Numărul curent: 12

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Arte:
Trei întâlniri de Rodica Mandache


E nevoie de foarte mult timp pentru a fi tânăr - spune geniul năuc PICCASSO. Adică să trăieşti în metaforă. Metafora - spune ORTEGA Y GASSET - este cea mai mare putere a omului. Ea se-nvecinează cu vrăjitoria şi e ca un instrument al creaţiei, uitat de Dumnezeu înlăuntrul operelor sale, după cum chirurgul distrat uită un instrument în trupul celui Operat.

Când eşti ACTOR ai noroc! în ce priveşte metafora.

Teatrul este o lume misterioasă. O lume în care poţi fi mereu îndrăgostit.

Aici în mediul minţii NOASTRE se naşte "un anume spaţiu", cum îl numea un făcător de basme - TĂRÂMUL DE NICĂIERI. Aici viaţa a creat o lume câştigătoare ORICE S-AR ÎNTÂMPLA.

Anul 2009 a ajuns la mijloc. Oare m-am îndrăgostit, eu anul acesta, acolo în lumea mea de pe scenă?


Alexandru Dabija

Regizorul cu mare talent de actor, invidiat de noi toţi pe la repetiţii face anul acesta un spectacol ciudat, ascuţit, plin de MIRODENII, UN SPECTACOL lunecos, greu de apucat. E o felie din Shakespeare, din piesa "UN VIS din noaptea miezului de varăť. Meşteşugarii într-o posibilă nuanţă. Ceva patetic şi fascinant. Un loc unde nu mai ştii nimic decât să fii copil şi ŤVIU, VIU ŞI ATâTť. Dabija avea nevoie de o trupă sprinţară, fantastă, ludică, fără maluri, fără îNTREBĂRI PRAGMATICE, să aibă mijloace pentru a răspunde PROVOCĂRII - ŤTĂRÂMULUI DE NICĂIERIť.

Al năibii de greu şi de riscant, pentru că volens-nolens afli despre tine tot. E o excursie în tinereţe.

Alexandru Dabija e PROSPERO: ironic, misterios şi sarcastic. INSOLIT, DUR ŞI SEVER, UNDUITOR, VICLEAN ŞI LUNECOS. Dabija ştie să chinuiască şi o face cu voluptatea unui chinez. Dabija e MAGICIANUL RECE, RĂU ŞI GENEROS.

Rolurile din spectacol sunt şi ele viclene şi ne învăluiesc cu mireasma lor zăpăcitoare. Dar cu ele descoperi dragostea necondiţionată.

Dabija - regizorul cu energia prefacerilor, poate de aceea e fără milă, te face să devii "năcăjit" şi cuminte. Actorii devin fragili şi vulnerabili, "COPIL PIERDUT DIN JOCURI" cum spune POETUL. Mergem cu Shakespeare spre TAINĂ ŞI CEREMONIAL.

Pot să nu fiu îndrăgostită? Pot să nu fiu fericită?


Horaţiu

Cu Horaţiu Mălăele m-am întâlnit în viaţa mea de actriţă prea rar pentru câtă dorinţă am avut. Cine ştie, poate că aşa trebuie să fie...

Horaţiu rămâne pentru mine un prieten, un regizor, un ciudat, un arlechino, un umorist. ATILA VISAUER ne-a distribuit pe amândoi în ŤDelir în 2... în 3, în câţi vreiť de Eugen IONESCO la RADIO. A ieşit un spectacol bun, frumos, dar mai ales emoţionant.

Piesa e frumoasă. Regizorul bun. NOI talentaţi. Dar... căci există un dar... la imprimare, în afară de talent Horaţiu a venit cu o emoţie tulburătoare, o emoţie contagioasă, care ne-a VIRUSAT pe toţi.

Ceea ce ne-a făcut să fim sinceri şi frumoşi. Am avut CANDOARE. ŞI UIMIRE. Şi din cauza asta LUMEA a devenit plină de semnificaţii şi CITIM VIAŢA CU RĂBDARE.

Ca partener, HORAŢIU e o şansă.

E AVID DE VIAŢĂ. ŞI DE TEATRU. PRUDENT ca un băiat ce se plimbă cu iubita într-un cartier de nefamilişti. Credinţa lui Ťmiroase a floare de teiť deşi e pragmatic... E şi Pierrot, şi Jean de la Lune şi MEFISTO. E un clasic cu suflet bun. Se simte VIZIONAR. SE SIMTE PROFET. E MÂNDrU rău că trebuie să păzească atâta talent şi-atâta farmec. în Estetica basmului, George Călinescu spune despre geniu: acesta e MODEST, ba chiar dizgraţios la vedere, ABSTRACT ŞI NON-CONFORMIST, INSPIRÂND NEÎNCREDERE celor din jur."

Nici vorbă. Dar eu dragă Horaţiu, te iubesc şi de câte ori te văd simt că am candoare.


Marius Manole

E un foarte tânăr actor. M-am întâlnit cu el în acest spectacol al sufletului meu pe care aş fi dorit să-l vadă toţi cei pe care-i iubesc eu, indiferent de sentimentul lor pentru mine - Marea dragoste a lui Sebastian - Leny Caler - se chema spectacolul.

Cu el chiar am fost pe TĂRÂMUL FĂGĂDUINŢEI.

Cu Marius Manole am rămas prietenă după acest spectacol şi-l ţin într-un loc unde-mi depozitez amintirile de preţ. Şi oamenii. Şi CANDOAREA.

Trăieşte fugind. E ca OMUL CU RICŞA. Aleargă. Aleargă. Are ochii TRIŞTI şi-i place mult să râdă.

Când râde faţa i se strânge ca un pergament şi face riduri fine şi subţiri ca un chinez bătrân.

Aleargă şi RÂDE. E mereu cu o nedumerire-n ochi. Mă înduioşează acest VULNERABIL TOTAL.

In imaginaţia mea fiecare om are o melodie care-i face ilustraţia muzicală a existenţialismului.Când îl văd, TONOMATUL din capul meu cântă PA-DAM cu vocea lui EDITH Piaf. Are un înscris TRAGIC şi un UMOR RUSESC din perioada N.E.P.-ului. Are un trup plăpând dar bine lucrat.

Printre cei tineri, el chiar este un ACTOR de teatru. E îndrăgostit nebuneşte de TEATRU. Joacă de 7 ori pe săptămână la Teatrul Naţional (acolo e angajat), la Teatrul Metropolis, la Green Hours, la Teatrul Bulandra, la Teatrul de Comedie, la Teatrul Evreiesc, la Brăila şi la Târgul Mureş, la Târgovişte... Seamănă a nebunie...

Marius Manole e cuminte şi DĂŞTEPT, plin de un bun simţ moldovenesc, deşi marele scandal de la Sibiu l-a făcut Ťvedetăť.

Era cu adevărat vinovat, dar l-a apărat directorul lui, Ion Caramitru, şi a scăpat ca prin urechile acului. Cred că a avut nevoie de această ruşine ca să se cureţe, "să se scoată" ca SĂ VORBIM ÎN TONUL VREMII.

Scriu despre el pentru că sunt cu adevărat îndrăgostită de EL, şi impresionată de poezia care zace-n el. El e dintr-o lume ireală şi fantastă- TEATRUL. El e PUCK. Puţini sunt cei care au drepturi TOTALE acolo. Pentru asta trebuie să ai calităţi, emoţii, vanitate, invidie, pe care un OM matur şi BRAV nu le poate avea. Le au doar copiii. Marius Manole e un Ťcopilť cu nuanţe, umblă cu noroiul în buzunar, foşgăind printre frunze de toamnă (e scorpion).

Are o putere extraordinară asupra mea. Lângă el am 12 ani şi sunt gata să fac orice nebunie. Lucrurile devin simple şi fireşti. Mai este şi de la Iasi de unde sunt şi eu. Recunosc în el ceva din mine din trecut...

xxx

Trei întâlniri şi eu inamorată trebuie să mărturisesc că de fapt eu sunt îndrăgostită de Radu Afrim cu părul lui cel roşu! îl aştept ca-n piesa lui Becket şi-l aştept, şi sunt sigură că o să vie. Şi dacă nu, măcar sper.