Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Un centenar şi o inaugurare de Micaela Ghiţescu

A fost oarecum românească ultima jumătate a lunii martie la Lisabona. Pe cerul albastru fără un nor, steagul nostru flutura, alături de cel portughez, la intrarea în impunătoarea şi eleganta clădire din Rua António Cândido 18: Institutul Cultural Român / Instituto Cultural Romeno precizau cele două plăcuţe din dreapta şi din stânga intrării. Iar pe strada paralelă, Avenida Luís Bivar 91, din nou steagul românesc, lângă cel portughez şi, de astă dată, cel francez, marcau intrarea la Instituto Franco-Portugues şi, iar, Instituto Cultural Romeno. Secretul stă în faptul că imobilul, cu intrări pe două străzi, cunoscut până de curând publicului lisabonez drept Institutul Francez, găzduieşte acum, pe trei etaje superioare, colţul de ţară românească ce poartă sigla ICRL. Alăturându-se altor 15 institute de cultură română înfiinţate de către ICR cam prin toată Europa - dar şi în Israel şi Statele Unite - ICRL, inaugurat oficial în primăvara aceasta şi condus de către inimoşii şi competenţii Virgil Mihaiu şi Anca Milu-Vaidesegan, Director şi, respectiv, Director adjunct, a început în forţă.
Pentru că nu se poate caracteriza altfel Colocviul "Mircea Eliade", desfăşurat în zilele de 14 şi 15 martie a.c., care a beneficiat de participarea a şapte distinşi cercetători şi profesori de la Universitatea din Lisabona (José Augusto Martins Ramos, Fenomenologie şi istorie: itinerarii eliadiene prin religiile preclasice; Luís Ramalhosa Guerreiro, Sacralitate şi istorie antropologică; Joao Bigotte Chorao, O imagine a lui Mircea Eliade; Paulo Borges, Dorul originii, yoga şi eliberare în opera lui Mircea Eliade; Maria Joao Coutinho şi Simion Cristea: Structuri mitologice ale fantasticului în opera lui Mircea Eliade; Daniel Perdigao, Trăiri lisaboneze la Mircea Eliade) alături de care au prezentat comunicări specialişti veniţi din România (Sorin Alexandrescu, În căutarea unei noi spiritualităţi: Mircea Eliade, T.S.Eliot şi Charles Maurras; Mihai Zamfir, Eliade şi Lisabona; şi subsemnata, Antero de Quental citit de Eliade). Merită semnalat faptul că acest colocviu, anunţat în presa culturală şi cotidiană, a avut un larg ecou, sala fiind arhiplină în ambele zile ale desfăşurării lui.
În cea de-a doua zi, înainte de începerea lucrărilor, a fost inaugurată o placă memorială pe clădirea în care a locuit Mircea Eliade - placă realizată din iniţiativa E.S.domnul Gabriel Gafiţa, ambasadorul României şi el însuşi scriitor (şi căruia i se datorează de altfel şi fericita îngemănare a ICRL cu Institutul Franco-Portughez). Cine va trece de acum înainte pe Rua Elias Garcia la numărul 147 nu va putea să nu remarce eleganta placă din marmură neagră pe care stă scris, cu litere aurii:

"În această clădire a locuit între 1941-1944 marele filosof si istoric al religiilor român, Mircea Eliade, care a fost ataşat cultural al Ambasadei României la Lisabona."

După câteva zile, în prezenţa Preşedintelui ICR, domnul Horia-Roman Patapievici, a avut loc inaugurarea oficială a ICRL, cu care prilej s-au vernisat şi două impresionante expoziţii de pictură ale artistelor plastice Daniela Anghel şi Ioana Zinelli - originale şi prin situarea lor una la antipodul celeilalte.
De altfel, dialogul artelor s-a încheiat, în cadrul ambelor manifestări, şi prin două spectacole muzicale în Auditoriul Institutului Francez (ce va face parte, de acum înainte, şi din dotarea ICRL): concertul grupului vocal instrumental de muzică medievală şi tradiţională "Truverii" şi cel al solistei Maria Răducanu, cântăreaţă de fado-jazz, acompaniată de contrabas şi chitară.
De remarcat că, asemenea Colocviului "Mircea Eliade", saloanele ICRL au fost pline şi cu ocazia inaugurării, la care au participat, pe lângă delegaţia oficială a MAE din România, ambasadorii Franţei, Germaniei, Luxemburgului şi, fireşte, României.
Să urăm inimoşilor conducători ai ICRL un parcurs rodnic şi la fel de reuşit care să ne aducă cinste şi bucurii.

Şi încă ceva de remarcat: pe lângă cele două pagini consacrate evenimentelor româneşti (inclusiv un interviu cu preşedintele ICR şi reproducerea plăcii memoriale) apărute în cotidianul de mare tiraj Diário de Notícias, şi cotidianul, de asemenea foarte răspândit, Público, ne-a acordat o pagină cu titlul emoţionant "România şi Portugalia mai aproape ca oricând", însoţită de medalioane, consacrate, în această ordine, Anei Blandiana, lui Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran şi Constantin Brâncuşi.

Personal, am mai avut două bucurii în timpul actualei mele şederi la Lisabona. Chiar în prima zi a fost anunţat laureatul Premiului Camoes, cel mai important premiu literar decernat unui scriitor de limbă portugheză ( în valoare de 100.000 euro): în 2007 premiul i s-a acordat autorului "meu" António Lobo Antunes, "pentru măiestria în mânuirea limbii portugheze, împletită cu măiestria în dezvăluirea celor mai inavuabile străfunduri ale fiinţei omeneşti".
Tot în această perioadă, alt autor "al meu", Dinis Machado, a fost sărbătorit la a 77-a sa aniversare prin apariţia celei de-a 30-a ediţii, festivă, ilustrată, a celebrei sale cărţi Ce spune Molero, de la care se poate afirma că a plecat romanul portughez modern, după apariţia lui, în 1977, deci la numai trei ani de la "Revoluţia garoafelor", nemaiputându-se scrie ca înainte.
Printr-o "fericită coincidenţă", cum se obişnuieşte să se spună, atât ultima mea traducere din Lobo Antunes, Bună seara lucrurilor de pe aici, cât şi versiunea integrală (reeditată fără mutilările cenzurii comuniste din 1981) a romanului Ce spune Molero, au apărut în 2006 la Editura Humanitas, în colecţiile "Raftul Denisei" şi, respectiv, "Cartea de pe nop­tieră". Pe cei doi autori i-a legat de altfel o strânsă prietenie, primul roman al lui António Lobo Antunes fiindu-i dedicat lui Dinis Machado care, în familia Lobo Antunes ce numără şase fraţi, era numit "al şaptelea frate".

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara