Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
un Institut Eminescu de Nicolae Scurtu

biografia poetului, eseistului, filologului şi traducătorului Petru Creţia (1927–1997) nu este cunoscută, în profunzime, nici chiar de cercetătorii şi istoricii literari, care i-au elaborat şi consacrat fişe de istorie literară, ce au fost incluse în dicţionare de literatură sau în istorii literare.
Revelatoare, sub multiple aspecte, sunt memoriile, epistolele şi fragmentele de jurnal rămase de la acest erudit istoric literar şi eseist ce se cuvin a fi, neîntârziat, restituite spre o mai bună şi completă cunoaştere a acestui cărturar autentic.
Recent am descoperit un excelent memoriu adresat Academiei Române, din anul 1991, în care Petru Creţia propune înfiinţarea unui Institut Eminescu sub patronajul acestui înalt for de cultură şi sub autoritatea directă a preşedintelui.
Acest preţios document de istorie literară şi culturală, ce conţine atâtea sugestii privitoare la destinul lui Eminescu, a fost avizat de preşedintele Academiei Române şi trimis spre discutare şi soluţionare vicepreşedintelui acestei instituţii, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, care menţionează, în partea dreaptă, sus, De discutat la Biroul Permanent. Z.D.B., 23 martie 1991.
Nu s-a întreprins nimic. De atunci o lungă, adâncă şi dureroasă tăcere.


CĂTRE PREZIDIUL ACADEMIEI ROMÂNE MEMORIU

În cele ce urmează voi prezenta Academiei Române, cel mai înalt for de cultură al românilor şi instituţia cea mai autorizată să dea curs propunerilor mele, proiectul de constituire, în cadrul Academiei şi sub autoritatea directă a preşedintelui ei, a unui centru de studii eminesciene. Centru care ar putea începe cu statutul de comisie a Academiei, în perspectiva transformării lui în institut; un institut Eminescu, aşa cum există un Goethe-Institut. Toate ţările de veche şi mare cultură au, pentru marii lor scriitori, asemenea institute. Ne aflăm, în ciuda unor mai vechi propuneri şi eforturi în acest sens, într-o evidentă întârziere istorică, cu atât mai regretabilă cu cât Eminescu nu este numai un foarte mare poet al nostru şi al lumii, ci şi o expresie absolută a conştiinţei noastre istorice şi naţionale. [...]

Prin urmare propun înfiinţarea unui asemenea centru de studii, destinat:
a. să ridice nivelul cercetării în acest domeniu prin activitatea sa proprie;
b. să coordoneze şi să controleze pe plan naţional toate activităţile legate de Eminescu şi de opera sa.

O asemenea instituţie ar trebui să cuprindă următoarele 6 sectoare, fiecare cu una sau mai multe secţii sau servicii:
I. sectorul de cercetare textuală (editare) a operei
II. sectorul de cercetare critică şi istorică a operei
III. sectorul de cercetare a biografiei
IV. sectorul de relaţii cu instituţiile de învăţământ
V. sectorul de relaţii cu instituţiile de cultură
VI. sectorul de relaţii cu străinătatea

[...]

II. Sectorul de cercetare a operei ar trebui structurat în funcţie de sarcinile sale principale:
1. Realizarea următoarelor instrumente de lucru, indispensabile oricărei cercetări sistematice şi adâncite a operei eminesciene:

[...]

b. Un glosar alfabetic complet al tuturor cuvintelor cuprinse în opera lui Eminescu, fie ea strict literară, publicistică, filosofică sau altfel, cu semnalarea tuturor formelor, sensurilor şi atestărilor; el ar putea fi realizat în colaborare cu Institutul de Lingvistică al Academiei, mai exact cu sectorul de cercetare al limbii literare, şi prin folosirea unui calculator bine programat, cum s-a procedat în anii din urmă pentru lexicul lui Platon sau al Sfântului Thomas.
c. Un repertoriu exhaustiv al metricei şi prozodiei eminesciene.
d. Un dicţionar complet de rime, conceput după principiul dicţionarelor inverse. El a fost în bună măsură realizat înlăuntrul ediţiei academice (în volumele VIII şi XV), dar trebuie să apară reorganizat şi revizuit, ca un volum autonom, operaţie care poate fi făcută fără întârziere.
e. Amănunţiţi indici tematici, unul pentru opera literară (poezie, teatru, proză artistică) şi un al doilea pentru publicistică, necesar urmăririi circulaţiei şi frecvenţei temelor, motivelor, tiparelor, elementelor de univers poetic etc.
f. Un repertoriu de loci similes, sau, cum i se mai spune, o concordanţă, adică o evidenţă completă a recurenţelor, concordanţelor şi paralelismelor textuale. Grupuri întregi de versuri identice sau adaptate noului context migrează de la o poezie la alta, de la o dramă la alta, iar un instrument de lucru care să permită rapida lor identificare ar aduce considerabile servicii cercetării. O astfel de lucrare nu ar trebui să aştepte încheierea lucrărilor de reeditare a operei poetice, ci ar putea fi realizată în însuşi cadrul lor.
2. Realizarea şi publicarea unor studii, eventual pe baza unui program stabilit în cadrul sectorului în funcţie de priorităţi şi de posibilităţi. Şi-ar putea găsi aici locul atât istoria literară, cât şi critica literară, filologia, lingvistica, folclorul, studiul izvoarelor, literatura comparată, chiar istoriografia socială şi politică.
3. Recenzarea sistematică şi adâncită a întregii producţii ştiinţifice din acest domeniu. Lucrul trebuie înţeles atât ca instituire a unei jurisdicţii de nivel înalt, cât şi ca iniţiativă de orientare bine chibzuită a cercetării în direcţiile cele mai legitime, mai rodnice sau mai urgente.
III. Sectorul de cercetare a biografiei. Este vremea ca întreaga tradiţie a cercetărilor în acest domeniu să fie însumată, îmbogăţită, structurată, şi constituită într-un volum academic care să se impună ca biografia eminesciană standard, adică o severă şi amplă lucrare de referinţă.
IV. Sectorul de relaţii cu instituţiile de învăţământ. În învăţământul de toate gradele cunoştinţele despre Eminescu se predau defectuos, învechit (până la a păstra rămăşiţe de proletcultism), neatractiv şi nepedagogic. În cadrul acestui sector ar trebui realizată, întâi, o evidenţă amănunţită a situaţiei, rămânând ca apoi să se facă Ministerului Învăţământului propunerile de îndreptare care se impun şi la a căror punere în practică acest sector ar putea contribui activ. E vorba în special de buna cântărire a programelor şi de primenirea manualelor şi a cursurilor.
V. Sectorul de relaţii cu instituţiile de cultură. Prin instituirea unei colaborări organizate cu Ministerul Culturii, Institutul Eminescu ar putea contribui, cu aprecieri şi sugestii, la ridicarea nivelului muzeelor şi caselor memoriale, al manifestărilor festive consacrate poetului, al realizărilor din domeniul artelor plastice (portrete, statui) şi al muzicii inclusiv al reproducerii pe discuri ori casete.

[...]

VI. Sectorul de relaţii cu străinătatea. Îl consider extrem de important, atât pentru difuzarea operei eminesciene, cât şi pentru importantele câştiguri ştiinţifice pe care le-ar putea aduce. În acest scop sectorul în discuţie ar trebui să constituie o reţea de relaţii constante cu instituţiile de cercetare şi de publicare şi cu cercetătorii individuali care pot contribui la progresul studiilor eminesciene şi la mai buna cunoaştere a poetului peste hotare. Sunt multe de făcut în acest fel în domeniul investigării surselor, al înnoirii metodelor de cercetare, al literaturii comparate. Pe de altă parte este vremea să gândim în ansamblu problema traducerilor din Eminescu şi din exegeza eminesciană, plecând de la stabilirea cantitativă şi calitativă a situaţiei actuale şi apoi trecând la un proiect de ansamblu. Asupra traducerilor un aviz competent din ţările de mare cultură este indispensabil, după cum binefăcătoare ar fi dinamizarea globală a relaţiilor culturale din acest domeniu. Am putea oferi şi primi spre publicare articole sau chiar cărţi, institui manifestări ştiinţifice comune (sesiuni de comunicări, colocvii, dezbateri etc.), acorda şi accepta, în cadrul unor schimburi organizate, burse de studii. În sfera relaţiei noastre cu marile culturi, s-ar putea demonstra că Eminescu, bine cunoscut, se arată a fi de rangul lui Baudelaire, a lui Poe sau al lui Nerval.

*
* *

Aş mai adăuga, ca propuneri, câteva lucruri care nu mai privesc distribuţia pe sectoare, ci ansamblul prezumtivei instituţii.
a. O sesiune ştiinţifică anuală, de comunicări şi dezbateri, cu participarea atât a centrului de studii, cât şi a oricărui contributor competent.
b. Un buletin al centrului: recenzii, articole de informare sau de orientare, studii, dări de seamă, bibliografie curentă.
c. Un premiu anual Eminescu, decernabil celei mai bune contribuţii în anul respectiv la studiile eminesciene.

*
* *

Dat fiind: a. că pentru început, rămâne greu de rezolvat problema financiară (deşi presupun că, în afară de bugetul Academiei Române şi de o eventuală contribuţie a Ministerului Culturii, s-ar găsi uşor un număr de fundaţii care s-ar socoti onorate să sprijine un asemenea aşezământ.)
şi b. că încă nu există sau nu poate fi uşor constituit un personal pentru ansamblul Institutului Eminescu consider că s-ar putea porni de la ceea ce există: echipa editorială şi serviciul bibliografic al Bibliotecii Academiei Române, la care să se adauge un număr de specialişti care să ia în studiu constituirea Institutului şi să facă demersurile iniţiale necesare. Această echipă ar putea fi instituţionalizată cu statut de comisie academică, concepută ca nucleu al viitorului Institut.

Petru Creţia
16 martie 1991

__________

Originalul acestui document de istorie literară se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din Bucureşti.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara