Numărul curent: 32

Numerele 36, 37, 38, 39 din 2013 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

 
Un studiu nou despre Miorita de Iordan Datcu



În vechiul si vastul capitol de istorie a ideilor pe care îl constituie Miorita, cartea profesorului Al. Husar, Miorita (De la motiv la mit) (Editura Universitătii "Al. I. Cuza", Iasi, 1999, 252 p.) este un remarcabil reper, ea propunând o nouă perspectivă a exegezei, o exegeză în bună măsură critică, tinta criticii sale fiind comentariile tematologice, îngust etnografice, care au cantonat interpretarea celebrei cântări la conflictul pastoral, la nivelul motivului. Studiul cerceteazză tehnica mitului si tine seama de toate nivelele interpretării mitului (narativ, etiologic, simbolic, religios). Tehnica mitului "înaltă un fapt comun (real sau imaginar) la rangul de simbol, eveniment mitic (gesta)". Semnificative nu sunt, în Miorita, conflictul pastoral, tema mortii sacrificiale, ci filosofia mortii, etica ei. Exprimând o străveche conceptie colectivă, Miorita este un mit filosofic, un "mit apofantic (afirmativ) al unei relatii dintre om si lume", un mit ontic, expresie a ceea ce G. Călinescu numea "situatia omului în cosmos", un mit filosofic, care "descoperă o ătaină a acestui popor, îi conferă o identitate morală si spirituală". Descoperitorul acestei taine, protagonistul baladei nu mai este, ca în alte exegeze, o expresie a pasivismului, ci vădeste fortă morală, distinctie sufletească, seninătate, stăpânire de sine, echilibru, elegantă, decentă, calm moral, "siguranta de sine a omului care domină suveran accidentul, privind moartea în sine si nu în circumstantele ei contingente".
Cununia cu moartea, proiectată la nivelul sacrului, "încetează a fi un fapt biologic, un epilog, ea e transfigurată, dobândind aspectul elevat al unui act sacramental, al unui prolog". Balada nu rămâne în ordinea contingentei, protagonistul ei exprimându-si dorinta "de a-si prelungi o posteritate în acelasi cadru cosmic", în timpul si spatiul mitic, fiinta sa" sacralizându-se prin jertfă" (după expresia fericită a profesorului Const. Ciopraga). Cu o astfel de întelegere a mortii, protagonistul este purtător de cuvânt al unui ethos national. Privită din această perspectivă, Miorita este un mit transcendental, "fiindcă priveste ceea ce transcende în ordinea existentei fiinta umană, transcendenta ei".
Cartea profesorului Al. Husar poate fi folosită cu încredere si ca un vademecum în vasta bibliografie mioritică. Cu atentie la nuante si la originalitatea punctelor de vedere, autorul preia o serie de opinii ale predecesorilor (Mircea Eliade s.a.), se raliază la unele iar fată de altele ia o notă distantă critică, cu deosebire fată de acelea amatoristice, de o "dezolantă terestritate". Una dintre acestea sustine că în baladă e vorba doar de "dramatica si pământeasca luptă social-economică ce are la bază lăcomia". O alta crede că balada se axează pe tema luptei de clasă. Unele opinii, exprimate dincolo de Prut, nu sunt doar simple aberatii, ci si purtătoare ale unui punct de vedere moldovenesc îngust. Un astfel de comentator, contestat si la Chisinău, credea că la baza baladei stă ideea fratricidului, "lupta cu dusmanii Moldovei înfloritoare (la început cumanii, pecenegii s.a., iar apoi - românii, care voiau s-o jefuiască". Acestea si altele vădesc o flagrantă deturnare a mesajului poetic-filosofic al baladei.
Pe lângă meritul său de a pleda pentru statutul de mit al Mioritei, cartea profesorului Al. Husar îl are si pe acela că este un studiu scris cu eruditie si elegantă.