Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Victor Potra şi dragostea de Alex. Ştefănescu

Pe site-ul www.poezie.ro poate fi întâlnit din când în când numele lui Victor Potra ca autor de versuri. Tânărul autor, descendentul unor oameni de cultură (tatăl lui, George G. Potra, a fost un cunoscut istoric, publicist şi diplomat, iar bunicul lui, George Potra, s-a remarcat prin contribuţii la istoria Bucureştiului), şi-a câştigat în ultimii ani o anumită vizibilitate în publicistică. El se pronunţă de obicei tranşant, cu aplomb, în probleme pe care nu le cunoaşte. Tonul lui tăios place publicului de azi, care nu are timp de argumente şi nuanţări. Iată însă că în poezie Victor Potra nu mai este atât de sigur pe el.

Cauza o constituie poate faptul că scrie cu predilecţie poezii de dragoste. Emoţionat el însuşi, nu mai reuşeşte să-l emoţioneze şi pe cititor. Face declaraţii stângace, de o sinceritate naivă, filosofează grandilocvent şi confuz, se expune ironiilor, ca un Rică Venturiano al vremii noastre (este adevărat, mai puţin spectaculos decât personajul lui Caragiale).

Poetul deplânge, de exemplu, faptul că a cunoscut numai femei care nu se aflau la prima lor experienţă amoroasă:

„nu am avut începuturi/ toate femeile aveau o pecete pe frunte/ secate de iubire/ se cuibăreau în braţele mele/ eram cald şi eram bun/ şi sufeream cumplit/ la micul dejun când plecau/ îngrijorate şi amuzate/ acasă”.

(De ce „amuzate”?! Numai Victor Potra ne-ar putea explica...)

În aceeaşi poezie, intitulată Iubitei imposibile,autorul declară:

„mi-aş dori să rămân impotent/ după fiecare iubită ratată”.

Sesizăm aici o greşeală de logică: nimeni nu poate rămâne impotent de mai multe ori, este de ajuns o singură dată.

După alte tribulaţii, poezia se încheie cu o mărturisire înduioşătoare în plan uman, dar nerelevantă în plan literar:

„aveam 14 ani şi m-am masturbat/ prima oară/ şi am visat o femeie”.

Poeziile care n-au ca temă dragostea sunt mai bine construite, dar, discursive şi moralizatoare, nu depăşesc valoarea unui articol de ziar:

„să nu dai!/ să nu dai de pomană/ să nu dai bineţe/ să nu dai dreptate celui drept/ să nu dai mâncare celui flămând/ să nu dai înapoi/ să nu dai doi bani/ pe viaţa lor/ ia!/ totul e comestibil/ pensiile handicapaţilor/ medicamentele canceroşilor/ pâinea săracului/ viciul disperatului/ sfiala credinciosului/ speranţa! mai ales ea, speranţa/ e suculentă// iubeşte-te pe tine însuţi ca pe tine însuţi!// mama e o povară în plus/ tatăl un portofel gol/ soţia vătăşel/ copiii argaţi/ aproapele un comesean nepoftit// să nu-ţi fie frică!// de lege/ de pedeapsă/ de Dumnezeu/ de singurătate/ de bătrâneţe/ de remuşcari/ doar de milă/ să te temi/ căci de te va cuprinde o singură dată/ atunci îţi va sparge carapacea/ şi vei fi om”.

Lipsite de originalitate şi farmec, poemele lui Victor Potra trec neobservate. Unul singur a făcut vâlvă, datorită titlului său stupefiant, Hitler avea dreptate, ca şi modului neclar în care autorul îl ironizează în versuri pe funestul dictator, responsabil de asasinarea a milioane de oameni nevinovaţi. În unele pasaje, Victor Potra pare să-l aprobe pe Hitler:

„Hitler avea dreptate când s-a revoltat/ împotriva jidanilor care fac copiii/ să moară de foame doar că/ nu jidanii sunt vinovaţi/ ci copiii pentru că le e foame”;

„Hitler avea dreptate când voia să-i ucidă/ pe alţii doar că/ ceilalţi nu erau vinovaţi că noi/ nu mai încăpem în noi înşine/ ştim că trăim pentru altceva/ nu ştim pentru ce şi atunci/ explodăm încet/ în interior”.

Dacă citim şi recitim textul integral, cu atenţie, şi facem un efort de descifrare, înţelegem că în realitate autorul incriminează dictatura, binele făcut cu forţa, pasivitatea mulţimii faţă de o ideologie totalitaristă etc. Dar din cauza incapacităţii sale de exprimare ca poet nu reuşeşte să se facă înţeles.

Iată una dintre reacţiile celor care citesc poeziile de pe Internet ale lui Victor Potra:

„Un poem provocator, grotesc… (de la bun început titlul este sordid, dezinformează, deformează adevărul istoric, face un fals erou…)… cei 50 de milioane de morţi nu şi-au dat viaţa pentru ca astăzi fel de fel de indivizi să scrie inepţii… elogiul urii… un autor care face risipă de energie în vid şi pe care bunicul său l-ar fi repudiat cu siguranţă… dacă mai trăia să citească această murdărie sinistră…” (Angela Nache Mamier).

Este… periculos să scrii versuri dacă nu ai talent, este ca şi cum ai conduce un avion fără să ai dexteritatea necesară.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara