Numărul curent: 12

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Actualitatea:
USR: Premianţii anului 2009 de Luminiţa Corneanu


O nouă formulă de jurizare, presupunând un juriu de nominalizări şi altul de premiere, promitea anul trecut o mai judicioasă atribuire a premiilor Uniunii Scriitorilor.

Însă obiectivitatea în literatură este imposibil de obţinut şi, în plus, chestiuni ce nu ţin de competenţa sau de voinţa membrilor juriului pot interveni şi anula orice calcule anterioare. În primul rând, când reproşăm că n-a fost luată în seamă cutare sau cutare carte, ar trebui să ne amintim că regulamentul USR prevede ca ele, cărţile, să fi fost anume trimise juriului de autor sau de editor. Apoi, iată, ca anul acesta, pot interveni recuzări care să schimbe ierarhia. Apreciez demersul conducerii USR de a se retrage din cursă, rar într-o ţară ca a noastră, şi tocmai prin aceasta, exemplar, dar nu pot

Palmares

Juriul pentru premiere al USR, compus din Al. Cistelecan, Mircea A. Diaconu, Nicolae Oprea, Adrian Popescu, Cornel Ungureanu (preşedinte), pe baza unor nominalizări ale unui juriu format din Paul Aretzu, Dan Cristea (preşedinte), Horia Gârbea, Mircea Ghiţulescu, Vasile Spiridon, a hotărît Premiile USR pentru volume apărute în anul 2009:

Debut: Stoian G. Bogdan, Chipurile, Ed. Cartea Românească

Andrei Terian, G. Călinescu: a cincea esenţă, Ed. Cartea Românească

Literatură în limbile minorităţilor (nominalizările şi premiul au fost stabilite de Comisia pentru minorităţi): Bogdan Lâszlo, Richardo Reis în Tahiti (roman) Dramaturgie: Nu s-a acordat Literatură pentru copii şi tineret: Nu s-a acordat Traduceri din literatura universală: Mariana Ştefănescu Milorad Pavic - Celălalt trup, Ed. Paralela 45 Critică literară/ Eseu/Istorie literară: Mircea Mihăieş, Despre doliu. Un an din viaţa lui Leon W., Ed. Polirom Proză: Cristian Teodorescu, Medgidia, oraşul de apoi, Ed. Cartea Românească

Poezie: Al. Muşina, Regele dimineţii, Ed. Tracus Arte Premii speciale: G. Ardeleanu, N. Steinhardt şi paradoxurile libertăţii, Ed. Humanitas Premiul Naţional de Literatură: Alexandru George.

Premiile au fost sponsorizate de Cazinoul Palace şi Restaurantul „Casa Vernescu".
romanul anului 2009, de departe Cartea şoaptelor(după părerea nu doar a mea), nu a fost distins cu premiul binemeritat. După această recuzare, victoria lui Cristian Teodorescu a fost oarecum previzibilă, având în vedere valul de cronici admirative de care Medgidia, oraşul de apoi s-a bucurat. În altă ordine de idei şi sub rezerva exprimată mai sus, anume că nu ştiu dacă juriul a avut cartea pe masă, cred că la categoria proză, Florin Lăzărescu, unul dintre cei mai traduşi scriitori români în străinătate, ar fi meritat o nominalizare pentru Lampa cu căciulă.

Îmi închipui că pe mai toată lumea a bucurat premierea, pentru Regele dimineţii, a lui Alexandru Muşina, unul dintre marii noştri poeţi de astăzi. La poezie, volumele nominalizate au fost de categorii diferite, prea diferite, aş zice: astfel, alături de volumul premiat şi de cel al lui Lucian Vasilescu, aproape. atît de departe, regăsim volumele lui Mircea Bârsilă (Monede cu portretul meu) şi Mircea Petean (Câmp minat), care sunt departe de valoarea primelor două. În schimb, juriul de nominalizări a ignorat cărţile unor tineri autori merituoşi, precum Dan Coman şi Radu Vancu, ori Probleme-le personale ale Angelei Marinescu.

Nu pot face aprecieri cu privire la neacordarea premiului pentru dramaturgie şi pentru literatură pentru copii şi tineret, din simplul motiv că, în ciuda eforturilor, mi-a fost imposibil să găsesc cărţile nominalizate în librăriile prin care le-am căutat, şi nu o dată! Situaţia circulaţiei cărţilor a ajuns de-a dreptul îngrijorătoare. Meseria de librar pare să fi devenit în România zilelor noastre echivalentă cu aceea de vânzător de pe vremea comunistă, când în magazine se vindea ce se „aducea". Dacă ai ghinionul să cauţi o carte care nu a apărut la una dintre marile edituri, iar cele despre care vorbim au fost editate de Eikon, Palimpsest, Play, Limes sau Tritonic, cel mai bun răspuns pe care îl primeşti în librării este „comandaţi la editură". Cum n-am comandat „la editură", n-am de ales şi trec mai departe, la premiul pentru traducere: îmi amintesc că la ancheta României literare de acum o lună, mulţi dintre cei chestionaţi o vedeau cîştigătoare pe Mariana Ştefănescu, prin urmare, era un premiu oarecum previzibil.

La critică şi eseu literar, dintr-o listă extrem de selectă, juriul l-a preferat pe Mircea Mihăieş, aflat la al treilea premiu USR (pentru Femeia în roşu şi pentru Cărţile crude). Cum Mircea Mihăieş se numără printre favoriţii mei, n-am a adăuga decât că eu, una, i-aş mai fi dat un premiu, pentru fermecătoarea carte despre Leonard Cohen.

Premiul special („alte genuri"), în condiţiile recuzării lui Nicolae Manolescu şi a lui Gabriel Chifu, i-a revenit lui George Ardeleanu pentru N. Steinhardt şi paradoxurile libertăţii, cercetare literară şi arhivistică solidă şi serioasă, cum nu multe avem. Premiul pentru literatură în limbile minorităţilor s-a disputat anul acesta între trei scriitori maghiari foarte valoroşi, pe care cititorul român i-a putut cunoaşte din antologia Milionarii timpului, editată de Centrul Cultural Arcuş, în anul 2006. A câştigat Bogdân Lâszlo, cu romanul Richardo Reis în Tahiti, pe care sper că îl vom vedea în curând tradus în româneşte, cum ar fi de dorit să se întâmple şi cu celelalte două cărţi nominalizate, volumele de versuri Corabia de hârtie de Lâszlo Noemi şi Un fel de arcadie de Lovetei Lâzâr Lâszlo.

Premierea, la categoria debut, a lui Stoian G. Bogdan şi a lui Andrei Terian era, probabil, cel mai uşor pronostic al acestei ediţii, în condiţiile în care cei doi şi-au adjudecat până acum cam toate premiile importante la care puteau râvni, premii, de altfel, pe deplin meritate.

În fine, dar deloc în cele din urmă, Premiul Naţional pentru literatură decernat lui Alexandru George încununează opera literară, critică şi de traducător a unuia dintre cei mai discreţi scriitori români ai ultimelor decenii, care a preferat, aşa cum singur mărturisea la gala de premiere, să se dedice exclusiv literaturii, refuzând să-şi asume alte obligaţii profesionale. Pledoaria laureatului pentru instituţia premiului literar s-a bazat pe propria experienţă de trăitor din drepturi de autor şi din premii literare, vitale, afirma domnia sa, pentru un autor care se vrea liber şi dedicat creaţiei sale.

Una peste alta, lucrând, vorba aceea, „cu materialul clientului", respectiv cu ce i-a furnizat juriul de nominalizări şi cu ce-a mai rămas după recuzări, juriul pentru acordarea premiilor USR s-a achitat cu brio de obligaţie. Dacă ar fi ceva de reproşat acestei ediţii a Premiilor Uniunii Scriitorilor, acel lucru ar fi preferinţa primului juriu pentru numele cunoscute, riscând prea puţin cu autori sub patruzeci de ani. Dar nici juriile nu fac alegeri perfecte, pe de o parte, nici gusturile nu-s aceleaşi la toată lumea. Până la urmă, lista câştigătorilor este alcătuită din nume de prim rang ale literaturii noastre, ceea ce înseamnă, în fond, pentru cele două jurii, „misiune îndeplinită".