Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
Titu Maiorescu – Lecturi și glose de Nicolae Scurtu

Instruit și format la școala germană, Titu Maiorescu, în ipostaza de istoric și critic literar, a manifestat o exigență fermă față de manuscrisele și cărțile contemporanilor săi.
Lectura, transcrierea și adnotarea unui impresionant număr de epistole pe care le-a primit, în răstimpul câtorva decenii, ne evocă capacitatea de a căuta, de a susține și, desigur, de a promova orice talent autentic.
Epistolele, manuscrisele, broșurile și cărțile din biblioteca lui Titu Maiorescu conțin amprentele unei lecturi atente și profunde, precum și o sumă importantă de glose critice, însemnări și alte forme de apreciere sau respingere a unor opere literare sau nonliterare.
Istoricul și criticul literar Titu Maiorescu a citit și, uneori, a recitit cu luciditate poezii, proze, eseuri și alte tipuri de lucrări asupra cărora s-a pronunțat cu o siguranță absolută, relevând valoarea estetică sau inexistența talentului și a forței imaginative.
Relevante sunt și epistolele, necunoscute până acum, pe care le-a primit de la Elena Bacaloglu-Densușianu1(1876–1947), Nicolae Vaschide2(1874–1907), Sextil Pușcariu (1877–1948), Gavril Rotică3 (1881–1952) și George Tutoveanu4(1872–1957), care au apelat, cu încredere, la această unică instanță a epocii lor spre a le indica valoarea sau, în unele cazuri, inexistența ei.
Lecturile și glosele lui Titu Maiorescu, deloc convenționale, au contribuit, fundamental, la stabilirea unor talente și valori literare autentice și au impus un spirit european într-o literatură romanică la începuturile ei.

*
[București], 24 mai [18]93
Str[ada] Fântânii, nr. 5

Domnule Maiorescu,
Îmi iau libertatea de a vă trimite câteva din încercările mele literare care apreciate de d[omnu]l Vlahuță și, mai ales, de d[omnu]l Ovid Densușianu, nu pot câștiga însă din încrederea unui posibil talent, fără ca critica d[umnea]voastră să-și dea părerea.
Mă refer, deci, la înalta d[umneavoas]tră competență, rămânându-vă recunoscătoare de atenția ce veți binevoi a-mi acorda, examinându-le.
O încurajare din partea dșumneavoasțtră, dacă o merit, ar fi o mare satisfacție dorului meu nemărginit de muncă, de a crea ceva, ar fi o consolare neprețuită în mijlocul unui dezastru de viață.
Poate să reușesc în drumul acesta, depinde acum de cuvântul dșumneavoasțtră pe care-l aștept cu toată încrederea ce mi-o dă înaltele dșumneavoasțtră calități, precum și asigurarea că n-am greșit când m-am adresat unui spirit de elită.
Intenția mea e de-a publica, pe curând, în broșură, analiza literară alăturată, iar la toamnă a scoate un volum de nuvele dintre care am ales câteva pentru aprecierea dșumneavoasțtră de-acum, și care singure mă va decide într-un fel sau altul.
Dacă convingerea dșumneavoasțtră va fi că nu-mi pierd timpul, orice observații le voi primi cu gratitudine și-n special asupra studiului literar aș îndrăzni să vă atrag atenția, fiind prima mea lucrare în acest sens.
Primiți, vă rog, cu deosebită stimă ce vă port, salutările mele.
Elena Bacaloglu-Densușianu
*
Paris, 12/24 martie [18]97

Onorate domnule rector, Domnul secretar al Universității a avut amabilitatea de a-mi comunica din partea dșomniei voațstre, că Universitatea mi-a acordat o subvenție de 1000 frșanciț pe un an.
Adânc mișcat de atenția Universității, așa de binevoitoare pentru mine, fiți bun domnule rector de a primi deosebita asigurare a sentimentelor mele de recunoștință.
Încurajat de o așa distinsă amabilitate și bunăvoință, voi lucra din toată inima, dorind a răspunde cât mai mult așteptărilor unei încurajări așa de măgulitoare pentru mine.
Primiți, vă rog, domnule rector, asigurarea sentimentelor mele de considerație.
N. Vaschide
*
Cernăuți, în 5 decembrie [1]906
Strada Școalei, nr. 10

Mult stimate domnule Maiorescu,
Vă mulțumesc mult pentru atențiunea d[umnea]voastră. Cartea d[omnu]lui Kirileanu o voi extrage îndată ce o voi primi. Găsindu-mi un colaborator bun în d[omnu]l profesor C. Tofan, care are multă pricepere și bun simț, l-am însărcinat cu extragerea acelor cărți care îmi par indispensabile și de care nu ținuse seama d[omnu]l Philippide.
Prin mutarea mea la Cernăuți am rămas îndărăt cu redactarea. Sunt atâtea griji împreunate cu o strămutare, atâtea formalități de împlinit, încât o lună întreagă n-am putut afla nici liniștea, nici răgazul necesar pentru a lucra.
De câtva timp însă iară mi-am împărțit lucrurile așa, ca să pot lucra cinci ore pe zi, fără întrerupere, și dicționarul sporește încet, dar sigur.
Cu cât înaintez, cu atâta lucrarea îmi devine mai dragă, și cu atât mă simt mai fericit că mi-a fost dat să văd toată comoara aceea pe care a strânso, în cursul veacurilor, un popor întreg, la care fiecare minte luminată a adăugat o părticică, în mod anonim, fără să ceară recompensa nimănui.
În acelașșiț timp, însă, mă conving, pe zi ce merge, cât de grea e munca de coordonare și subordonare, cât de anevoios e să strângi tot tezaurul acesta între scoarțele câtorva volume.
E peste putință a prevedea câte pagini va cuprinde și câți ani va dura redactarea dicționarului. De aceea, vă rog, mai ales pe d[umnea]voastră, ca atunci, când dintr-o parte sau din alta s-ar ridica glasuri nerăbdătoare, să-mi luați apărarea.
Tot ce pot eu face e să dau din timp în timp câte o porție de manuscript la tipar, cam o coală pe lună, și să nu mă abat de la programul pe care l-ați găsit bun.
Acesta cred că e mersul firesc, orice s-ar cere mai mult de la mine, sau de la oricare altul, ar fi nenatural, ar însemna să cerem minuni.
M-am simțit dator să vă spun toate acestea, voind să răsplătesc cu sinceritate absolută bunăvoința pe care mi-o arătați și de care vă e atât de recunoscător al d[umnea]voastră devotat,
Sextil Pușcariu
*
Cernăuți, 10/23 aprilie 1907
Strada Școalei, nr. 10

Mult stimate domnule Maiorescu,
Aș vrea să găsesc o vorbă caldă, ca să-mi pot exprima recunoștința. Mai ales acum, când ați avut să îndurați urâte dovezi de nerecunoștință, e bine să știți, cât de greu ne-a căzut nouă, celor ce vă păstrăm o admirație nețărmurită, să bănuim, că sa putut încreți o clipă, chiar numai în singurătate, fruntea celui mai senin om din câți am cunoscut.
Dar tremuratul vocii e azi un mijloc de declamare și de aceea tot ce vă pot spune e, că mai mult decât faptul, că mi s-a premiat cartea, am fost fericit, aflând știrea de la d[umnea]voastră, care, o simt prea bine, ați fost cel mai puternic sprijinitor al ei.
Sextil Pușcariu *
Câmpulung, 3 iuni[e] 1910
Bucovina

Ilustre domnule profesor,
Aflând din ziare că premiul la care concurasem, l-a obținut deja d[omnu]l Delavrancea, cred că acum mi-ați putea comunica părerea ce o aveți despre modestele mele încercări în versuri.
Părerile critice au fost foarte deosebite, așa că nu știu singur ce să cred despre versurile mele.
Părerile dșumneavoasțtră mi-ar fi de cel mai mare folos în dezvoltarea mea viitoare.
Aștept cu încredere părerile și sfaturile dșumneavoasțtră, pe care voi înțelege a le urma.
Primiți, vă rog, expresia celei mai înalte stime.
G. Rotică
*
Bârlad, 22 mai 1910

Mult stimate domnule Maiorescu,
Scrisoarea domniei voastre m-a convins încă o dată că sihăstria-n care trăiesc nu mi-i prielnică- ntru toate, pentru că mă lipsește de sfatul câtorva oameni al căror cuvânt aș dori din toată inima să-l ascult.
La toamnă, când domnia voastră veți fi în țară și când durdura5 politică de astăzi va mai fi trecut, voi veni anume la București ca să-mi spuneți tot ce veți crede că trebuie să știu asupra celui dintâi volum al meu.
Recunoscător, mulțumindu-vă pentru nețărmurita bunăvoință ce-mi arătați, vă rog să primiți respectuoașseț salutări.
Devotat,
G. Tutoveanu

___________
Originalele acestor epistole, inedite, se află la Biblioteca Academiei Române.
1Prozatoare, eseistă, traducătoare și memorialistă. Titu Maiorescu apostilează, în partea stângă, sus – Răspuns. Duminșicăț, 25 mai/7 iunie 1893, că nu primesc arbitrajul și înapoiez manuscriptele. T.M.
2 Psiholog, psihiatru și publicist. S-a stabilit în Franța unde s-a remarcat prin contribuțiile și cărțile sale. Titu Maiorescu intuiește valoarea intelectuală a acestui tânăr și-i acordă, în calitate de rector, o apreciabilă subvenție pentru studii.
3 Poet și publicist. Trimiterea se face la prima sa carte, Poezii. Vălenii de Munte, 1909.
4 Poet, publicist și memorialist. Se menționează cartea sa de poezii, Albastru. București, Editura Minerva, 1910, care a cunoscut mai multe ediții.
5 Durdură – bucluc, încurcătură, necaz.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara