Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Arte:
Un moment edificator de Dumitru Avakian

Aşa se întâmplă de aproape două decenii. An de an, la sfârşit de mai, forţe componistice româneşti din ţară, din străinătate, revin la Bucureşti cu prilejul uneia dintre cele mai importante manifestări de acest gen ce are loc în partea de Sud-Est a continentului european. Nu e puţin lucru! Pentru activitatea componistică românească momentul este edificator. în egală măsură pentru muzicienii performeri, solişti sau dirijori, conducători de formaţii, membri ai ansamblurilor de tot felul. Concerte camerale şi simfonice, întâlniri colocviale şi seminarii, aduc împreună aerul proaspăt al nevoii de cunoaştere, al comunicării. Muzicieni sosiţi de peste mări şi ţări, inclusiv artişti ce aparţin unor spaţii culturale diferite, ajung să se cunoască, să comunice, să colaboreze. Post-modernismul zilelor noastre presupune o extremă diversitate componistică. Iar fenomenul actual al globalizării adună şi certifică orientări stilistice dintre cele mai diverse. De la divertismentul de ludică motivaţie şi până la actul artistic formulat cu gravitatea unei autentice consistenţe spirituale. Concertul final al "Săptămânii..." a ilustrat în anume măsură aceste orientări. A fost suţinut în Studioul de Concerte din strada Berthelot. Este rezultatul unei bune, al unei continue colaborări stabilite între Formaţiile Muzicale Radio şi Uniunea Compozitorilor. Dinamismul constructiv ce animă demersul dirijorului italian Pieralberto Cattaneo a întâlnit dispoziţia unei utile colaborări pe care o probează o dată în plus Orchestra Naţională Radio vis-a-vis de fenomenul componistic actual. De la noi şi nu numai.
A fost prima ediţie a "Săptămânii..." la care fondatorul proiectului, maestrul Ştefan Niculescu, nu a mai putut veni. Cu durere în suflet ne-am despărţit de domnia sa cu câteva luni în urmă. Ne-a făcut o mare onoare înnobilând ultima seară de muzică cu a sa Simfonie "Litanii pentru plinirea vremii", un opus de o gravitate întremătoare. Densitatea spirituală a întregii lucrări derivă din ideea monodică ridicată la nivel de principiu constructiv. La un pol diametral opus s-a situat lucrarea "Cantigas" datorată finlandezului Magnus Lindberg, o lucrare a unei vivacităţi orchestrale somptuos etalate. în sfârşit, momentul concertant al serii a fost reprezentat de lucrarea colegului nostru Costin Miereanu, un spirit prin excelenţă latin perfect integrat - nu de azi, nu de ieri - peisajului componistic francez. Excelent etalat prin participarea solistică a violoncelistei Anca Vartolomei, Concertul său pentru violoncel şi orchestră îmbină în mod ingenios aspecte ce aparţin genului concertant - fără a etala însă spectaculozităţi virtuoze - şi elemente ale unei tratări simfonice - fără a iniţia demersuri în direcţia unor elaborări pretenţioase.
Pe parcursul unei discuţii quasi-confidenţiale pe care am avut-o cu compozitorul Liviu Dănceanu, unul dintre directorii artistici ai acestui Festival, domnia sa a recunoscut cu bucurie faptul că - în organizarea momentelor serialului de concerte, a programelor - a avut o colaborare de fructuoasă complementaritate cu colegul său, compozitorul Dan Dediu. Nu e puţin lucru să strucuturezi programe, să contactezi formaţii, să apreciezi oferta de muzică propusă de parteneri, să negociezi determinînd posibile schimbări în funcţie de repertoriul general al manifestărilor.
Ideea actualei ediţii a "Săptămânii..."? Am dis­tins-o anevoie. Presupun că s-a dorit a demonstra o dată în plus faptul că diversitatea atitudinilor componistice, a opţiunilor stilistice, a viziunilor asupra rosturilor muzicii, a locului acesteia în contextul actual al mijloacelor de comunicare artistică, reprezintă o realitate incontestabilă. în debut de secol XXI am ajuns să întrebăm - iarăşi şi iarăşi! - dacă "Vă place Brahms?". E posibil. Minunatul clarinetist, minunatul muzician Aurelian Octav Popa, colegele sale, pianistele Verona Maier şi Valentina Sandu-Dediu, ne răspund răspicat, afirmativ. Constat cu bucurie că opţiunea lor merge atât spre Brahms cât şi spre Octavian Nemescu. O altă întrebare, "Quo vadis liedul?", ne-o pune retoric excelentul cuplu muzical cameral al soţilor Bianca şi Remus Manoleanu pe parcursul unui recital ce a adus inclusiv lucrări pe care domniile lor le consideră a fi "de ultimă oră". Tentaţia zicerii muzical-poetice intime nu poate fi ştearsă.
Pe de altă parte, Ansamblul "Archaeus" a reunit lucrările celor mai mulţi compozitori români sosiţi de peste hotare, lucrări semnate de Corneliu Dan Georgescu de la Berlin, Eugen Wendel de la Köln, Sever Tipei din Illinois-Statele Unite, Horia Şurianu de la Paris, Dana Probst de la Viena, autori cărora li s-au alăturat lucrările compozitorilor bucureşteni Laura Manolache, Silvia Macovei, Nicolae Teodoreanu.
Este pe cât de uimitor pe atât de lesne de constatat faptul că o muzică ce se lasă greu cucerită, o muzică de subtilă comunicare, cum este cea a lui Aurel Stroe sau Yannis Xenakis, dobândeşte valori de specială propulsie atunci când este etalată cu pasiune, cu credinţă, cu profesionalism; ...aşa cum ne-o oferă muzicienii celebrului ansamblu "Aleph" din Franţa, cei ai cvartetului de coarde "Minguet" din Germania - printre altele, creaţii de Anton Webern şi Vlad Ulpiu, sau Trio "Contraste" din România. Pe aceeaşi direcţie se situează şi evoluţiile în recital ale pianistului Andrei Tănăsescu şi, respectiv, percuţionistului Mircea Ardelean. Cel dintâi - în realizarea recitalului intitulat "Pianul Forte" - a reunit muzici stilistic foarte diferite ce au evitat, în mod cu totul surprinzător, abordarea globală a instrumentului, vădind o limitare strictă a acţiunii asupra claviaturii. Cel de al doilea a uimit prin profesionalismul evoluţiei virtuoze în grupuri numeroase de instrumente de percuţie, în zone stilistice diferite, etalând creaţii majore semnate de Karlheinz Stockhausen - pe de-o parte şi - pe de alta - de Horaţiu Rădulescu, autor ce dezvoltă o obsesivă forţă a ritmurilor. Grupul de muzică nouă "Traiect" condus de Sorin Lerescu, Cvartetul de coarde "Florilegium", Ansamblul de percuţie "Game", Corul bărbătesc "Kinonia", Ansamblul "Profil" condus de Tiberiu Soare, un "Spectacol cross media" marcat de naivităţi de ordin scenic şi de text literar, improvizaţii şi performanţe instrumentale susţinute de duo-ul clarinet-pian Eric Mandat şi Frank Stemper, apoi muzica unor generaţii mai vârstnice - opus-uri semnate de Radu Paladi, tineri creatori care promit şi se ţin de cuvânt, cum sunt Diana Rotaru şi Cristian Lolea, autori din generaţia medie, creatori încercaţi precum Doina Rotaru, Maia Ciobanu, Liana Alexandra, Călin Ioachimescu, Fred Popovici, un simposion desfăşurat sub egida exemplului marelui creator care a fost Tiberiu Olah, toate au dat consistenţă recentei ediţii a "Săptămânii...". Un veritabil spectacol al cărui protagonist absolut a fost pianul ne-a oferit Orchestra de Cameră Radio condusă de dirijorul francez Jean-Claude Dodin, un concert de concerte definind stiluri şi atitudini diferite, de la neoserialismul Concertului ce aparţine regretatului maestru Dan Constantinescu, la lucrarea de orientare neoromantică pe care o probează Livia Teodorescu-Ciocănea în al său "Lebenskraft".
Nu, nu am putut audia tot, nu am putut urmări tot. Era aproape imposibil. Am realizat totuşi o imagine de ansamblu a muzicii actuale. O bună parte este exilată în gheto-ul festivalurilor de specialitate. Creatori importanţi precum Myriam Marbe, Lucian Meţianu, Anatol Vieru, nu apar în concertele recentei ediţii. Deşi multe dintre lucrările lor ar fi firesc să facă parte din programele obişnuite ale orchestrelor filarmonice din ţară, ansambluri susţinute din bani publici, ansambluri care - iată, în mod regretabil - nu susţin cultura muzicală naţională. Unele muzici se zbat să străpungă drumul către marele public mergând până la a flata gustul mediu, nivelele de jos ale acestuia. Altele fac dovada unor profesiuni de credinţă ale autorului privind comunicarea responsabilă, gravă, problematizată. Inclusiv cea de la om la om, de la conştiinţă la conştiinţă. Se poate numi aceasta atitudine elitistă? Poate. E bine? E mai puţin bine? Am întâlnit lucrări mici ce aparţin unor autori mari, la fel cum autori modeşti deţineau pondere importantă în unele dintre concertele festivalului. Un exemplu? Un compozitor quasi-oficial şi o muzică inutilă, plictisitoare, abuziv extinsă pe spaţii largi, este cea a germanului Wolfgang Rihm, deţinător de altfel al unui impresionant meşteşug componistic, al unui număr impresionant de opus-uri.
Este drept, Uniunea Compozitorilor îşi face un titlu de onoare în a organiza, iar Ministerul Culturii în a susţine acest eveniment ce se dovedeşte a fi în egală măsură un spaţiu al cunoaşterii, al apropierii, al actualizărilor de tot felul, de asemenea o rampă de lansare oferită tinerilor creatori... Exemplul muzicienilor suedezi ai formaţiei "The pearls before swine experience" ne pune pe gânduri în ce priveşte relaţia unei părţi a muzicii actuale, a creatorilor zilelor noastre cu publicul de concert. E o direcţie asupra căreia merită să medităm.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara