Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Ulysses, contemporanul nostru de Ioan Holban

Născut la deal, crescut la cîmpie, zodie de apă, m-am lăsat fascinat de fiecare luciu de apă; cele curgătoare - izvoare, pîraie, rîuri, fluvii -, nu, pentru că niciodată nu ştii ce (a)duc ele (faptul s-a dovedit, cu asupra de măsură, cînd, la inundaţiile lor, s-au tulburat toţi fluturii de prin cotloanele dintre florile verii); oceanele (oooo!), mările (deh!), lacurile (mda!), da, acolo mi s-a aprins/stins pasiunea pentru corăbii: am fost căpitan la 15 ani, în echipa lui Nemo, pe sub mări şi deasupra lor, pe Amazon, Nil şi Zambezi, pe mările Sudului, cu James Cook şi cu eroul portughez Magellan ("Măgălaeş", îi spune acasă), am tremurat alături de Cristofor Columb pînă s-a lămurit cu regele Spaniei să-i dea flota (banii, echipajul), am luptat lîngă corsarii din Caraibe şi m-am ascuns împreună cu ei la Saratoga, făcînd în ciudă moţaţilor, împintenaţilor şi împieliţaţilor de pe mal, apoi, m-am cuminţit şi m-am retras lîngă focul din vatră împreună cu Constantin Novac, pe Siutghiol, marea noastră mică. Magnifice butaforii - acestea vor fi fost toate călătoriile mele de om născut la deal, crescut la cîmpie, lîngă Şomuz. Drasleuca, Jijia şi Bahlui: toate navigabile cînd pui la cale vreo magnifică butaforie!

în vremea din urmă, aflu (şi tresar!) despre navigarea pe Internet (la banala întrebare, prin telefon, "ce mai faci?", mi se răspunde vesel: "navighez"); mi se reaprind pasiunile copilăriei şi adolescenţei, nu pot învăţa noul sistem (pe cel vechi, al Căpitanului Nemo, îl ştiam prea bine, dar nu mai e de actualitate), rog pe cineva (eram "în pană de subiect") să navigheze pentru mine; îmi doream să eşuez pe stînca unei teme care suna ademenitor (Ce Sirene? Ce Lorelei? Vechile frumuseţi ale Eladei? Apriga nemţoaică din era noastră?); pe scurt, dacă tot nu mă mai pîndeau împintenaţii de pe ţărmurile calde ale Caraibelor şi nici canibalii Africii, am rugat pe navigatori să aflăm ce face Bill Gates într-o zi oarecare din viaţa lui. Navigînd pe noul ocean, mă gîndeam, aş putea afla ce face, într-o zi obişnuită, cel mai bogat om din lume. Merge la "firmă"? Nu, că acolo are un staff care se ocupă de toate. îşi numără banii din casă şi dividendele aduse de poştaş, cu mandat, la poartă? Nu, că i-ar trebui încă o viaţă pentru asta. îşi iubeşte copiii, soţia? Da, dar nu chiar în fiecare zi. Ce face, aşadar, Bill Gates într-o zi oarecare?
Las întrebarea şi corabia navigatorului pe Internet, pentru că (i)realitatea noastră schimbă cursul, sparge busola, ascunde stelele (după care mă călăuzeam) sub nori, învîrte, parcă jucîndu-se, comanda superbului yacht de croazieră; nu mai e timp pentru fantazare cu "ziua" lui Bill Gates, căci a năvălit Omar Hayssam, noul Ulysses (cu vorba latinilor), Odysseus (cum i-a zis naşul Homer), care, iată a plecat cu un vapor (cu "berbecuţi şi tăuraşi"? cu "cherestea"? din portul Midia?; rimele sînt inocente, desigur), a dispărut, a lăsat mare jale în urmă (demisii şi demiteri, anchete, oameni tulburaţi, demnitari agitaţi, analişti, jurnalişti, ficţionari internaţi - pe ecranele televizoarelor, în ziare, la radio - la secţia de scenarită a Institutului de Boli Infecţioase "Matei Balş"): nimeni nu ştie nimic, toată lumea ştie totul, mustăceşte, se amuză, se îngrijorează ("teroristul numărul 1 al României"!), se întreabă, se destramă, se rătăceşte în supoziţii. în vacarmul general, Dan Liviu Nicolae, un cititor fidel al unui cotidian central, trimite un comentariu interesant pe marginea fugii din România a lui Omar Hayssam: în Ulysses O. Hayssam zice cititorul inteligent al ziarului: "Dacă tot trăim într-o ţară bolnavă de scenarită, uite că ipoteza fugii lui Omar Hayssam pe nava ŤAl Mahmoud 4ť - aia care duce berbecuţi vii spre Siria - ne poate oferi un frumos subiect pentru speculaţii. Prima dintre ele ar privi invizibilitatea lui Hayssam la îmbarcare. Chiar mă întreb dacă nu cumva primul care s-a găndit la o asemenea variantă a citit de curînd ŤOdiseeať lui Homer. Acolo, Ulise reuşeşte să se sustragă ciclopului Polifem şi să fugă din bîrlogul acestuia folosindu-se de turma monstrului: se atîrnă sub burta unui berbec mai flocos, trecînd astfel nedibuit de urmăritorul său care nu făcea decît să pipăie mioarele pe spinare. ŤDať veţi spune dumneavoastră, dar, în prealabil, Ulisses l-a orbit pe Polifem. Aşa-i, vom spune noi. Ce, parcă Ulysses O. Hayssam nu putea face la fel? Ba bine că nu!".
Aşa da, aferim. Trebuie, însă, adîncită ipoteza şi mergem la personaj; iată: "Odysseus (lat. Ulysses). Erou mitic grec, personajul central al epopeii homerice Odiseea, participant la războiul troian; rege în Ithaka (fiul lui Laertes sau al lui Sisyphos), căsătorit cu Penelope şi tatăl lui Telemahos. Remarcabil prin inteligenţă, dar şi viclenie (la întoarcerea în Ithaka, zeiţa Athena îi spune: Nu este zeu care să te întreacă în viclenie - Odiseea. XIII). Eroul rezolvă solii dificile, face spionaj în Troia, născocind, printre altele, şi stratagema calului troian; Homer îl numeşte polytropos (cel cu multe înfăţişări), adică adaptabil oricărei situaţii. Pornind spre Ithaka după război, Odysseus intră într-un complicat şir de aventuri". Ulysses (numele conspirativ al lui Odysseus) a făcut spionaj (în Troia), a rezolvat solii dificile (care?) şi a avut mai multe înfăţişări (vă mai amintiţi "chestia" cu sosia lui, şoferul, care s-a plimbat prin faţa domiciliului, ca să-i aburească pe jandarmi şi jurnalişti?); şi nu e destul textul lui Homer pentru serviciile supărate? Dar la drama lui nu se gîndeşte nimeni? A ajuns în Siria - se zice -, apoi, poate, în Irak, Afganistan, Absurdistan, cu vorba poetului: cine va fi fiind Calypso a sa? Credincioasa Penelope, cine? Şi cum i se potrivesc versurile din Homer: "Mărite al lui Laerte fiu, Ulysse/ Prea iscusite, ce-ai lăsat, sărmane/ A soarelui lumină şi venit-ai/ Să vezi pe morţi şi jalnica lor ţară?". Las pe Odysseus (Ulysses) Hayssam pentru că, iată, o Odisee (o Ulisă) nouă; U. S. Today zice că o tînără americancă de 17 ani, care a muncit voluntar într-un spital de copii de pe aici, s-a întors peste ocean, a participat la un "eveniment bisericesc" şi a transmis pojarul luat de la copiii din România; U. S. Today face şi un calcul preliminar: toată afacerea costă 170.000 de dolari, deocamdată (spitalizare, medicamente, panică, într-o ţară care a uitat, demult, epidemiile). Ce să mai faci cu nostalgiile Căpitanului Nemo, acum? Mai bine mergi la psihanalist; la Karen Horney care zice aşa: "O persoană normală la cap este rară în civilizaţia noastră". Atît şi astfel rămîne visul unui om născut la deal, crescut la cîmpie, fascinat de oricare luciu de apă.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara