Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Ultimul grec de Rodica Binder

Fiecare să fie, în felul lui, un grec…
Goethe

Nefiindu-i dat să pună piciorul în Grecia, Goethe, care diviniza valorile anticei Elade, asimilîndu- le cu cele ale umanismului, poposeşte la Paestum, una din coloniile înfiinţate de ahei pe ţărmul sudic al Italiei. După ce ochiul i se obişnuise cu splendorile arhitecturii romane şi renascentiste, este de-a dreptul şocat de aspectul greoi, lipsit de eleganţă, masiv, al templelor dorice, bună parte în ruină, în care nu regăseşte „geniul” anticei Elade. Mai grav, aspectul lor îi curmă dorinţa de a mai vizita Grecia.
Dezamăgirea resimţită de Goethe la văzul templelor din Paestum desacralizează mitul unei Elade eterne şi perfecte. În plan literar, un efect similar are lectura celui mai recent roman al lui Aris Fioretos, Ultimul grec, o carte cu totul neobişnuită, copleşitoare, abil şi inteligent structurată sub goetheanul adagiu, incomplet citat: „Fiecare să fie în felul său un grec” (fără secvenţa imperativă „Dar să fie!”).

Romanul este mai mult decît povestea vieţii lui Iannis Giorgiadis, un antierou, la antipodul predecesorilor săi din mitologie. Motivele pentru care portretul lui Iannis nu putea fi cel al unui „Hercule suedez” (cum crede autorul că ar putea fi intitulat un alt roman) sunt anticipate în prefaţa cărţii. După ce a pierdut totul la o partidă de poker în satul său uitat de lume, Ano Potamia, din nordul Greciei, Iannis ia calea pribegiei şi ajunge în Suedia, unde Efi, iubita sa din adolescenţă, emigrase deja. Aventurile prin care trece, reflecţiile pe care le face, căci în felul său Iannis este un filozof autodidact, se împletesc cu destinele individuale şi colective ale cîtorva generaţii de greci, de-a lungul a peste un secol de izgoniri, deportări, prigoană.
Arborele genealogic al personajelor, trasat între coperţile cărţii de peste 400 de pagini, uşurează orientarea cititorului în labirintul captivant al naraţiunii, în care ordinea temporală a evenimentelor este spartă, realitatea se amestecă cu ficţiunea într-un savant şi palpitant joc de oglinzi regizat de naratorul omniscient, uzînd agil, ludic şi suveran de cele mai variate tonalităţi ale discursului romanesc. Printr-o ingenioasă „mise-en-abîme”, în cuprinsul prefeţei atributele veridicităţ ii sunt cu ostentaţie desfăşurate.
După moartea lui Kostas Kezdoglou, naratorului i-ar fi fost încredinţată de către sora răposatului, nimeni alta decît Efi, o lădiţă din lemn de brad care conţine sute de fişe şi un manuscris apt să uşureze orientarea în maldărul de documente, destinate elaborării unei enciclopedii a diasporei greceşti. Ideea unui astfel de lexicon i-ar fi aparţinut lui Eleni Vambas, abia scăpată cu viaţă din masacrul de la Smyrna din 1922, cînd minoritatea greacă a fost decimată şi alungată de trupele lui Atatürk. Se menţionează că primul caiet al Enciclopediei ar fi apărut în 1928 la Neochori, rod al sîrguinţelor lui Eleni care se simţea ca un păianjen fără picioare (metafora textualistă este flagrantă). Această infirmitate imaginară este compensată prin antrenarea în activitatea de elaborare a enciclopediei a mai multor vechi prietene, risipite şi ele în cele patru colţuri ale lumii, doamne cultivate, în vîrstă (comparabile cu nişte Parce), intrate în posesia poveştilor de viaţă ale mai multor greci emigraţi.
Sub denumirea de „Slujitoare ale muzei Clio”, autoarele se concentrează în cele din urmă asupra a ceea ce ar putea fi un grec, ajungînd la o definţie citată în cuprinsul prologului: „fiecare grec este o complicaţie a specificului naţional. Nu ne însufleţeşte vreo mare idee ci o mică speranţă: aceea ca excepţia să confirme regula. Orice altceva ar fi o catastrofă de felul celor multe de care în acest scurt şi cenuşiu veac nu am dus lipsă.” Din cutia cu fişe ar fi fost extrasă şi povestea lui Iannis, „supergrecul” care sfîrşeşte tragic într-un accident rutier în Croaţia, la volanul maşinii cu care făcea primul drum înapoi în Grecia, despărţit de soţia sa suedeză, Agneta, dar avînd-o alături pe micuţa sa fiică, Ianoula, de doar zece luni.
Cine crede că prefaţa romanului ar fi o cheie de lectură, un fir al Ariadnei în labirintul întîmplărilor şi forfota personajelor, se înşeală. Prologul este mai degrabă o uvertură, comparabilă cu libretul pe care creşte opera. De altfel, cititorul este indirect avertizat asupra „refracţiilor” identitare în prisma exilului. Iannis Giorgiadis crede că un om este format din alţi oameni, meditează empiric asupra stărilor apei – lichidă şi solidă, intuind în sens heraclitian caracterul ireversibil al curgerii timpului.
Ubicuitatea emigrantului (care „în patrie este prezent în amintirea celor care l-au cunoscut iar în ţara de adopţie, este ca şi absent fiindcă nu există cineva care să-şi amintească de el”), este tematizată intens în cuprinsul romanului şi în finalul prefeţei. „Fiecare om trebuie să se decidă în ce fel vrea să păstreze în memorie amintirea celuilalt. Nu este oare de la sine înţeles că amintirile, aidoma unei pînze, învăluie un trup ce nu stă locului?” afirmă Iannis, „citat” în prolog. Tot aici, qui pro quo-ul este împins la extrem, cititorului sugerîndu- i-se că medicul grec din Suedia, Anton Florinos, la care Iannis trage şi în casa căruia va locui, ar putea fi nimeni altul decît Aris Fioretos. Dar nu cumva şi Kostas Kezdoglou este un alter-ego al autorului, cel puţin în măsura în care, spre sfîrşitul romanului, într-o prelegere susţinută în faţa unui auditoriu de doar 17 persoane, în Suedia, divaghează asupra marilor teme ale cărţii: identitate, exil, literatură, istorie: „Mă întreb dacă literatura nu ar putea cumva reabilita istoria. Gîndiţi-vă doar la toţi grecii care şi-au părăsit ţara. Nu îi forţează noile condiţii să se reinventeze? De ce să nu fie această complexitate parte a biografiei lor? Sau de ce să nu aibă istoricii ceva de învăţat de la ei?”.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara