de altă parte, acelaşi cititor nu-şi poate reprima disponibilitatea şi dreptul său de a pune la îndoială ficţiunea care i se propune. Cu alte cuvinte, cititorul oscilează între dorinţa de a se face complice cu autorul şi tentaţia de a-l suspecta pe acesta de falsitate. Care dintre aceste două tendinţe învinge? Răspunsul este condiţionat de atât de mulţi parametri, încât nici o regulă generală nu se poate formula. Fapt este că cei mai mulţi dintre cei care sunt provocaţi la acest pact între autor şi cititor, fie că este vorba de literatură sau de matematică, de fizică sau de filozofie, nu rezistă şi renunţă.
Metoda relaxării textelor tensionate mai are şi alte consecinţe. Constatăm simplitatea mijloacelor folosite de Sorescu, cel puţin într-o parte a operei sale. (Să nu cumva să încerce cineva s-o aplice ciclului La lilieci). Textul relaxat nu pune probleme de traducere într-o altă limbă iar de aici până la traducerea textului tensionat nu-i decât un pas. înţelegem astfel una dintre cheile succesului internaţional al lui Marin Sorescu. Dar să nu cumva să credem că gradul ridicat de traductibilitate este suficient pentru a asigura succesul; el este un factor favorizant, dar departe de a fi suficient. Impresia de ^reţetă^, de procedeu algoritmic, pe care o poate da arta poetică a lui Sorescu (metoda relaxării poate conduce la un program de calculator pentru generarea de texte potenţial tensionate) este amăgitoare. Mai rămân şi alţi parametri, inefabili, care trebuie puşi în acţiune. Alegerea convenabilă a textului relaxat, locurile în care se operează substituirile, termenii noi care se introduc sunt tot atâtea surse de surpriză. Ne aflăm în faţa unei noi ipostaze a parodiei, descoperim funcţia ei explicativă şi creaoare.
De multe ori, Sorescu se prevalează de termeni de o mare generalitate, dar cu o capacitate sinonimică relativ redusă, cum ar fi, în poezia Am legat...: ochi, păsări, frunze, nori, verde, cântec, tristeţe, iubire, soarele, nopţile, timpul, să mă găsească; şi acest fapt contribuie la facilitarea operaţiei de traducere.
Despre toate acestea şi despre multe alte aspecte ale operei soresciene am discutat în zilele de 23, 24 şi 25 februarie, la "Zilele Marin Sorescu" organizate la Casa Universitarilor din Craiova. Nu am făcut decât să pornesc de la o primă variantă a propunerii mele privind traducerea în alte limbi şi retraducerea în limba română (a se vedea capitolul despre Marin Sorescu din "întâlnirea extremelor"), pentru detectarea gradului de dependenţă a unui poet de limba în care el a scris. Traducerea este polifuncţională; ea contribuie la transferul unei opere într-o altă limbă, dar în acelaşi timp poate contribui la o mai profundă înţelegere a originalului românesc. Tocmai acest al doilea aspect al traducerii a fost adus în prim plan la întâlnirea de la Craiova. în ciclul menţionat, Sorescu manifestă o foarte slabă dependenţă de limba română. Am găsit în traducători reputaţi ca Irina Mavrodin, Jean-Louis Courriol (Franţa), Brenda Walker (Anglia), Marco Lucchesi (Brazilia) Virgil Ani (Spania) şi Stelian Apostolescu interlocutori la care complicitatea şi spiritul critic au funcţionat deopotrivă. Gazdele, universitari craioveni, au dezvoltat întreaga ospitalitate şi prietenie care au permis o desfăşurare excelentă a lucrurilor. Nu am relatat decât o parte a lor, în care am fost mai implicat. S-a lucrat în secţii paralele, cu participanţi din toate centrele universitare.
Ultimul episod al Zilelor Marin Sorescu s-a desfăşurat în comuna Bulzeşti, mai întâi la Casa memorială Marin Sorescu, unde copii îmbrăcaţi de sărbătoare ne-au oferit pâine şi sare iar sora (cu o faţă uimitor de asemănătoare cu aceea a lui Marin), fraţi şi nepoţi ai lui Marin Sorescu (una dintre nepoate, fiica fratelui Ion, Sorina Sorescu, a fost foarte activă în întreaga organizare) ne-au dat explicaţii. Şi-au manifestat dorinţa ca această Casă memorială să capete din partea Ministerului Culturii şi Cultelor statutul de muzeu şi să beneficieze de toate avantajele care decurg din acest statut (de ce oare această problemă nu a fost încă rezolvată?). Am trecut apoi la Şcoala "Marin Sorescu", unde elevii ne-au oferit un spectacol extraordinar de interpretări ale unor opere soresciene, fie ele poezii sau fragmente din piese de teatru. Nu au lipsit, desigur, recitările mecanice inevitabile în astfel de cazuri, dar au fost şi câteva interpretări care au vădit un talent remarcabil; parcă am întrezărit la doi băieţei şi la o fetiţă o vervă şi o ironie cu adevărat soresciene. Marin Sorescu are, se pare, continuatori de valoare în propria sa comună. Cât despre învăţătorii care i-au pregătit, îmi scot pălăria în faţa lor. în primele patru clase sunt cu totul vreo 16 elevi, toţi pregătiţi de unul şi acelaşi învăţător, care mi-a făcut o impresie excelentă.
Următoarea ediţie a Zilelor Marin Sorescu va avea loc peste un an, tot la sfârşit de februarie, în apropierea zilei de naştere a poetului.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara