Numărul curent: 34

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Istorie Literară:
Voluptatea lecturii de Cornelia Pillat




Cu ocazia republicării de către Editura Albatros a Antologiei poetilor..... de Ion Pillat si Perpessicius (Ed. Cartea Românească vol. I 1925; vol II 1928) este interesant de avut perspectiva asupra operei de antologist a lui Ion Pillat.
Pentru orice mare poet actul creatiei este strîns împletit cu viata lui cotidiană devenind ratiunea însăsi a existentei sale. Pentru Ion Pillat însă necesitatea vitală de a transpune în versuri propriile sale impresii si trăiri, a fost constant însotită de împătimita căutare si întelegere a frumusetilor literare si poeziei altora. El ar fi rămas un colectionar de versuri frumoase si de pagini antologice dacă plăcerea de fin degustător al literaturii române si universale nu ar fi fost dublată de nevoia imperioasă de a comunica si explica cu generozitate tuturor, fericirea simtită de el în contact cu aceste opere. El nu era numai posesorul egoist al unei colectii de artă care abia de deschidea usa vizitatorilor cu gelozie si bănuială, ci era mai degrabă un ghid entuziast si neobosit conducând multimea într-un muzeu si care din împărtăsirea frumosului înteles si nefalsificat îsi făcea o conduită etică. Desi a fost unul din cei mai culti poeti români în această fervoare, el avea ceva din înflăcărarea si perseverenta neofitului. Afirmatia aceasta privind prospetimea interesului său si sentimentului triumfal de descoperitor al rodnicelor frumuseti literare se poate întelege si prin faptul că descindea dintr-o familie în care învătătura era la mare pret fiind nu numai un mijloc de cunoastere dar si de putere. Pentru Ion Pillat însă cultura devenise o bucurie si desfătare în sine, o demonstratie fascinantă si edificatoare a evolutiei spiritului si sufletului omenesc de-a lungul veacurilor.
Când bunicul său Ion C. Brătianu era copil, el primise învătătura laolaltă cu fratii si surorile sale de la dascăli greci si francezi, adusi în casă de tatăl său, Dincă Brătianu, care continua astfel traditia de învătătură a marilor familii de altădată a Basarabilor, Cantacuzinilor si Brâncovenilor.
Vechi fotografii arată cele două biblioteci din casa pe care Ion C. Brătianu si-o ridicase la Florica, pe locul unei vechi crame, în via mostenită dela părintele său. Se văd rafturi tapisate cu cărti, mese si scaune la care cei sapte copii ai săi îsi făceau lectiile sub îndrumarea unor strasnici profesori. Tot în acele încăperi învătaseră si primii săi nepoti: Ion, Pia si Nicolae, copiii fiicei sale Mariuta, căsătorită cu Ion Pillat. Acesta făcuse scoala militară la Saint-Cyr în Franta si întors în tară, era mosier si senator de Dorohoi. Bibliotecile contineau toate vechile cronici si în special cărti de istorie căci istoria era studiul preferat al lui I.C. Brătianu. Erau si cărtile poetilor nostri romantici ai veacului al XIX-lea si a celor semănătoristi din primul sfert al secolului XX, ale căror poeme copilul, si apoi adolescentul Ion Pillat, le stia pe dinafară, căci ecoul lor se discerne în poeziile sale din prima tinerete din Cântece de demult.
O altă fotografie reprezintă luxoasa bibliotecă aflată în casa Mariutei Pillat din Bucuresti. În cabinetul de manuscrise al B.C.S. se păstrează catalogul cărtilor acelei biblioteci, cărti care esafodaseră formatia intelectuală a lui Ion Pillat în timpul anilor de liceu si de universitate, petrecuti la Paris între anii 1905-1915.
Parisul "exponent viu de diferite culturi" i-a facilitat în acelasi timp cunoasterea literaturii germane, engleze, americane si spaniole, iar prin intermediul traducerilor poetilor străini a "feeriei arabe si persane" si a filosofiei indiene si s-a lăsat contaminat de curentele poeziei parnasiene si simboliste.
La Sorbona a urmat cursurile de Istorie si Geografie. Istoria fusese de altfel si pasiunea bunicului si era si a unchiului său Ionel Brătianu. Pentru a fi pe placul familiei, Ion Pillat a ales pe deasupra o cale mai practică trecându-si licenta în drept, ceea ce nu l-a împiedicat să asiste la "faimoasele lectii care stârneau o vâlvă atât de mare în lumea intelectuală a Parisului, ale lui Henri Bergson la Collége de France". Istoria contemporană si Geografia colonială, în care se specializase, i-au dat posibilitatea orientării rapide si stabilirii coordonatelor de timp atât ale evolutiei culturii universale cât si ale propriei sale tări.
Ar fi interesant de studiat ecourile filosofiei, bergsoniene în poezia lui Ion Pillat, în care efemeritatea timpului, nostalgia trecutului, dureroasa rupere din prezent a clipelor, dar si durata în absolut, emotionează la fel ca unele din paginile lui Marcel Proust. Opera lui Ion Pillat este o reflectare a propriei sale vieti, o autobiografie deci si o desfăsurare a devenirii sale sufletesti si intelectuale.

Viziunea sa istoristă reiese si după cum îsi clasase opera prin anii 1936, deci în plină maturitate:
I Parnasion: Simbolist. Visări păgâne (1912). Eternităti de o clipă (1914). Amăgiri (1916). Grădina între ziduri (1919).
II Traditionalist: Bătrânii (1918-1922). Pe Arges în sus (1922). Satul meu (1925). Biserica de altădată (1925). Limpezimi (1928).
III Neo-clasic autohton: Caietul verde (1932). Scutul Minervei (1933). Tărm pierdut (1937).
IV Poezie pură: Poeme într-un vers, (1935-1936).
Nu fuseseră, bineînteles, atunci incluse: Umbra timpului (1939). Împlinire (1940). Cumpănă dreaptă (1941-1944), scrise după 1937.
Din punct de vedere autobiografic însă Cîntecele de demult si Casa amintirii (1906-1910) asezate la începutul editiei definitive a operelor lui Ion Pillat (1944), si care fuseseră publicate în Eternităti de o clipă si Amăgiri îi oglindesc copilăria si adolescenta. Volumele cuprinse în prima grupă de mai sus evocă nestatornicia si căutările tineretii. Din poemele volumelor ce alcătuiesc grupele II, III si IV se străvede stăpânirea si regăsirea de sine însusi, împlinirea vietii sale înfruntând trecerea timpului si odată cu acestea făurirea originalitătii operei sale. Volumele: Împlinire, Umbra timpului si Cumpănă dreaptă corespund, primul, contemplării în liniste a trecutului prin reluarea - în sonete perfecte - a unor subiecte predilecte, ca o trecere în revistă. În Umbra timpului străbate spaima îmbătrânirii si dezagregării, iar în Cumpănă dreaptă încearcă efortul acceptării sfârsitului si a stabilirii unui echilibru. Toate trei volumele amintesc întrucâtva de Le temps retrouvé a lui Marcel Proust.
În afară de poemele care în totalitatea lor se ordonează plenar, rămâne pasionant de a pune în valoare simfonismul preocupărilor literare ale lui Ion Pillat corespunzând unui nesat al cunoasterii si firii sale niciodată astâmpărate.
A tradus din lirica universală pe tot parcursul vietii sale, începând din anul 1919 până în 1944 - un an înaintea mortii sale. Liste rămase de la Ion Pillat si care cuprind pe simbolistii francezi si poetii germani, clasici si moderni si de asemenea pe reprezentantii poeziei moderne spaniole cît si traducerile sale din poezia franceză, germană, engleză, italiană, spaniolă si americană arată neistovita sa plăcere de a se pierde în bucuria de a pătrunde în Sufletul altora, titlu sub care ar fi vrut să-si strângă toate tălmăcirile, echivalentele lirice date acestor poeme în limbi străine si nu a ajuns să o mai facă.
Traducerile din lirica europeană si americană au fost publicate, în zilele noastre, sub titlul Tălmăciri (Ion Pillat, Opere, vol. IV, Editie îngrijită de Cornelia Pillat, Ed. Eminescu). Scria cu încântare eseurile publicate în vol. Portrete lirice (1936) pentru a populariza la noi scriitori si aspecte ale literaturii străine. Cunoasterea cu mintea si întelegerea cu sensibilitatea sa de poet a literaturii universale i-a dat siguranta si dezinvoltura de a asocia si compara opere diverse si de a descoperi cu atât mai pregnant originalitatea evolutiei literaturii române, specificul si originalitatea ei. Parcurgând sistematic literatura română Ion Pillat îsi săvârseste în acelasi timp opera sa de antologist, care face obiectul prezentării de fată.
Începutul activitătii sale literare pe plan social cu scopul de a selecta cele mai bune poeme române, scrise la începutul sec. XX, este atestat de o notită scrisă cu caligrafia sa cuminte si îngrijită. El însemnase că în lunile mai-iunie, 1914, se întrunise la Paris, - în locuinta sa din strada Pierre Curie, 4, - Academia celor 10 al cărui secretar era cu scopul de a alcătui o Antologie contemporană română cu poezii apărute între 1905-1915, lucrare rămasă neisprăvită. Erau enumerati de fapt nouă membri: Horia Furtună, Hurmuz Aznavorian, Bibi Băbeanu, Ernest Ene, Petrică Georgescu Rechitioanu, Mircea Libros, Ion Lugosianu, Alfred Mosoiu, Ion Pillat. Documentul care ar putea părea o joacă "de-a Academia" si "de-a Antologia" atestă însă cu toată seriozitatea nevoia sa imperioasă de a participa la viata literară românească si rolul său de emul pentru tinerii români, la Paris, interesati de poeme si unii dintre ei adevărati poeti. Poemele selectate apartineau lui D. Anghel, Alice Călugăru, P. Carna, Victor Eftimiu, Octavian Goga, St. O. Iosif, Ion Minulescu, Alfred Mosoiu, Oreste, Stefan Petică, Cincinat Pavelescu, Ion Pillat, Mircea Rădulescu.
Întors de la Paris, Ion Pillat începe să frecventeze - între 1914-1915 - împreună cu alti tineri confrati "setosi de o artă nouă - Oreste, Horia Furtună, Al. T. Stamatiad, Alfred Mosoiu, Al. Dominic, G. Stratulat, A. Maniu, N. Davidescu, M. Romanescu, T. Vianu - salonul literar al fascinantului îndrăgostit de poezie, poetul simbolist Alexandru Macedonski.

Reuniunile de la Paris continuă si la Bucuresti în locuinta părintălor din str. Romană (N. Iorga nr. 8), unde Ion Pillat a locuit până în anul 1928, fapt consemnat de Ion Pillat în procesul verbal din 27 mai 1921. Sunt consemnati participantii: Ion Minulescu, V. Voiculescu, Emanoiul Bucuta, Ion Barbu, Tudor Vianu, Vintilă-Rusu Sirianu, Ion Luca Caragiale, Al.O. Teodoreanu, Ion Marin Sadoveanu, Adrian Maniu, Ionel Teodoreanu, Nichifor Crainic, Theodor Solacolu. S-a citit: După melci, Prohod (Ion Barbu), Pustiu, Lumină, Peisaj cosmic (Rusu Sirianu), Bătrânii (Ion Pillat), Grădinăreasa (Ion Luca Caragiale), Strofe pentru vânt, strofe pentru ploaie si Imn soarelui (Ion Minulescu), Domn tânăr (Em. Bucuta). Ion Pillat nu făcea decât să continue traditia cenaclurilor "Junimii", "Convorbirilor literare", "Salonului" lui Alexandru Macedonski, dar într-o atmosferă lipsită de orice dogmatism si dominată doar de vraja poeziei.
Entuziasmul si generoasa disponibilitate pentru poezia scriitorilor contemporani s-au mai întâlnit doar la Titu Maiorescu. Se stie de altfel că în 1912 editase volumul Flori sacre de Al. Macedonski si, într-o perioadă, de totală indiferentă fată de acest poet, publicase în coloanele revistei Flacăra, opera acestuia Thalassa. În 1916 editase volumul Plumb de G. Bacovia. Dedicatia lui V. Voiculescu pe editia definitivă a operelor sale este si ea edificatoare: Cu admiratie si frătească dragoste poetului Ion Pillat prin a cărui străduintă s-a alcătuit si publicat acest volum. August, 1944, Bucuresti. Mai era prezentă încă în memoria unora dintre contemporanii săi amintirea atmosferei de caldă ospitalitate si efervescenta discutiilor literare sustinută de scriitorii prieteni în cadrul frumoasei biblioteci din locuinta sa din str. Pia Brătianu nr. 9 si care veneau să-l vadă până în pragul mortii sale (18 aprilie 1945).
Dar, acum, va fi vorba de alte reuniuni, ale căror personaje au fost însemnate de Ion Pillat cu dragoste si respect, pe hârtii - azi îngălbenite - si strânse între vechi coperti, în intimitatea si singurătatea bibliotecii sale. Sunt nenumărate proecte de antologii din întreaga literatură română si universală, sistem de pretuire a operelor înaintasilor si contemporanilor săi care-l va duce la cunoasterea geniului individual, reflectat în operele poetilor respectivi si care se vor ordona firesc într-o ordine istorică si culturală.Toate proectele de antologii si listele cu poetii selectati au fost publicate în: Ion Pillat. Opere, vol. VI, Ed. Eminescu 1994. El îsi începe opera de antologist cu o edificatoare cinste profesională, căci el avea mai putin ambitia de a fi un inovator, cât onoarea de a fi continuatorul unor traditii de cultură si de aceea îsi însemnă cuprinsul antologiilor publicate deja de: Lazăr Seineanu: Autorii români moderni, 1895, ed. III-a, adăugită; Antologia de A. Steuerman si Saraga, 1896, ed. II-a, Iasi; Radu D. Rosetti, Cartea dragostei, 1896; T. Maiorescu : Exemple de poezii mai bune, 1867; I. Manliu, Antologia română, 1891; M. Pompiliu, Antologia, 1892; Th. D. Sperantia, Fabulistii români, 1892; Th. D. Sperantia, Poetice; N. Iorga: Poezii ale scriitorilor din epoca unirii, 1909, Văleni.
La Iasi, în timpul primului război mondial, mobilizat ca ofiter, îsi găseste totusi timpul ca împreună cu poetul Al. T. Stamatiad să sfârsească, - în 1918 - acel proect de antologie început la Paris în 1914 si intitulat: Poezia nouă. Poeme alese însotite de note biografice si bibliografice si de traduceri din poetii simbolisti străini. Această primă antologie îi era necesară pentru a alege si pretui astfel poetii acelor vremi, unii dintre ei cu o aparitie meteorică, dar a căror poeme i se păreau, - în momentul de atunci, valoroase si care, - în unele cazuri, - au fost scoase din antologiile ulterioare, căci tinea la zi diagrama evolutiei poeziei române. Pentru a lărgi sfera poeziei si a stabili circulatia curentelor literare si a motivelor de inspiratie dedică, - în acelasi timp, - o rubrică separată traducerilor făcute până atunci de poetii români din poezia simbolistă franceză, din poezia engleză, americană, spaniolă, italiană si germană. Această permanentă căutare a influentelor si corespondentelor pregătindu-i eseurile de mai târziu din volumele Portrete lirice si Traditie si literatură.
În modul de a polariza pe scriitori cum si pentru a selecta anumite teme si motive de inspiratie, Ion Pillat porneste de la general la particular, traiectoriile preocupărilor sale înscriidu-se în cercuri concentrice. Exponentii literaturii medievale si moderne au fost selectati în proectul de antologie: Poezia veche. Poeme alese. Acestia au fost clasificati cronologic: I (până la sfârsitul secolului al XVIII-lea); II (de la sfârsitul secolului al XVIII-lea până la 1830); III (de la 1830 până la 1870). Cunoasterea scriitorilor medievali si moderni, ai generatiei de la 1848, i-au inspirat poemul Bătrânii (1918-1922).

Privitor la perioada contemporană Ion Pillat trece în revistă poetii care puteau fi adunati într-o Antologie a Poeziei Române de la moartea lui Eminescu până azi (1889-1939) si pe care o împarte în trei volume: I Înaintasii; II Poetii cuprinsi în Antologia poetilor de azi (1928), adăugită; si III Generatia nouă. Propune apoi o altă clasificare a poetilor în Antologia poetilor români din secolul al XX-lea, 1900-1940, înscriindu-i pe fiecare curentelor literare pe care le ilustrează: Precursorii (deosebind pentru simbolism pe: Macedonski, Iliu Săvescu, Stefan Petică; pentru neoclasicism pe Duiliu Zamfirescu si pentru semănătorism pe G. Cosbuc si Al. Vlahută. Alte proecte de antologii clasează: Poetii Semănătorului si Luceafărului din Ardeal; Poetii simbolisti; Poetii modernisti; Poetii Traditiei si Gândirii. Grupează apoi într-altfel poetii în vederea alcătuirii unei Antologii liricei române de după război , iar în 1942, notează numele a 50 de scriitori Pentru o Antologie a poetilor mai noi, oferind si o nouă editie revăzută si adăogită a Antologiei poetilor de azi.
Jocul caleidoscopic continuă, mai putin didactic cu antologii adunând poeme inspirate de anumite teme si motive si care grupează, în mod diferit, pe aceiasi poeti dar, în acelasi timp ele sunt o mărturisire a cercetărilor neobosite si a cerintelor sufletesti ale lui Ion Pillat.
În copilărie străbătuse întreaga tară colindând Bucegii, Ciucasul si Ceahlăul. Ardealul, Maramuresul si Bucovina nu-i erau străine. Mersese cu trăsura, călare sau cu piciorul de la Sibiu la Mehadia si Orsova peste muntii Cindrelului, masivul Retezat, Godeanu, muntii si valea Cernei, suind apoi Parângul din valea Jiului ca să coboare pe celălalt versant pe Lotru până la Olt. Amintirile excursiilor făcute împreună cu unchii si mătusile sale i-au inspirat desigur antologia intitulată Poezia pământului românesc cu poeme descriind relieful tării: muntii si plaiurile, dealurile si podgoriile, râurile, zăvoaiele, luncile si câmpiile, codrul, tărmul mării, satele, orasele, cetătile istorice si provinciile desrobite, antologie reflectând pasiune lui Ion Pillat pentru peisajul românesc, substantă a vietii sale însăsi. Găsind acel nestemat al interferentei poeziei culte cu aceea populară el copiază în Cartea cântecelor. 99 de cântece de dor si jale scrise de poetii nostri moderni si contemporani. Transcrie totodată 76 de poezii ale căror ritm, rimă si continut păstrează ceva din incantatia versurilor populare, reunindu-le sub titlul Lieduri (Alăuta românească). Selectează apoi poeme inspirate de Obiceiurile vechi, de Credintă si de Copil.
Descoperirea Helladei si a artei grecesti a fost un eveniment capital în viata lui Ion Pillat, minune care - după cum mărturiseste - a fost trăită de el cu intensitate si a avut rolul de catalizator în inspiratia operei sale de maturitate. Sub imperiul acestei noi experiente sufletesti el formează o frumoasă antologie cu motive inspirate de clasicismul greco-roman antic, si intitulată Sub cerul clasic.
În 1921 îi apare o antologie tematică: Poezia toamnei (Bucuresti, "Viata Românească") în care poemele sunt grupate pe teme: Vine toamna, Amurgul toamnei, Parcurile toamnei, Cules de vii, Toamna în codri, Păsări si frunze călătoare, Ploi si neguri, Glasul toamnei, Toamna si iubirea, Toamna si amintirea, Toamna si moartea, ceea ce creează o miscare dramatică - care răscoleste si dă un interes deosebit tabloului autumnal sugerat prin poeme alese din operele poetilor semănătoristi, simbolisti si traditionalisti. Poemele sunt astfel selectate încât fiecare pare a continua si dezvolta melodia si întelesul celei precedente.
În 1918, Ion Pillat începuse să scrie poemul Bătrânii terminat si apărut în 1922 nu numai ca expunere a unei arte poetice dar si ca un omagiu adus făuritorilor limbii române de la poetii anonimi populari, la cronicari, la poetii generatiei de la 1848, la Eminescu si Alecsandri si la câtiva poeti ai sfârsitului sec. XIX si începutul sec. XX. Documentarea pentru operele acestea i-a folosit pentru unele din studiile din Traditie si Literatură dar si pentru prefetele celor 50 de brosuri publicate în colectia Pagini alese. Serie nouă si publicate între 1936-1941. Prefetele sunt însotite de biobibliografiile si antologiile operelor respective. El marchează reperele principale ale unei istorii literare lăsate nouă de Ion Pillat.

ASadar atentia lui Ion Pillat se concentrează în cercuri concentrice primind în focarul atentiei opere individuale. După ce oferise planul detailat al unei editii în trei volume a lui Mihai Eminescu, alege apoi cele mai frumoase poeme de G. Bacovia, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, V. Voiculescu, Ion Vinea. Toate aceste cercetări făcute cu însufletire si dăruire i-au dat ideea ca, împreună cu Perpessicius să alcătuiască o antologie a operelor poetilor generatiei lui, a celor născuti între 1890-1900. Antologia poetilor de azi a apărut în 2 volume la Ed. Cartea Românească, 1925, 1928.
În august 1935, în linistea casei de la Miorcani, Ion Pillat doreste să completeze această antologie făcând următoarele recomandări:
1. Se vor adăuga câtiva poeti care prin maturitatea debutului lor literar, posterior apatiriei antologiei fie prin faptul că si-au încheiat activitatea literară prin moarte, fie că si-au dezvolta-
t-o considerabil în vremea din urmă, tineri sau bătrâni nu pot să lipsească din această panoramă a poeziei noastre de azi. Ca de exemplu: V. Ciocâlteu. T. Măinescu, Ion Sângiorgiu, N. Milcu, Ilarie Voronca, Radu Gyr, Dan Botta si alti câtiva, O. Carp, G. Vâlsan, G. Lesnea.
2. Se vor revedea , completa si pune la curent "Notitele biografice: Opere, colaborare la reviste, de consultat.
3. Se vor suprima toate traducerile.
4. Se vor suprima unele bucăti mai slabe ale poetilor care de 15 ani fie că nu au mai dat nimic nou, fie că au părăsit poezia.
5. Se vor adăuga poezii din volumele noi ale autorilor care si-au continuat si dezvoltat activitatea.
Viata lui Ion Pillat închinată poeziei altora, este un unic exemplu de modestie si cordialitate generoasă. Punerea în valoare, prin publicare a antologiilor ale căror poeme au fost copiate cu pietate si as putea spune "cu amor" de Ion Pillat, manuscrise păstrate de Biblioteca Academiei si de Muzeul Literaturii Române, ar putea constitui preocuparea unei vieti întregi.