Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Unde fugim de acasă? de Ioan Holban

La Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tînăr, la Iași, în sălile Teatrului „Luceafărul“ și pe străzile „dulcelui tîrg“, la începutul lunii octombrie, unde, acum, pentru a zecea oară, ca și în anii trecuți, se adună orizonturile, cele geografice, văzute pe harta planetei, dar, deopotrivă, și cele artistice, imaginate de artiștii veniți de pe șase continente. Orizontul – ne învață Dicționarul – este „limita până unde ajunge vederea noastră“; dar dincolo de zare? Teatrul, ca și poezia ori rugăciunea, ne arată mereu un dincolo pe care nu-l pot dezvălui decât vederea secundă și, în conexiune cu aceasta, poetica departelui, surpând zariștea orizontului văzut, din față, căutând spațiul ființial în orizonturi multiple și succesive nimburi, unde se văd nevăzutele; dar departele, ne spune un poet român de azi, poate fi „un continent fără zei“, nimicul, deșertul, lumea lui Cain; la Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr, teatrul luminează întunericul înghețat cu sens, întâmplări, oameni, sentimente, stări, senzații, neliniști, angoase și, mai ales, speranțe: marginea e a nemișcării, orizontul e al Căii Lactee și, mai departe, înspre big-bang- ul Genezei: teatrul e văz-duh.
Orizontul e o invenție; el ne-a fost arătat pentru a ști ce avem de atins; iluzia e deplină: ajungi la zarea văzută pentru a pleca spre alta, imaginată și spre alta și alta, în departele de necuprins. Oricine vrea să atingă orizonturile să vină la Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr, să viseze împreună cu tinerii din Sydney și București, să zboare cu oamenii-pinguin din Graz, să se lase prins în dansul-metaforă al artiștilor de pe mirabila scândură a scenei. 

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara