Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Un telefon de Florin Irimia

Încercam să-mi văd cuminte de viaţă, mergând pe poteci umblate dar la momentul acela pustii când zumzetul vibraţiilor de pe telefonul mobil începură să-mi dezmierde buzunarul pardesiului. Cui nu-i păsa că ar fi putut să-mi tulbure somnul?, m-am întrebat, fără să mă grăbesc să văd cine era „intrusul” de pe micul ecran luminos. Care somn?, veni imediat răspunsul. Oricine te cunoaşte ştie că la ora asta nu dormi. Aşadar, un cunoscut. Un alt vârcolac chinuit de insomnii, ziua detectiv particular, nedespărţit de sticlă şi cel mai bun prieten al ţigărilor, noaptea neschimbat din punctul ăsta de vedere, acelaşi, dar capabil să rezolve orice crimă. M-am oprit să verific şi nu mă înşelasem: pe ecranul mobilului era scris, Marlowe, bunul meu prieten şi poate cel mai abil, mai insistent şi mai onest detectiv particular al tuturor timpurilor. „Ştiu că nu dormi, dar probabil de plictiseşti”, îmi spuse el, „aşa că ascultă aici”. Nu m-am obosit să-l contrazic. Sunt numai urechi. Ţi-aş oferi şi ochii dar îs cam urâţi pentru chipul tău angelic.” Discutăm noi mai târziu despre asta. Acum fii atent aici: mă-ntâlnesc întâmplător cu un individ mătăhălos, o namilă de doi pe doi, care tocmai ce-a ieşit de la mititica după vreo şase ani de concediu acolo şi, în loc să încerce şi el să se facă util societăţii, primul lucru pe care-l face este să se ducă să-şi caute fosta iubită. Numai că acolo unde o caută el, adică într-un bar exclusiv pentru negri, tipa nu mai lucrează de mult. Drept pentru care, individul devine neaşteptat de generos şi-ncepe să-mpartă pumni în dreapta şi-n stânga, iar unuia îi oferă şi câteva gloanţe ca bonus pe care omu’, politicos, le refuză, dar cum Sasquatch insistă, până la urmă n-are ce face şi le primeşte. Altfel spus, moare. După care King Kong se cară de-acolo, sparge o bancă pe drum şi ia hotărârea să se dea dispărut. Bun şi? Ce treabă ai tu cu asta? Spuneai că nu-l cunoşti pe individ. Lasă poliţia să-şi prindă urechile. „Păi, tocmai asta-i problema, că nu prea am treabă şiatunci mă gândesc, poate dau eu de Velma, cum o cheamă pe iubita lui, şi dacă dau de ea, poate găsesc o cale să dau şi de el. Aşa că m-apuc să fac treaba poliţiei care oricum are alte belele pe cap, plus că e plină de incompetenţi”. Şi? „Şi, ca de obicei, lucrurile încep să se complice, sunt forţat să dau mâna cu tot felul de tipi dubioşi care uneori nu se limitează doar la a mi-o strânge, sau dacă mi-o strâng, vor să mi-o strângă în menghină, aşa că trebuie să le-o strâng şi eu lor, quid pro quo, şi uite aşa, în timp ce o mână spală pe alta, alte mâini se ocupă cu treburi foarte murdare.” Şi aici se întrerupe. Brusc, fără nici un avertisment, se întrerupe. Marlowe, strig în telefon, mă auzi, Marlowe? Dar Marlowe nu mă mai aude. Ceva s-a-ntâmplat acolo, o mână din acelea a apăsat discret pe-o clanţă sau a apărut în uşă ţinând un pistol îndreptat spre el. Acum cum voi afla continuarea? Voi n-aveţi decât să citiţi cartea, dar eu? Cu mine cum rămâne?

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara