Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Viitorul lui Don Quijote de Mircea Iorgulescu

Dacă vorbim de literatură, vorbim de poveşti, de cărţi şi de citit. De fiecare dată ne instalăm însă, vrînd-nevrînd, în dileme din care nu prea putem ieşi în mod onorabil. Iată şi de ce.
Cel dintîi risc - ori, dacă preferăm, cea dintîi sfidare - constă în a contrazice, mai pe faţă, mai în surdină, generoasa temă din acest an a colocviului, "Viitorul literaturii, literatura viitorului". Şi nu e doar o chestiune de politeţe, cu toate că puţin lucru n-ar fi. Am contrazice tema colocviului pentru că timpul poveştilor este în mod exclusiv trecutul, nu viitorul. Sigur că gramatical poate fi şi prezentul, iar la nevoie se poate întrebuinţa chiar şi viitorul. Dar numai gramatical. Fiindcă întotdeauna poveştile sînt despre ce s-a întîmplat cîndva, mai demult sau mai de curînd. Sînt în trecut, sînt despre ce a fost. Niciodată despre ce va fi. "A fost odată..." e formula magică a oricărei poveşti, chiar dacă adesea doar subînţeleasă. Pot exista, desigur, şi chiar există, poveşti despre viitor, niciodată însă poveşti în viitor. Iar "viitorul e în ouă", ştim asta de la Eugen Ionescu. Şi ce se află în ouă ştie numai Dumnezeu. Am putea de aceea exclama, după Sorescu, "ieşirea prin cer!".

Cerul e însă gol. Dumnezeu a murit, aşa grăit-a Nietzsche. Iar lista marilor decese, reale sau anunţate, creşte de-atunci fără încetare, noul veac e al ferparelor. Sîntem într-un doliu permanent. Moarte ideologiile, sfîrşită istoria, cartea şi cititul în agonie, scrisul în bernă, literatura pe catafalc.
Şi-am fi veniţi aici, e un al doilea risc, pentru a ţine discursuri funebre. Pesimiste sau optimiste, după temperament -, iar din această altă dilemă nu putem ieşi, nici măcar prin cer. "Optimiştii sînt imbecili fericiţi, iar pesimiştii nefericiţi", susţinea Georges Bernanos. Rămîne să alegem. Să ne alegem clasa, casta, maniera. Să plîngem dispariţia cărţii, a cititului, a scrisului, a literaturii, victimele numericului şi ale vizualului, ori să fim încrezători în supravieţuiri, metamorfoze, reîncarnări, învieri. în definitiv, computere sacre nu există, dar cărţi sacre da. E loc şi pentru Casandra, e loc şi pentru Candide.
Iar soluţii practice s-ar părea că există, şi pentru unii, şi pentru ceilalţi. Iată trei oarecum recente.

"Filosong" se numeşte un disc, un compact disc, desigur, scos în Franţa în această primăvară, "filo" fiind o prescurtare de la "filozofie". Pe disc e muzică rap, iar textele sînt compuse din rezumate şi citate despre şi din marii filozofi ai lumii, de la Platon şi Aristotel pînă la Descartes, Hegel, Kant şi Nietzsche. Ideea compunerii şi scoaterii acestui disc aparţine unui profesor francez de filozofie, el a constatat că tinerii au mari dificultăţi să memoreze cursurile de istoria filozofiei, dar că în schimb ei învaţă foarte uşor pe de rost textele rap. Discul, se spune, i-ar putea ajuta mult pe liceenii care îşi pregătesc bacalaureatul, în orice caz conţinutul său a fost stabilit în funcţie de programă.

în acelaşi spirit de aducere la numitorul comun al vremii, un scriitor englez, Martin Baum, a rescris integral piesele lui William Shakespeare, folosind vocabularul argotic din periferiile oraşelor Manchester şi Liverpool şi sintaxa deformată a sms-urilor, mesajele scrise pe telefoanele mobile. "E ceva naşpa-n Danemarca!", se spune astfel în "Hamlet"-ul revizuit, cei doi tineri din Verona s-au prefăcut în nişte "tipi cool", iar "Nevestele vesele din Windsor" sînt acum "gagicile satisfăcute". Şi asta cu nobilul scop de a-i face pe tinerii britanici să-l citească pe Shakespeare.

în fine, în Spania. Primarul unei comune din apropiere de oraşul Toledo a anunţat că fiecare copil care petrece o oră în biblioteca municipală va primi pentru asta un euro. Banii vor fi daţi de primărie familiilor. Comuna are 3.300 de locuitori. Mulţi îl consideră pe primar nebun, chiar dacă el, e un socialist, deţine această funcţie neîntrerupt din 1983 încoace, iar actualul mandat îi expiră abia în 2011. Un reputat lingvist spaniol i-a găsit totuşi o explicaţie, primarul, a spus el, "se luptă cu morile de vînt", are aşadar "o atitudine donquijotescă". Mai trebuie adăugat că Noblejas, comuna acestui primar, se afla în provincia Castilla - La Mancha - şi nu era Don Quijote "cavaler de La Mancha"?!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara