Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Ochiul Magic:
Umor indian de Simona Galaţchi


De ceva timp, TVR2 a preluat de la BBC un serial umoristic pentru programul de sfîrşit de săptămînă, probabil în continuarea aceloraşi disperate încercări ale mai tuturor televiziunilor noastre de a ne binedispune (a fost doar vremea sărbătorilor, nu-i aşa?) şi de a promova cît mai multă cultură de masă (cultură populară, în sensul terminologiei americane). După ce-am înghiţit şi mai bune şi mai rele - interminabile concursuri de bancuri, Doru Octavian Dumitru, Vacanţa Mare, Divertis şi chiar şi încercarea de reafirmare a grupului lui Florin Călinescu... fără Florin Călinescu, - în continuarea acestei isterii a rîsului cu orice preţ, mare ne-a fost mirarea să vedem pe un post românesc cinci episoade de umor specific unei comunităţi etnice destul de numeroase şi relativ eterogene în Marea Britanie, comunitatea indiană. Şi ne-am întrebat, firesc, ce priză la public ar putea avea la noi astfel de scenete umoristice fără înţelegerea trăsăturilor şi realităţilor specifice acelei comunităţi? Fiind (din fericire, ar părea să lase impresia acest serial) destul de puţin numeroşi, emigranţii indieni de la noi interacţionează nesemnificativ, mai ales la nivel cultural, cu societatea noastră. Mai mult decît atît, în lipsa unei traduceri adecvate a unor cuvinte din limba lor, unele glume au rămas, fără îndoială, de neînţeles pentru mulţi dintre telespectatori.
Producătorul şi echipa lui de actori, indieni cu toţii, au avut curajul şi tăria să vadă cu ochii occidentalului tarele unei societăţi care, în patriarhalismul şi conservatorismul ei, reuşeşte încă cu greu să se adapteze unei lumi atît de diferite de a lor cum este cea engleză de astăzi. Critica acidă indirectă realizată prin comicul de situaţie şi de limbaj a adus o lumină diferită percepţiei noastre faţă de lumea indiană contemporană. Au fost glume în acest serial care au insistat şocant de mult pe complexul de inferioritate pe care indienii îl au datorită identităţii lor şi pe încercarea ridicolă şi inutilă de a şi-o ascunde prin schimbarea numelor. Au fost luate în rîs condiţionările lor alimentare (pe care cred că nu le poate înţelege cineva care n-a fost niciodată la un restaurant indian), lipsa de cultură, de educaţie, ca şi dispreţul şi lipsa de interes pentru ele, aroganţa şi bădărănia specifice acelora care-şi închipuie că şi-au depăşit condiţia socială prin relativa stabilitate financiară, vulgaritatea, toate într-o engleză stîlcită şi îngroşată cu accente specific indiene. Aflăm astfel că esenţa hinduismului se reduce la a nu mînca carne de vită, iar cea a islamismului la a nu mînca carne de porc; vedem femeia tipic indiană, grasă, casnică şi fără alte competenţe decît a bîrfi cu altele de teapa ei (în vizite şi la nunţi, activităţile lor mondene de bază) şi a se lăuda cu familia sa, în special cu fiul (fără de care, în general, o femeie indiană are mai puţină prestanţă); ne oripilăm la ideea căsătoriilor aranjate între cei din ţară şi emigranţi, ca posibilităţi de emancipare; ascultăm refrenul melodramatic al iubirii veşnice dar imposibile dintre un indian şi o englezoaică. Şi nu ne prea vine să rîdem. Cerşetoria agresivă din India e acea faţetă a medaliei care le dă tinerelor indience un aer de superioritate faţă de nişte bieţi cerşetori (albi) din Londra. Nu puteau lipsi scenele cu acel guru care, cu un discurs total lipsit de substanţă, dar împănat cu fraze în limba-i maternă, îi "fascinează" pe occidentalii stupizi şi nici deruta indiencelor din piaţă, care, în Anglia, nu mai pot negocia preţurile ca la ele acasă. La indieni, melodrama, panica din nimic, afişarea spiritului de grup, de clan, dar şi micile răutăţi pe faţă sau pe la spate sînt la ele acasă.
Ce ni s-a părut ciudat pentru lumea indiană din zilele noastre, plină, în mod paradoxal, de tabu-uri şi închistări cu privire la sexualitate au fost aluziile obscene directe, ce au mizat pe un efect comic, dar care n-au făcut altceva decît să dea o notă de prost gust.
Realizat cu o anume concentrare pe aspectele definitorii, fără părtinire, jucat cu talent şi aplomb, serialul BBC a prezentat, pentru prima dată, o realitate pînă acum prea puţin cunoscută la noi. Nu putem spune şi cît de accesibilă pentru telespectatorul obişnuit, dar oricum, de rîs sau de plîns, cam aşa arată (deşi puţin exagerat pe alocuri, fireşte), lumea indiană a comunităţilor emigrante din Vest.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara