Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Yvonne Rossignon în ediţie restitutivă de Mircea Popa

Literatura exilului a constituit şi încă mai constituie o temă predilectă de studiu pentru critica şi istoria literară românească. Treptattreptat am făcut progrese dintre cele mai însemnate într-un domeniu ce ne era total interzis dinainte de 1989, încât majoritatea scriitorilor noştri refugiaţi pe toate meridianele şi prin toate ţările lumii au fost readuşi acasă şi integraţi în fluxul general al culturii şi literaturii noastre. Printre ultimii „veniţi” se numără şi poeta Yvonne Rossignon, afirmată mai ales în revistele transilvănene „Abecedar”, „Pagini literare”, „Gând românesc”, „Braşovul literar şi artistic”, „Înnoirea”, poetă din generaţia lui George Boldea, Ion Moldoveanu, Ion Şugariu, Nicu Caranica, Teofil Lianu, aşa cum o găsim în antologia realizată de Emil Giurgiuca în 1941 sub titlul Poeţi tineri ardeleni. Caracterizarea pe care realizatorul ediţiei i-o consacră merită a fi reţinută: „O poezie a peisajului în pastă dogorâtoare. Un vers copt înflorit de imagini proaspete, încărcat ca un fluviu fără sfârşit de toată vegetaţia de liane şi de colburile solare ale unui pământ grav şi fecund”. Cu toate că prefaţatorul o consideră drept o poetă matură, aceasta nu s-a grăbit să-şi pregătească un volum cu care să debuteze, pentru ca apoi, plecând în Italia, să rămână să trăiască acolo, intrând astfel în categoria „transfugilor” pe care ţara a refuzat multă vreme să-i recunoască.

Gestul de a o fi adus „acasă” i-a revenit criticului şi istoricului literar Maria Vaida din Cluj- Napoca, cunoscută prin faptul că ne-a restituit cu câţiva ani înainte poezia Lucreţiei Suciu şi ne-a dat o bună monografie Gh. Pituţ, prezentată şi ca teză de doctorat. Ediţia Mariei Vaida se intitulează Cântec de lumină frânt, cu subtilul „Debut postum” (ed.Grinta, 2015). Meritul autoarei este acela de a fi făcut o documentaţie cvasicompletă asupra vieţii şi operei poetei noastre cu nume atât de exotic, oferindu-se şi datele esenţiale înţelegerii şi receptării acesteia, prin faptul că-şi însoţeşte întreprinderea cu o adecvată prefaţă şi o bibliografie foarte bine venită. Aflăm de acolo că poeta s-a născut la 26 ianuarie 1912 în satul Studina din judeţul Romanaţi, dintr-un tată francez şi o mamă olteancă, că a urmat liceul la Sibiu, între 1926-1930, şi Facultatea de Litere a Universităţii din Cluj (1930-1935), după care a plecat în Italia, unde a fost angajată la ambasada noastră din Italia. Aici a trecut cu bine peste anii războiului, publicând în limba italiană volumul La vendemmia di Pan (Culesul bătrânului Pan), apărut în 1943 la Milano în Editura Garzanti, cu o prefaţă de Paolo Toschi, după ce în ţară tradusese cartea lui G.Marcucci Apostolatul educativ al lui Giovanni Cena (Cluj, 1933). Debutul în presă şi-l făcuse în 1933 la revista „Abecedar” cu poezia Pan, publicând în anii studenţiei şi cei următori peste 80 de poezii în mai multe reviste transilvănene, fiind o reprezentantă tipică a curentului „localismului creator” pornit în acei ani de către revista „Gând românesc” şi de alte reviste transilvănene, producând o adevărată resurecţie literară a scrisului tânăr ardelean printr-o generaţie care fructifică în mod original sugestiile poeziei lui Blaga, Pillat, Voiculescu, Arghezi. Importanţa pe care ea o acordă vitalismului panic, freamătului dionisiac al vieţii, plasticităţii imaginii senzoriale vine tot din contactul cu poezia blagiană şi cu mitologia unui sat viguros şi spiritualizat, vădind o acută preocupare pentru drama modernă a cunoaşterii şi a despicării fiinţei. Aceste trăsături, accentuate de ameninţările singurătăţii, fricii şi angoasei existenţiale le surprindem şi în volumul debutului italian, tăietura expresionistă a versurilor dând la iveală încă puternicile sedimente aduse de acasă. Aderenţa la cultura şi solul italian devin mai vădite în poeziile exilului, întrucât poeta va opta să rămână pentru totdeauna în Italia, căsătorinduse cu un oarecare Menchinelli, cu care a avut trei băieţi. În 1961, când o vizitează Monica Lovinescu şi e găzduită în casa sa de pe via Lisbona din Roma, o găseşte deja văduvă şi luptând din greu, ca o veritabilă „Vecchia Madre”, să-i crească pe cei trei băieţi, ca angajată la Asociaţia Catolică Română şi prin colaborări asidue la revistele exilului românesc, precum la „Caete de dor” şi „Ethos”de la Paris şi „Revista scriitorilor români” de la München, întreţinând legături epistolare cu Aron Cotruş şi cu alţii. Autoarea antologiei ne oferă reperele cele mai importante pentru definirea poeziei acesteia şi insistă pe profilul unei scriitoare care se încadrează perfect în mişcarea literară a momentului interbelic românesc. Valorificarea tuturor surselor acestei poezii, surprinderea influenţelor şi a gradului de originalitate marcat de evoluţia ei lirică merge mână în mână cu o atentă şi supravegheată incursiune în zonele de meditaţie metafizică ale acesteia, în spiritualismul profund al psalmilor cultivaţi de poetă în ultima parte a vieţii, când explorează „un filon liric inedit şi autentic”. Concluzia îngrijitoarei ediţiei este una demnă de atenţie: „Literatura română se îmbogăţeşte cu o poetă născută în urmă cu peste un veac, aşezată într-un con de umbră de istoria nedreaptă, dar cu o operă modernă în toate manifestările ei pentru că este cea mai reprezentativă voce a liricii feminine interbelice din România”. Alături de Magda Isanos, am adăuga noi, cu care se şi înrudeşte în multe privinţe. Cum poeta a plecat în lumea de dincolo la 15 ianuarie 2000, ediţia de faţă are nu numai un caracter restitutiv, ci şi unul comemorativ, actul editorial având loc la 15 ani de la moarte.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara