În dificilul an 1947, Donald Dunham a fost numit Public Affairs Officer al legaţiei americane la Bucureşti. Au urmat trei ani de serviciu diplomatic, ani grei pentru Romania şi inevitabil pentru cineva ataşat şi implicat atît de mult în destinul ţării precum Dunham, ani care fac subiectul unui roman scris de autor cîteva decenii mai tîrziu şi de curînd retipărit de Centrul de Studii Româneşti de la Iaşi. Titlul cărţii este Assignment: Bucharest. An American Diplomat's View of the Communist Takeover of Romania (rom. Misiunea: Bucureşti. Viziunea unui diplomat american despre instaurarea comunismului în România), dar conţinutul e mai curînd o poveste decît o analiză, ceea ce reprezintă atît un avantaj, cît şi un dezavantaj. E o poveste pentru că prezintă numeroase personaje, o intrigă relativ complicată - cu triunghiuri amoroase, trădări, crime, pasiune, invidii, răsturnări spectaculoase de situaţii - iar Dunham însuşi se pierde cu poftă în detaliile propriei poveşti, ca protagonist şi narator. Ca poveste, se citeşte uşor şi e relativ agreabilă. E parţial o analiză, în măsura în care Dunham, ştiindu-se străin, priveşte tot ce se întîmplă cu teama că îi scapă o înţelegere de outsider, pe care e dornic să o capete şi astfel o caută în relaţiile cu cei care îi sînt apropiaţi, uneori cu mai multă tenacitate decît orice altceva, simpla afecţiune, tandreţe, fidelitate. Ca analiză, e mai curînd mediocră.
Nu remarc un real talent literar la acest diplomat care a cunoscut România într-una din cele mai sumbre perioade ale istoriei sale. Un rol important în carte îl joacă femeile, mai ales două dintre ele, un fel de cuplu diavol şi înger: una este frumoasa şi focoasa Tania, agent sovietic cu misiunea de a seduce cît mai mulţi americani aflaţi la Bucureşti, printre care se numără şi autorul. Cealaltă este Ena (în realitate Nora Samuelli), asociata lui Dunham la ambasadă şi apoi iubita lui, calmă, lucidă şi permanent în control, oricît de dificilă situaţia. Dunham mai face dese referiri la răposata lui soţie Amy, alături de care cunoscuse, se pare, o fericire greu de egalat. Dar acest trio feminin, Amy-Tania-Ena, şi remarcile pe care i le inspiră naratorului dau romanului un aer foarte ieftin, de romanţă de amor. Iată un pasaj în cauză, pe care îl traduc pentru convenienţa cititorului: "Tania mă fermecase. Pic de sentiment, doar sex şi nimic altceva. Am cunoscut eu multe femei, dar niciodată una ca ea, atît de inocentă la suprafaţă, dar o adevărată expertă dincolo de aparenţe. Ce contrast între cum părea şi ce era în realitate! Probabil că asta nu făcea decît să sporească efectul. Felul în care se mişca în apartament, parfumul ei, rochiile ei simple, doar uşor indiscrete, dar mai presus de orice felul în care mîinile ei mici atingeau gulerul paltonului meu, în timp ce ea mă privea cu un aer uşor rugător. Această atingere mă dădea gata, şi ea o ştia bine" (32). Pînă la urmă, această veritabilă divă se dovedeşte capabilă de crime, ceea ce de fapt nu e prea greu de ghicit din descrierile pe care i le face autorul. El e singurul care pare să refuze puterea evidenţei. Adevărata faţă a Taniei iese la iveală din relatările unui ofiţer american care căzuse şi el victimă farmecelor ei, dar se dumirise la vreme (spre deosebire de altul, care din pricina ei este ucis). Dezvăluirea se petrece într-un bar şi e precedată de o ceartă între Ena şi protagonist (între timp deveniţi cuplu), relatată cu aceleaşi virtuţi literare ca şi cele dovedite în fragmentul pe care l-am tradus mai sus.
Personajele din roman sînt toate, e de presupus, făpturi reale, chiar dacă uneori identitatea lor e protejată prin schimbarea numelui. Nora Samuelli (Ena) a făcut doisprezece ani de închisoare din pricina asocierii ei cu un oficial american. La eliberare, în 1960, sora ei Anna (de asemenea arestată şi închisă ca fostă angajată a Ambasadei Marii Britanii) a plecat în Marea Britanie, unde a şi primit statutul de cetăţean britanic. Pentru Nora, emigrată în Statele Unite, a fost ceva mai greu, dar ajutorul lui Dunham a fost în cele din urmă hotărîtor. Între personaje se numără regele Mihai şi regina-mamă, Petru Groza, Ana Pauker, aparent şi Silviu Brucan (în persoana unui tînăr ziarist care e în mod deosebit antipatic şi lipsit de scrupule). Observaţiile lui Dunham privitor la aceste personaje istorice sînt interesante pentru că vin din partea cuiva care îi priveşte fără prejudecăţi, fără inhibiţiile cuiva a cărui soartă e direct afectată de puterea celor în cauză. Cum altfel am fi putut afla că urechile lui Petru Groza erau ca nişte enorme conopide? Sau că Ana Pauker avea braţe foarte lungi şi umeri dezvoltaţi ca ai unui luptător de trînte? Portretul fizic al Anei Pauker e foarte elaborat, iar efectul e foarte reuşit: o fiinţă dezgustătoare, semi-animalică, parcă inventată de Stalin însuşi. Nu aceeaşi este şi părerea Enei /Norei, care e convinsă că Ana Pauker (una din femeile care au condus România, susţine personajul, alături de regina Maria şi Magda Lupescu) e curajoasă şi deşteaptă. Portretul Anei Pauker, făcut de Ena, e reprodus de Dunham imediat după cel pe care îl oferă el, cu o onestitate de romancier modern dornic să dea profunzime personajelor sale, relativizîndu-le. Dar oare se poate proceda astfel cu un personaj istoric de tipul Anei Pauker? Cît despre Ena şi convingerea ei că România a fost condusă dintotdeauna de femei - mă întreb în ce măsură Dunham a fost ispitit să facă din ea o feministă.
E greu de ştiut cum s-ar cuveni citită şi apreciată această carte. Întrucît Dunham este, evident, un prieten al României - romanul e dovada acestei prietenii şi nu poate fi privit altfel decît cu simpatie. În măsura în care intenţia autorului este de a relata şi comenta evenimente istorice, cartea izbuteşte mai curînd să relateze, decît să comenteze. Iar în măsura în care asemenea cărţi contribuie la descoperirea istoriei României cititorilor occidentali, părerea mea este că altele ar fi totuşi mai nimerite. Ca de pildă, lucrarea de doctorat a aceluiaşi Donald Dunham, redactată sub conducerea profesorului Oprescu, un studiu despre personalitatea poporului roman aşa cum e ea răsfrîntă în artele vizuale. Donald Dunham, Assignment: Bucharest. An American Diplomat's View of the Communist Takeover of Romania, The Center for Romanian Studies, Iaşi, Portland, Oxford, 2000, 160 pag.
