Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Unul pe faţă, unul pe dos de Simona Vasilache

Acest survol al cărţilor repuse în drepturi şi în discuţia unei alte epoci s-ar fi putut chema, la fel de bine, Feţele oraşului.
Au apărut, în ultima vreme, cel puţin două reeditări consistente – începutul seriei memorialistice a lui Bacalbaşa, Bucureştii de altădată (Humanitas, 2014) şi instantaneele din lumea scriitoricească bucureşteană ale lui Vlaicu Bârna, Între Capşa şi Corso (Polirom, 2014) – plus alte câteva volume de memorii având oraşul pe fundal. Aşadar, ideea de caleidoscop cu imagini din capitală este îndreptăţită.
Însă privirea memorialistului, fiind una din interior este, în acelaşi timp, şi una pe dos. Care sistematizează prin anecdote şi trage concluzii ocolind. Care idealizează nostalgic şi ciupeşte ironic, refăcând un echilibru necesar. Luându-şi, în cazul nostru, ca material documentar un oraş pe care Caragiale într-un secol, şi Eliade în celălalt îl întorseseră, deja, ca pe o mănuşă.
Fireşte, nimeni nu confundă oraşul. Cu toate pretenţiile lui mic-pariziene, cu tot amestecul de stiluri şi de popoare care-l calcă, între Calea Victoriei şi mahalale, Bucureştiul are un profil distinct, este, să zic aşa, consecvent în inconsecvenţa lui. Însă când vine vorba despre case şi străzi, lumea pe dos este în drepturile ei.
Celebră este confuzia de la numărul 9, din O noapte furtunoasă. E nevoie de nouă scene, în Actul I, ca ea să se producă, acumulând neînţelegeri în cascadă şi probe de cum se pot răfui oamenii din nimic, apoi de alte nouă scene, în Actul II, pentru ca lucrurile să se lămurească, reintrând, de fapt, în aceeaşi matcă de complicaţii consimţite. Şi acceptate ca parte din viaţa de familist. Ce i-a apucat? Un mic detaliu sucit, în ordinea bunei vecinătăţi şi a rânduitei discreţii (!) conjugale, dă prilej de atâta zarvă. De unde se vede, fireşte, cât de fragile sunt lucrurile şi cum reparaţiile caselor pot să şubrezească mai rău precarul consens de dincolo de pereţi. Dându-i la iveală, adică pe dos, slăbiciunile.
Alte case sunt cele de la 7 şi 7 bis, pe care doi proprietari fără noroc şi le dau cu chirie unul altuia, fiindcă potenţialii clienţi le evită, pasămite, din cauza preţului, însă putem înţelege că mai degrabă din cauza confuziei. Pe care să o iei? Aşa că, nefericitul viceversa este, aici, artificiul salvator. Tot case sunt şi la 13 şi 13 bis, în Proces-verbal, dând naştere unei întregi daraveri. Intervenţia aşa-zicând înţeleaptă a oamenilor legii convinge un proprietar cu casa încurcată, fiindcă a închiriat-o la două familii, rămânând, de la unii, cu datorii şi cu pagube, de la ceilalţi, cu reproşul de-a le fi luat arvuna, să-i mute pe noii solicitanţi de la 13 bis la 13, urmând ca locatarii de la 13 bis să-şi încheie socotelile cu el, achitând chiria pe încă jumătate de an. Soluţia era, la urma urmelor, simplă, însă proprietarul bucureştean suferă de un soi de orbire, văzând problema, întotdeauna, pe o singură faţă. Pusul ei pe dos arată cât de puţin încurcate sunt, de fapt, firele.
Agentul din Proces-verbal nu constată ultrajul la care a fost supus proprietarul de către chiriaşii aliaţi subit fiindcă era plecat la un caz similar, în Strada Pacienţii. O asemenea stradă nu există şi n-a existat în Bucureşti. Caragiale a inventat- o, pesemne, doar ca să se confunde cu Strada Sapienţei. Având, ca circumstanţă favorizantă, o temperatură deloc de speriat în Bucureştiul de azi: 33 de grade la umbră. Încurcătura se produce la 11 bis, în strada Pacienţii. Alături, carevasăzică, la 13, locuieşte dl Lefter Popescu. Oare pe el, şi nu pe dl Costică, să-l caute ameţitul musafir? Acel proprietar, un oarecare Popescu, ne spune feciorul chemat la sonerie, n-a vrut să pună 13, că e fatal. Prin urmare, nici măcar în ordinea ficţiunii, adresa lui Lefter nu există? Ori Caragiale s-a încurcat el însuşi în case şi străzi, ori adresele se schimbă sau se desfiinţează fulgerător, ceea ce spune ceva despre consistenţa identităţilor bucureştene. Toţi şi toate se mută...

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara