Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Tradiţia unui mare premiu de Gellu Dorian

Pe scrolurile unor televi­ziuni a apărut o informaţie demnă de luat în seamă, ţinînd cont că ea venea dinspre Minis­terul Culturii şi Cultelor, pre­gătit, de anul acesta, cu un buget mai mare pentru aşa ceva, să răsplătească cu premii sub­stanţiale pe cei mai buni re­pre­zen­tanţi ai celor şapte arte. Cum literatura, arta cuvîn­tului, se află printre aces­tea, ca unul care de şaptespre­zece ani, cu spijinul Primăriei din Boto­şani, al altor instituţii şi chiar, uneori, al Ministerului Culturii şi Cultelor - mai ales în susţinerea Premiului Opera Prima -, am organizat manifes­tările de decernare a Premiului Naţional de Poezie "Mihai Eminescu", consacrat poeţilor români contemporani, mi-am spus că, în sfîrşit, ideea dă roade şi se instituţionalizează. Nu ştiu cum are de gînd Ministerul Culturii şi Cultelor să definitiveze şi să organizeze o astfel de iniţiativă, un astfel de proiect, dar dacă va decide ca aceste premii să fie decernate odată, într-o singură gală, eventual la Bucureşti sau itinerant, ori într-un singur loc, importanţa acestora se va dimi­nua, pentru că percepţia de grămadă în actul cultural duce cu gîndul la cutume mai vechi, de nepreluat. Cum însă, aşa cum îmi închipui, aceste premii vor avea şi o valoare pecuniară destul de mare (între 10.000 şi 20.000 euro, cum s-a spus!), dar şi o greutate de rang naţional, decernarea lor trebuie să se facă, pe arte, în diferite centre ale ţării.
Referindu-mă în titlul articolului meu la Premiul Naţional de Poezie "Mihai Eminescu", devenit deja o tradiţie de necontestat la această a şaptesprezecea ediţie, al cărei laureat a fost poetul Mircea Dinescu, nu ar fi deloc rău ca Ministerul Culturii şi Cultelor, dacă va duce la împlinire acest proiect cu adevărat grandios şi de mult aşteptat, să se alăture organizatorilor de la Botoşani şi să îmbrăţişeze deja un brand cu autentică rezonanţă naţională. Decernarea seriei de şapte premii naţionale să înceapă pe 15 ianuarie al fiecărui an la Botoşani, locul naşterii poetului naţional Mihai Eminescu. Astfel se va putea începe cu deja o tradiţie într-o astfel de generoasă iniţiativă.
Cum decernarea unui premiu de o astfel de importanţă nu incumbă numai cheltuielile de contravaloare pecuniară a premiu­lui în sine, ci şi o întreagă altă serie de cheltuieli ce uneori ating sume greu de adunat, prin colaborarea cu unele centre importante din ţară pregătite să preia o astfel de iniţiativă, susţinerea activităţii de decernare, de organizare a galelor ar fi mai lesne de înfăptuit. Ca să nu mai vorbim de scoaterea în evidenţă a unor centre culturale din ţară care zac acum într-un con de umbră, pierzîn­du-se într-o puzderie de manifestări culturale la care se dau tot soiul de premii, unele chiar "naţionale", unor "personalităţi" sau gloriole locale, diminuîndu-se impor­tanţa şi valoarea culturală a unor astfel de premii. Un exemplu ar fi chiar, din păcate, Premiul Naţional de Critică şi Istorie Literară "Petru Creţia", acordat de două ediţii de Memoria­lul Ipoteşti - Centrul naţional de Studii "Mihai Eminescu", fără să se facă minima mediatizare a acestuia. Cîţi ştiu de existenţa acestui premiu decernat la Ipoteşti, în faţa unui public restrîns, premiu, de altfel, girat de un mare nume, Basarab Nicolescu, şi obţinut, pînă acum, de personalităţi ca Pompiliu Crăciunescu şi Corin Braga, nume importante, dar care, faţă de mulţi alţi critici şi istorici literari, nu au adus mari contribuţii la critica şi istoria literară românească, dacă e să ţinem cont de domeniile cărora îi este consacrat premiul. Aceeaşi instituţie, de anul acesta, s-a dezis şi de Premiul Naţional de Poezie "Mihai Eminescu" pentru Opera Prima, premiu pus în braţe de organizatorii Premiului Naţional de Poezie "Mihai Eminescu" pentru Opera Omnia acum nouă ediţii în urmă - deci o tradiţie, nu-i aşa! -, dorind, în schimb, să mai iniţieze un alt premiu, internaţional de data aceasta, acordat traducătorilor operei lui Eminescu. Dar dacă acest premiu îl va urma în formă şi fond pe cel pentru critică şi istorie literară nu va însemna mare lucru, evident. Or, aşa cum am spus mai sus, un premiu de rezonanţă naţională, cu susţinerea pe care ar putea-o oferi Ministerul Culturii şi Cultelor prin iniţierea premiilor naţionale pentru cele şapte arte şi a instituţiilor locale, ar eclipsa astfel de iniţiative surde, paralele, care nu par a fi decît lustruirea unor interese personale ale celor care le iniţiază.
De şaptesprezece ani, la Botoşani, se acordă Premiul Naţional de Poezie "Mihai Eminescu". Tot atîţia poeţi români contempo­rani l-au obţinut, dînd premiului, prin girul unui juriu format de-a lungul anilor din personalităţii ale literelor româneşti ca Laurenţiu Ulici, Marian Papahagi, Mircea Martin, Cornel Ungureanu, Al. Călinescu, Florin Manolescu, Daniel Dimitriu, Petru Poantă, Ion Pop şi, nu în ultimul rînd, Nicolae Manolescu, caracterul de cel mai rîvnit premiu literar, chiar dacă greutatea lui pecuniară nu este atît de mare pe cît ar fi dorit-o poeţii, dar şi organizatorii. Seriozitatea cu care s-a lucrat de-a lungul anilor, pornind de la nominalizări şi terminînd cu voturile acordate din partea juriului răspîndit în patru mari centre culturale ale ţării (2 din Bucureşti, unul din Iaşi, unul din Cluj şi încă unul din Timişoara), dar şi cu modul de organizare a galei, sobru şi simplu, ospitalitatea gazdelor, toate acestea au făcut ca premiul să reziste şi să se impună, să fie aşteptat de la an la an cu foarte mare interes atît de mass-media, de poeţi, de public, de organizatori. Destule elemente, nu-i aşa, ca Premiul Naţional de Poezie "Mihai Eminescu" să fie luat în atenţie de Ministerul Culturii şi Cultelor, oferindu-i-se, în sfîrşit, şansa să se instituţionalizate cu adevărat şi să capete şi greutatea pecuniară care i-ar asigura poetului laureat un timp de linişte din punct de vedere al independenţei materiale. Cum nici un scriitor român, ca să nu mai vorbim de poeţi, nu poate trăi numai din scris, fiind obligat să facă şi altceva pentru a-şi asigura traiul zilnic, diminuîndu-şi din timpul de creaţie - la unii perioada de creaţie fiind şi foarte scurtă -, un astfel de premiu ar mai uşura traiul unor poeţi ce merită cu adevărat o astfel de răsplată.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara