Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Ochiul Magic:
"Zile şi Nopţi de Literatură": un bilanţ moral de Nicolae Manolescu


Cînd am preluat organizarea Festivalului de la Neptun, în iulie, nu ştiam mare lucru despre ediţiile anterioare, trei la număr, la care nu participasem. Aş fi preferat să continue să se ocupe de toate Eugen Uricaru, care avusese iniţiativa Festivalului, dar predecesorul meu la preşedinţia U.S.R. n-a dorit să se mai implice. Aşa că am rămas pe braţe cu listele de participanţi, străini şi români, cu programul aproape definitiv, cu o parte din bani strînsă şi cu altă parte promisă, cu numele laureaţilor etc. Dar fără o echipă, propriu - vorbind. Cel dintîi lucru la care m-am gîndit în acele zile a fost ca, pentru ediţia de anul viitor, dacă în Consiliul Uniunii va avea cîştig de cauză opinia că Festivalul trebuie continuat, să începem prin a alcătui un comitet de organizare. Anul acesta, toată treaba au făcut-o Irina Horea, chiar înainte de a fi numită secretar al U.S.R. şi Gabriela Vişan, ambele cu solidă cunoaştere a felului cum se cade organizat Festivalul, în urma experienţei acumulate la ediţiile anterioare, ajutate, desigur, de secretara preşedintelui, Adriana Stoica, prezenţă inconturnabilă, din păcate pentru ea. Le mulţumesc tuturor, înainte de a merge mai departe, şi le promit că, în 2006, nu vor mai fi singuri în piesa cu multe acte a Festivalului.

Cu inevitabile dificultăţi, de toată mîna, ,Zilele şi Nopţile de Literatură" au avut loc între 16 şi 21 septembrie la Neptun. Participanţi, 70 scriitori din Spania, Portugalia, S.U.A., Israel, Finlanda, Serbia-Muntenegru, Irlanda, Turcia, Tunisia, Germania, Franţa, Marea Britanie, Belgia, Republica Moldova, Suedia, Albania, Peru şi, bineînţeles din România. Laureaţii de anul acesta au fost, cum se ştie, Mario Vargas Llosa şi poetul turc Cengis Bektaş. Coorganizatori, parteneri sau sponsori au fost Societatea Română de Radiodifuziune, constant alături de U.S.R. de la început, Institutul Cultural Român, Ministerul Culturii şi Cultelor, Ministerul Afacerilor Externe, Institutul Cervantes, ,Jurnalul Naţional", Televiziunea Română, Primăria Mangalia, Arhiepiscopia Tomisului, Universitatea ,Ovidius" şi Coca-Cola HBC-România. Un colaborator al nostru mai vechi a fost şi Rusti Tour prin care am negociat tot ce a ţinut de hotel, restaurant, sală, logistică. Mi se pare firesc să amintesc de Microsoft South-East Europe care l-a invitat pe Mario Vargas Llosa să conferenţieze la Bucureşti, imediat după încheierea Festivalului de la Neptun, suportînd cu generozitate cheltuielile de drum (din nefericire, invitaţii U.S.R. din străinătate au venit pe banii lor!), şi de Editura Humanitas, care i-a publicat marelui scriitor mai multe cărţi în traducere românească, profitînd de prezenţa lui în România pentru a le lansa. (în paranteză fie spus, am un dinte contra prietenului meu Gabriel Liiceanu, care, făcînd publicitate lansărilor, a uitat să menţioneze că Llosa era invitatul U.S.R. la ,Zile şi Nopţi de Literatură" şi a trecut doar în subsolul paginii de reclamă, cu literă mică de tot, contribuţia, totuşi esenţială, a Microsoft la eveniment). Festivalul ca atare a cuprins mai multe sesiuni de comunicări pe o temă foarte incitantă, anunţată la finele ediţiei a III-a, şi anume: ,Eu scriu. Cine mă citeşte?". Repet aceste lucruri îndeobşte cunoscute, chiar din paginile României literare, fiindcă nu totdeauna informaţia oferită de presă a fost corectă. Serile, poeţi din mai multe ţări au citit din opera lor. La decernarea premiilor, Llosa a vorbit şi el pe larg despre tema simpozionului. Important mi s-a părut şi faptul că toate comunicările au fost urmate de discuţii, unele foarte interesante. Scriitorii, sosiţi din toate colţurile lumii, care au dorit, au putut să-şi spună părerea, nu doar să o asculte pe a altora. Desigur, ca deobicei, în astfel de ocazii, pe lîngă intervenţii pline de miez, originale, s-au debitat şi banalităţi. Nici toate poeziile citite seara n-au fost nişte capodopere. Dar se înşeală cine îşi închipuie că un Festival ca acesta poate rămîne mereu la un nivel maxim de valoare şi de interes. O observaţie, din păcate, generală este aceea că scriitorii străini s-au dovedit mai conştiincioşi (cum să zic altfel?) decît românii, fiind vorba de a-şi face simţită prezenţa în sala de la Neptun. îmi pare rău că trebuie să le reproşez unora din colegii mei, membri ai U.S.R., majoritatea, felul oarecum neglijent de a trata o întîlnire la care, altminteri, au ţinut cu tot dinadinsul să participe, intervenind cu tenacitate să fie incluşi pe liste (limitate, fatal, din considerente financiare!). Cu ocazia aceasta, m-am convins o dată mai mult că ne place mai degrabă să fim ascultaţi decît să ascultăm. N-am băgat de seamă nici că între românii şi străinii aflaţi la Neptun ar fi fost o comunicare permanentă. Am schimbat anul acesta hotelul unde au fost găzduiţi oaspeţii de peste hotare din ideea ca el să fie cît mai aproape de Casa Scriitorilor, unde se aflau scriitorii români, şi de a le permite să continue a fi împreună şi după încheierea sesiunilor de comunicări ori a serilor de poezie. Urmarea este că voi condiţiona anul viitor, mai în glumă, mai în serios, participarea românilor de cunoaşterea măcar a unei limbi străine (şi asta a fost o problemă!) şi de necunoaşterea înotului (vremea bună i-a dus pe unii în ispită!). Am spus, în cuvîntul de încheiere de la Neptun, şi că aş dori ca principiul Festivalului să fie în mai mare măsură decît pînă acum reciprocitatea: cu alte cuvinte, să ofere nu numai unor scriitori din afară prilejul de a veni în contact cu literatura română, dar şi scriitorilor români prilejul de a se face cunoscuţi în alte ţări. Festivalul nu trebuie considerat turism cultural. O notă mai pragmatică este de rigoare în conceperea şi organizarea lui. Faptul că am asigurat traducere simultană pe toată durata Festivalului (cu o admirabilă echipă de la Irina Trad S.R.L.) n-ar fi trebuit să ne scutească să prelungim întîlnirile din sala de conferinţe în afara ei, în toate împrejurările în care scriitori din mai multe ţări ar fi putut profita spre a comunica între ei.

Nu sînt cel mai indicat să judece ediţia a IV-a a ,Zilelor şi Nopţilor de Literatură" mai ales în raport cu cele anterioare. O idee mi-am făcut totuşi. Am înregistrat atît lucrurile bune, cît şi pe cele rele. Se impun cîteva schimbări. Anul viitor vom informa mai prompt presa de ce urmează să se întîmple la Festival şi vom pune pe site programul, chiar provizoriu. Voi aduce la cunoştinţa Consiliului U.S.R. toate sugestiile mele, după ce voi face o analiză în detaliu, împreună cu aceia dintre colegii mei care s-au ocupat de Festival. Organizarea a fost corectă şi nu-i cred întru totul pe cei care s-au plîns de ea. Aici se pune şi întrebarea cum s-a reflectat în presă şi în mass-media Festivalul. I-am acreditat pe toţi ziariştii doritori să participe. Chiar le-am mărturisit unora că mi se pare normal să fie cel puţin tot atîţia ,martori" din partea presei cîţi scriitori. Nu pur şi simplu de dragul imaginii, dar şi pentru că Festivalul trebuie să fie o manifestare publică în sensul cel mai larg. între criticile ce ni s-au adus, a fost şi aceea că, au participat exclusiv scriitori. Festivalul a fost conceput să se adreseze publicului larg prin mijlocirea presei, nu direct. Desigur, sala a fost deschisă oricui. Dar la Neptun, în septembrie, despre ce public nescriitoricesc putem vorbi? Ne vom gîndi totuşi la acest aspect şi vom vedea ce e de făcut. Mă număr printre cei care cred că înveţi mai mult din critici decît din laude. Aşa că am inventariat cu atenţie ce s-a scris şi, cînd vom face analiza Festivalului, vom folosi toate părerile care ne pot ajuta ca să avem la anul o ediţie mai bună. M-am mirat (şi nu prea) de unele consideraţii, fie răutăcioase, fie nepotrivite. O ziaristă de la ,Gîndul" comentează maliţios Festivalul şi tema lui fără să fi fost de faţă. Doamna Mariana Sipoş, care ne-a ajutat mult în relaţia cu Llosa, afirmă în ,Averea" că marele scriitor n-ar fi participat la dezbateri, fiind prezent exclusiv la decernare, deoarece nu i-am fi comunicat programul şi nu l-am fi invitat să ia cuvîntul. D-na Sipoş ştie însă cîte e-mail-uri am schimbat cu dl. Llosa pe această temă şi că iniţial ne promisese o participare mai activă, pentru ca finalmente să accepte a vorbi o singură dată, cu ocazia premiului, făcînd atunci şi o referire mai amplă la întrebarea centrală a simpozionului. A declarat-o, de altfel, el însuşi, în interviul de la Televiziunea Română, în care a recunoscut şi că eu l-am convins să ne comunice opinia d-sale cu privire la publicul literaturii. Plină de inexactităţi rău voitoare este şi intervenţia d-nei Sipoş din ,Luceafărul". Ca şi alţii, d-na Sipoş ne reproşează absenţa unor scriitori, ca şi cum ar fi obligatorie prezenţa la ,Zile...". Sau lipsa mesajelor de la oficialităţi. Ca pe vremuri! Lasă că d-na Sipoş nici nu ştie cîţi reprezentanţi ai MCC, MAE şi altele au fost la Neptun. Altor ziarişti li s-au părut plicticoase intervenţiile din sesiunile de conferinţă. Toate? Acest fel de a generaliza e riscant. Mai ales cînd cei care riscă stau mai mult în foaier, vînînd interviuri, decît în sală, ca să asculte cu adevărat ce se discută. Ar fi aflat şi că nu toţi scriitorii s-au lamentat că nu-i citeşte nimeni, cum, cu infinită dragoste de scriitori, notează Cristina Modreanu. Ici şi colo au apărut păreri, cum să le zic?, picante, culese de la scriitori care au fost ori nu la Neptun, parcă din dorinţa ziariştilor de a da o culoare suspectă ,Zilelor şi Nopţilor..". Mircea Cărtărescu ar fi declarat că demisionează din U.S.R. fiindcă n-a fost invitat la Festival. (Am avut o convorbire telefonică cu el şi mi-a spus că n-a declarat niciodată aşa ceva.) Lui Llosa însuşi i s-a pus în gură o declaraţie încă şi mai bizară despre admiraţia pe care ar nutri-o pentru o... cîntăreaţă şi despre... frumuseţea româncelor. Iertat să fiu dacă greşesc, dar nu cred că un Festival cultural, oricîte cusururi ar avea, poate fi tratat în această manieră aculturală. Televiziunile comerciale nu s-au străduit, de altfel, să-i dea vreo atenţie. Pentru ele, dacă Shakira nu e, nimic nu e.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara