Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
William Shakespeare - Vis de noapte-n miezul verii - Actul V, scena 1 (fragmente) de ---

Intră, cu un trompetist înaintea lor,
Mosor ca Pyram, Fluieraş ca Thisbe,
Ţuţuroi ca Zidul, Flămându precum
Clar de Lună şi Uluc ca Leul.

ICULEŢ: (Ca Prologul) Stimabili, v-oţi mira de ce vedeţi,
Miraţi-vă în pace, vorba ceea.
Asta e Pyram, sper că mă credeţi,
Şi frumuseţea asta e Thisbeea.
Acesta, uns cu humă, dat cu var,
E zidul ce desparte-ndrăgostiţii
Doar printr-o gaură ei pot măcar
Să-şi mai şoptească, vai, nefericiţii.
Asta cu felinar, tufiş şi cu căţ’a
Vru să însemne Luna. Că, vedeţ’,
Ei doi se întâlnesc – nu-s gură rea –
Sub Lună-n cimitir, p’intre scaieţ’.
Da’ bestia asta, care-i zâce Leu,
O spărie pă Thisbe pân la oase:
O trasă fiara de peşchir, văleu,
Şi ea fugi, da’ voalul ei rămase.
La voalul fetii, sângerat de fiară
Veni şi Pyram, nalt şi cibiliu.
Crezu că Thisbei i-a fost dat să moară
Şi nu mai vru nici el să fie viu.
Îşi puse şpanga-n peptu-i arzător
Şi se-njunghie, aşa să am eu spor!
Ieşind atuncea Thisbe din tufiş,
Pe unde se-ascunsese, luă cuţitul
Lui Pyram şi se-nfipse în tăiş,
Murind şi ea. Acesta-i fu sfârşitul.
Dar Leul, Luna, Zidul or să spună
Cu mult mai bine piesa împreună.
TEZEU: Mare minune să vorbească un leu.
DEMETRIUS: Nu-i o minune, Măria-Ta.
Cum să nu vorbească leul, dacă vorbesc atâţia măgari.
ŢUŢUROI: În piesa asta eu sunt zid s-ar zice.
Sunt Ţuţuroi, fac oale şi ibrice.
Închipuiţi-vă că am, ca zid,
Destule crăpături ce se deschid
Taman ca Thisbe şi Pyram în noapte
Să-şi spună, pe furiş, diverse şoapte.
Sper huma, piatra, tinciul fisurat
S-arate că sunt zid adevărat
Iar prin spărturi, ce le vedeţi aici,
Îşi pot vorbi cei doi sperioşi amici.
TEZEU: Ar putea o humă împâslită cu
păr1 să vorbească mai frumos?
DEMETRIUS: Cred că e cărămida
cea mai izbutită din construcţia piesei2,
domnule.
TEZEU:Pyram vine lângă zid. Linişte.
MOSOR: (Ca Pyram)
O, noapte rea şi fără de lumine
O, noapte ce profiţi că nu e zi
O, noapte vai, văleu şi vai di mine
Mă tem că Thisbe-a mea nu va veni.
Iar tu perete dulce, drăguţel,
Curtea lui taică-su desparţi de-a mea,
Tu, zidule, ia crapă-te niţel
Să bag un ochi prin găurica ta.
Zidul îi arată crăpătura
Să ti proteje zeii pentru asta.
Da’ ce zăresc? Pi Thisbe nu, oricum.
Of, zid viclean izbească-te-ar năpasta.
Să-ţi fie piatra blestemat-acum.
TEZEU: Mă tem că zidul, fiind aşa de
simţitor, ar trebui să-l blesteme şi el.
MOSOR:Nu, domnule, nici vorbă.
„Blestemată-acum” e taman replica
pi cari se iveşte Thisbe. Eu o s-o
bunghesc prin zid pi dânsa. O să vedeţi
că totul se va pitrece taman cum v-am
spus.

Intră Fluieraş ca Thisbe

FLUIERAŞ: (ca Thisbe)
Of, zid, adesea mă auzi jelind.
De Pyram mă desparţi şi de iubire.
Ţi-am sărutat atât de des, tânjind,
Şi piatra3 şi mortaru-armat cu fire.
MOSOR: (Ca Pyram)
E glasul ei. M-apropii de fisură
Şi-o să aud a Thisbei dulce faţă.
FLUIERAŞ: (ca Thisbe)
E scumpul meu. I-aud iubita gură?
MOSOR: (Ca Pyram)
Bine grăieşti: sunt el. Şi el, pe viaţă,
Precum în basm Lemandru4, te-o iubi.
FLUIERAŞ: (ca Thisbe)
Iar eu ca şi Elena5, atât cât voi trăi.
MOSOR: (Ca Pyram)
Voi fi Hidrocefal6 iar tu Procur7.
FLUIERAŞ: (ca Thisbe)
Şi eu Procur lui Hidrocef, o jur.
MOSOR: (Ca Pyram)
Să mă săruţi prin borta asta rece.
FLUIERAŞ: (ca Thisbe)
Sărut doar zidul. Gura mea nu trece.
MOSOR: (Ca Pyram)
La groapa lui Ni-ni8 să ne vedem?
FLUIERAŞ: (ca Thisbe)
Vie sau moartă, vin şi nu mă tem.

Ies Mosor şi Fluieraş

ŢUŢUROI: (ca Zidul)
Ei, partea mea ca zid e încheiată.
Şi dacă mi-am spus rolul, ies îndată.
(...)

Intră Uluc ca Leul şi Flămându ca Luna
cu felinar, rămuriş pe cap şi câine9

ULUC: (ca Leul)
Simţirea delicată se-ngrozeşte
Ca de un monstru de un şoarec mic.
Deci, doamnelor, veţi tremura, fireşte,
Când va răgi un leu. De-aceea zic:
Eu nu-s leoaică, rag, dar nu sunt leu –
Uluc, tâmplar de îmbinări, acesta-s eu.
De-aş fi fost leu, n-aş fi venit cumva
Pe-aici. M-aş teme pentru viaţa mea.
TEZEU: Foarte drăguţă fiară şi binecrescută.
DEMETRIUS: Cea mai fină fiară pe care am văzut-o vreodată10.
(...)

FLAMÂNDU: (în rolul Clar de Lună)
Acest fanar e Luna, cea cu coarne...
DEMETRIUS: Ar trebui să aibă coarne
pe cornişa capului, ca să-l credem.
TEZEU: Nu e Lună-nouă în creştere,
e plină şi de aceea nu i se văd coarnele
pe discul lunar.
FLAMÂNDU: (în rolul Clar de Lună)
Acest fanar e Luna, cea cu coarne...
Iar eu sunt omul ce se vede-n Lună...
TEZEU: Asta e cea mai mare greşeală
dintre toate. Omul ar trebui să stea
înăuntrul felinarului. Cum altfel s-ar
putea el numi omul din Lună. (...)
FLAMÂNDU: Atât vreau să vă spun
domniilor-voastre că felinarul este
Luna, că eu sunt omul din lună, că
acest tufiş rămuros e tufişul meu
rămuros iar acest câine e câinele meu.
(...)
FLUIERAŞ: (ca Thisbe): Mormântul lui
Ninny e-aici. Unde-i iubitul?
ULUC: (ca Leul): O!

Leul rage. Thisbe aruncă voalul jos şi
fuge afară.(...)

MOSOR: (ca Pyram)
O, lună, raza ta de soare-i faină.
Îţi mulţumesc pentru lumina bună
Prin ea, îndată, voi zări în taină
Chipul iubitei şi ce vrea să-mi spună.

Dar stai! Vai, vai!
Ce văd? E bai!
Ce nenorocire mare!
Ochii văd acum
Ce este în drum!
Crudă întâmplare!
Vălul delicat
De sânge-i pătat?
Furii din infern veniţi!
Parce v-arătaţi
Firul să-mi tăiaţi...
Retezaţi, zdrobiţi, striviţi!

TEZEU: Acest zbucium, şi moartea
unei fiinţe dragi pot să cutremure
sufletul oricărui om.
HIPPOLYTA: Zău că mi-e foarte
milă de omul ăsta.
MOSOR: (ca Pyram)
Di şe făcuşi tu lei, natură dură,
Să-mi defloreze11 leul tău iubirea?
Când este ea – ba fuse – o vergură
De-amor ce şi-a trăit neîmplinirea.
Lacrimi, şiroiţi,
Spade, vă iviţi.
Peptul viu al lui Pyram
Să-l străpungeţi lângă
Partea lui cea stângă:
Inima cea prinsă-n ham.
Iacă, iacă, am să mor

Se înjunghie

Gata, am murit.
Gata, m-am sfârşit.
Sufletul porni în zbor.
Limba îmi orbi,
Luna se piti

Luna iese

Ş-acum chiar că mor:
Mor-mor-mor-mor-mor.

Moare

DEMETRIUS: Da ştiu că mormăie bine
ăsta, zici că-i urs12.
LYSANDER: Mai puţin decât un urs,
amice, pentru că-i mort.
Şi un urs mort nu face cât un măgar viu.
TEZEU: Dacă-l tratează vreun doctor,
ar putea fi din nou un măgar viu.


Versiune în limba română de Horia Gârbea

(Din volumul 4 al seriei de Opere de William Shakespeare, în curs de apariţie la Editura Paralela 45, ediţie îngrijită de George Volceanov)

Notele traducătorului:

1 humă împâslită cu păr – Argila, folosită ca liant, se arma cu fire de păr.
2 cărămida cea mai izbutită – În original jocul de cuvinte este prin termenul „partition” care semnifică şi un zid dar şi o secţiune a unei cărţi, aici a piesei.
3 piatra – În original e pluralul „thy stones” şi s-a sugerat că ar fi o aluzie licenţioasă pe care personajul o face involuntar, „stones” însemnând la figurat şi „testicule”.
4 Lemandru – Mosor vrea să se refere la Leandru care a traversat marea înot ca să-şi vadă iubita, pe Hero.
5 Elena - Fluieraş greşeşte la rândul lui, confundând-o pe Hero a lui Leandru cu Elena din Troia.
6 Hidrocefal – Mosor vrea să vorbească de Cephalus şi Procris, simboluri ale fidelităţii conjugale. Cephalus, răpit de Aurora, a rămas fidel soţiei sale Procris.
7 Procur – Numire eronată a lui Procris, soţia lui Cephalus.
8 Ni-ni – E mormântul lui Ninus, numele fiind greşit de mai mulţi dintre meşteri.
9 felinar, rămuriş pe cap şi câine – Reprezentare a „omului din lună”.
10 Cea mai fină fiară – În original jocul de cuvinte este: „The very best at a beast”.
11 defloreze – Mosor vrea să spună „devoreze”, dar sugerează un viol din partea Leului.
12 zici că-i urs – În original jocul de cuvinte este prin termenul „die” (mor) repetat de Mosor. Demetrius remarcă: „No die (zar) but an ace (as, un punct la zar) for him”. Adică jocul actorului nu valorează decât un punct al zarului. Iar Lysander replică: „Less than an ace”, deci îi dă o apreciere chiar mai mică.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara