Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Versuri de Denisa Mirena Pişcu

***

Dorm
într-o cameră,
într-o casă,
unde toţi mă ignoră
şi mă adoră.
Noapte de noapte
uşile se deschid şi închid
lângă mine,
zi de zi suport
scârţâitul uşilor şi
lipăitul paşilor.
Sunt prinsă în această
intersecţie,
cu patul în mijlocul
camerei, ca o zebră.
Privirile trecătorilor, absorbite
de chipul meu adormit,
de chipul meu murdar de somn,
zâmbitor (în vis) sau oripilat,
zilnic şi nocturn…

***

Trupurile noastre unite,
pulsând în jurul orgasmului
ca graniţa unor ţări
în jurul păcii.

***

Sunt încă tânără,
mai pot să fac jogging
prin cartierul cimentat şi gazos,
printre bărbaţi metalici,
galvanizaţi,
şoferi
şi femei grele, mirate.
Farurile lungi, din pânză aspră de
lapte,
mă urmăresc
cu perseverenţă.
Eu fug.

***

Sunt încă tânără,
pot să mai cred şi anul ăsta
în promisiuni electorale.
Mai am patru ani din viaţă
pe care pot să-i sacrific
inutil.

***

Mă pregătesc pentru vizita
la doctor,
şuvoaie lucioase de apă spartă-n
stropi
îmi înnoadă liniile corpului.
Mă pregătesc, de fapt,
pentru tine –
în curând vei veni
şi sărutările tale vor derapa
pe corpul meu neted,
încă bolnav.

***

Sunt încă tânără,
pot să mai privesc din maşină
muncitorii pe marginea drumului
stând degeaba.
Aşteaptă
ca pământul să se cutremure,
scoarţele aspre să se umfle
şi să crească de la sine
poduri şi drumuri.
Putem aştepta împreună –
tălpile mele sunt
tinere încă
şi maleabile.

***

Sunt încă tânără, iubitule –
I’m still young –
putem să ne facem
investigaţii medicale complete;
la 30 de ani,
aproape toţi prietenii noştri
sunt bolnavi.
Mai am timp
să mă aşez încet în patul
metalic şi claustrofob
al aparatului RMN,
chemându-l şi pe Dumnezeu
lângă mine.

***

Proprietara mi-a semnalat
că ar trebui să renunţ la tocuri
definitiv
(zgârie gresia holului,
deranjează vecinii)
Eventual pot să-mi caut un nou job,
la domiciliu,
să nu mai păşesc deloc
spre exterior.
Părinţii şi prietenii –
în special cei fumători –
ar fi bine să nu mă mai viziteze
(se ştie, fumul înnegreşte pereţii).

***

Sunt încă tânără,
mai pot suporta
zecile de oameni lipiţi în autobuze.
Am oasele bune
şi sânii mei, tari şi elastici,
mai suportă, încă, strivirea.

***

Ireparabil
corpul meu
un raft de care se izbeşte zilnic
clanţa uşii.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara