Numărul curent: 50

Reacţii imediate:
Un portret neretuşat al lui Ceauşescu de Alex. Ştefănescu

Toma Roman jr. este unul din "frumoşii nebuni" ai presei româneşti de după 1989. Fiu al unor scriitori, intelectual bine pregătit, doctor în istorie, ar fi putut deveni un om de bibliotecă, invitat ca specialist la cele mai simandicoase talk-show-uri unde singurul risc este ca, la machiaj, să-ţi intre puţină pudră în ochi. A preferat să se lanseze în aventura gazetăriei de investigaţie, extrem de periculoasă oriunde în lume şi cu atât mai mult în România.

I-am urmărit evoluţia încă de pe vremea când era student şi voia cu ardoare să lucreze concomitent ca ziarist. Eram pe atunci director la Zig-zag, revistă însufleţită de elanul romantic al descoperirii şi comunicării adevărului. Fusese înfiinţată de Ion Cristoiu, care încă nu se blazase, şi îl avea ca proprietar pe un tânăr şi inteligent om de afaceri, Octavian Mitu, dornic nu de câştig material, ci de performanţă gazetărească. Într-o bună zi, mi-a deschis uşa, deloc timid, dar respectuos, un tânăr subţire, fragil, cu ochii albaştri şi cu faţa încadrată de plete şi barbă de un castaniu-roşcat. Am crezut că e un candidat la rolul lui Isus Hristos dintr-un nou film al lui Zefirelli. Nu, era un pasionat al gazetăriei, pe care abia urma să o practice, dar pe care o considera, fără nici o ezitare, vocaţia lui.

Scepticismul meu a fost spulberat în următoarele săptămâni de impetuozitatea noului venit. Îşi alegea subiectele cele mai dificile şi înfrunta oricât de mari primejdii pentru a se documenta. Proceda ca un detectiv din filmele americane, dar un detectiv din filmele americane nu riscă nimic, cu adevărat, când se aventurează în lumea puşcăriaşilor, traficanţilor de droguri, prostituatelor. Mă gândeam mereu, cu o strângere de inimă, că Toma Roman jr. nu joacă un rol atunci când face investigaţii în asemenea medii şi că, în mod surprinzător, este, totuşi, la fel de relaxat şi de surâzător ca Mannix sau James Bond.

Admirabilă, în activitatea de ziarist a lui Toma Roman jr. este şi inventivitatea de care dă dovadă în găsirea subiectelor. Iată această carte a sa, recent apărută, Ceauşescu văzut de aproape. Tânărul, dar deja experimentatul ziarist a avut ideea să-i caute pe cei care l-au cunoscut îndeaproape pe Nicolae Ceauşescu şi să reconstituie, pe baza amintirilor lor, un portret neretuşat al dictatorului executat în 1989 la Târgovişte.

Ideea este cu atât mai valoroasă din punct de vedere gazetăresc cu cât decenii la rând imaginea dictatorului comunist a apărut exclusiv retuşată în faţa opiniei publice. Fotoreporterii din presa comunistă se străduiau să-l facă pe Nicolae Ceauşescu la fel de înalt ca generalul Charles de Gaulle, să-l înfăţişeze întotdeauna cu ambele urechi vizibile (ca să nu se poată spune că e într-o ureche!) sau chiar să-i corecteze cu o mică pensulă dunga pantalonilor, atunci când părea strâmbă. Retuşată, până la o zeificare simplistă, de bâlci, era şi imaginea lui morală (ca să nu mai vorbim de biografie).

Toma Roman jr. distruge această cosmetizare propagandistică şi o face cu seriozitate, cu simţul nuanţelor, fără să ajungă la caricatură. Aici îşi spune cuvântul pregătirea sa intelectuală, care asigură un grad relativ înalt de obiectivitate întregii cărţi şi îi conferă credibilitate.

Cu o tehnică a dialogului bine pusă la punct şi, în acelaşi timp, cu un farmec personal care îi determină pe interlocutori să se confeseze, autorul cărţii îi intervievează pe: Iosif Banc ("din muncitor forestier, a ajuns activist PMR şi apoi PCR peste Regiunea Autonomă Maghiară, viceprim-ministru al României, şef peste Gospodăria PCR, membru în CPEx al partidului-stat."), Camil Roguski ("din 1965 până în 1989 arhitectul de interior al cuplului Nicolae şi Elena Ceauşescu"), Alexandru Budişteanu ("arhitect-şef al Capitalei între 1977 şi 1983, perioadă în care dictatorul a fost cuprins de entuziasme urbanistice"), Emil Bărbulescu ("nepot de soră al lui Nicolae Ceauşescu - fiul lui Sică şi al Elenei Bărbulescu, cumnat şi respectiv soră a lui Ceauşescu, era pe atunci ceea ce se cheamă azi Ťbaron localť"), Serghei Mizil ("fiul unuia dintre membrii de vârf ai nomenclaturii PCR, Paul Niculescu-Mizil"), Vasile Bărbuleţ ("prim-secretar al Comitetului Judeţean Sibiu al PCR, între 1978-1982, şi prim-secretar al Comitetului Judeţean Maramureş al PCR, între 1984-1989"), Voicu Zdrenghea ("ofiţer în Ministrul de Interne, şef, la un moment dat, al Direcţiei Paşapoarte"), Ştefan Kostyal ("general-maior de armată"), Toma A. Toma ("tovarăş de detenţie al lui Ceauşescu, înainte de război").

Informaţiile obţinute, multe dintre ele senzaţionale, sunt integrate într-un portret-sinteză realizat cu talent literar de Toma Roman jr. Ziaristul pune totodată la dispoziţia cititorilor rezultatul unei investigaţii (fructuoase) pe care a făcut-o pentru a afla unde anume şi când s-au cunoscut Nicolae Ceauşescu şi viitoarea lui soţie. De asemenea, explică, în cuprinsul unor note absolut necesare, cine sunt personajele la care se fac referiri spontane în interviuri.

N-o să divulg acum (deşi sunt tentat) nimic din ceea ce este dezvăluire spectaculoasă în această carte, pentru că nu vreau ca unii cititori să renunţe să o mai caute, mulţumindu-se cu ceea ce le oferă articolul meu. Menţionez doar ca enigmatică şi deocamdată inexplicabilă dependenţa psihică a lui Nicolae Ceauşescu de Elena. Numai faimosul psihiatru Florin Tudose ar mai putea, cred, ca după parcurgerea originalei cărţi a lui Toma Roman jr. să dezlege misterul.