Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
Titu Maiorescu – actualitatea autorității lui critice de Nicolae Scurtu

Profesorul, istoricul și criticul literar, precum și academicianul Titu Maiorescu, spre deosebire de alți contemporani, citea și, uneori, recitea tot ce i se trimitea pentru a fi recenzat, premiat sau publicat.
Biblioteca sa, manuscrisele unora dintre contemporani și, mai ales, Însemnările zilnice, atât cât s-au tipărit, și numeroasele caiete manuscrise ale jurnalului său, demonstrează fără echivoc pasiunea celui dintâi critic literar pentru descoperirea și impunerea valorilor estetice ale literaturii naționale.
Epistolele primite de la confrații săi, destul de multe, conțin solicitări din cele mai diverse și mai îndrăznețe: să fie citiți, să fie publicați, să fie recenzați, să fie premiați, să fie promovați și altele, toți apelând la autoritatea incontestabilă a lui Titu Maiorescu.
Epistolele ce se publică acum, inedite, sunt trimise de publicistul Adolphe Clarnet (1877–1937) și dramaturgul Adolf de Herz (1887–1936), care, insistent, îi cer lui Titu Maiorescu lucrările sale, precum și invitația de a participa la citirea publică a piesei Noaptea Învierii, în prezența lui Pompiliu Eliade, director al Teatrului Național din București.
Pe epistola lui Adolphe Clarnet, în stânga, sus, Titu Maiorescu apostilează – Fără răspuns, iar pe a doua epistolă a lui Adolf de Herz, în același loc, se află însemnarea – Pe cartă de vizită pusă în cutia poștei, vineri, 10 septșembrieț 1910, la ora 10½ a[nte]m[eridian]. T[itu]M[aiorescu]Mâine, sâmbătă, 11 sept[embrie]la ora 3½ p[ost]m[eridian].
Rigoarea și punctualitatea occidentală sunt doar două din calitățile omului și cărturarului Titu Maiorescu, care s-a voit și a fost cel mai desăvârșit dascăl al culturii române.

*
Paris, 30 martie [19]06
Boulevard Saint-Michel, nr. 41

Stimate maestre,
Noua revistă a poetului Fernand Gregh1 – Les Lettres – mă roagă să-i dau o serie de articole asupra mișcării literare românești.
Dintre popoarele din Europa, românii sunt singurii care s-au dezinteresat, cu desăvârșire aproape, de opiniunea străină privitoare la mișcarea literară și bibliotecile sunt văduve de cărți românești
Cum însă o lucrare conștiincioasă nu se poate face fără documente, vă rog să binevoiți a-mi trimite lucrările d[omniei] voastre.
Inutil să adaog că locul pe care-l ocupați în mișcarea noastră culturală vă pune în planul dintâi și că ar fi de dorit să mă ajutați în întreprinderea mea satisfăcându-mi cererea.
În așteptarea binevoitorului d[umnea]voastră răspuns, primiți vă rog, stimate maestre, asigurarea considerațiunilor mele deosebite.
Devotatul d[umnea]voastră,
Adolphe Clarnet
Redacteur à la Revue Les Lettres

*
[București], luni, 11 mai 1909

Mult stimate domnule Maiorescu,
Domnul Pompiliu Eliade2 a hotărât ziua de joi, 14 mai c[urent], pentru citirea dramei mele Noaptea Învierii 3.
Mi-ați îngăduit, ca să vă aduc la cunoștință această zi, pentru ca să puteți vesti pe domnul Al. Florescu4, pe care după câte am înțeles dșomnuțl Eliade îl va pofti.
Primiți, vă rog, domnule Maiorescu, încredințarea înaltei mele stime și expresiunea celui mai nemărginit devotament.
A. de Herz

*
[București], 9 septembrie 1910
Str[ada] Vântului, nr. 12

Mult stimate domnule Maiorescu,
Chiar acum am terminat cu revizuirea piesei. Mă despart cu greu de ea; mulțumirea sufletească parcă e mai mare când lucrezi, decât când ajungi să scrii ultimul cuvânt al celei din urmă scene, din cel din urmă act.
E ca și cum te-ai despărți de cineva cu care îți place să stai de vorbă.
Singura bucurie pe care o mai am, acuma, e să v-o citesc d[omniei] voastre și doamnei Maiorescu. Sunt așa de nerăbdător să știu ce-o să spuneți încât mi se pare că de-acum înainte încep să scriu Biruința5.
Primiți, vă rog, mult stimate domnule Maiorescu, împreună cu exprimarea celor mai sincere sentimente de admirație, încredințarea adâncului respect ce vi-l port.
A. de Herz

*
București, 15 martie 1911
Str[ada] Vântului, nr. 12

Mult stimate domnule Maiorescu,
Înainte, de câte ori aveam ceva pe suflet sau de câte ori mă simțeam înăbușit de intrigile mărunte, care veneau unele după altele, să se abată pe viața mea, îmi era de ajuns să bat la ușa d[umnea]v[oastră], să mă primiți, să-mi vorbiți și să [i]es întremat.
Acolo în atmosfera aceea liniștită, sub privirea senină a înțelepților aninați de pereți și sub înrâurirea cuvintelor, ce nu se uită, ale înțeleptului care mă povățuia, regăseam toată energia pentru lupta de mâine și în sufletul meu începea să încolțească din nou o nădejde binefăcătoare.
Acțiunea cuvintelor asupra mea era ca aceea a unei odăi încălzite, în care intri după un drum în frig și în tot trupul se răspândea acel Wohlgefühl6 pe care ți-l dă după o lungă oboseală un pahar de vin vechi și bun.
Am îndrăznit să mai vin de câteva ori, dar sergentul de la poartă, odăiașul de la ușă, îmi aduceau aminte ce departe sunt acele vremuri și cât de lung e drumul acum până la d[umnea]v[oastră].
Totuși în lupta asta de nesiguranță și în frământarea ce se dezlănțuie în sufletul meu, nu pot să mă opresc de a nu bate din nou în ușă.
Când mi se va deschide, nu știu! În orice caz aș dori să fie tot acasă, numai pentru câteva minute, într-o zi pe care o aștept nerăbdător.
Rugându-vă să nu luați în nume de rău dorința mea, vă rog să primiți mult stimate domnule Maiorescu expresiunea celor mai curate simțăminte ce vă păstrez și să credeți în devotamentul meu nemărginit.
Al d[umnea]v[oastră] devotat,
A. de Herz

*
București, 30 aprilie 1911

Mult stimate domnule Maiorescu,
Astăzi am luat de la Casa Școalelor, cu aprobarea domnului ministru Arion și desigur prin intervenția d[omniei] voastre, suma de 700 lei.
M-am gândit mult înainte de a vă scrie, dacă pot să vă mai supăr cu scrisorile mele și totuși nu m-am putut stăpâni, să nu vă mulțumesc, căci dacă pentru un om ca d[umnea]v[oastră], aceste dovezi de ocrotire, pe care mi le dați, trec neluate în seamă, pentru mine, în sufletul meu ele rămân neșterse.
Ocrotirea d[umnea]v[oastră] este cel mai puternic și trainic îndemn la muncă, mă voi strădui totdeauna să fiu la înălțimea părerii, pe care o aveți despre modesta mea activitate literară și mai ales pentru a nu vă da prilejul să aveți vreo deziluzie în așteptările d[umnea]v[oastră].
Să vă mulțumesc încă, prin cuvinte, cred că e de prisos și mă opresc, rugându-vă să credeți în devotamentul meu fără de margini și să primiți, mult stimate domnule Maiorescu, împreună cu expresiunea celei mai adânci admirațiuni, pe care din umbra mea o port luminii, cu care ați călăuzit pașii atâtor generații, sentimentele mele de recunoștință deplină și respectuoasele mele omagii,
A. de Herz

_________________
Originalele acestor epistole, necunoscute, se află la Biblioteca Academiei Române.
1. Fernand Gregh (1873–1960), poet francez și critic literar, tradus de poeții simboliști din România.
2. Pompiliu Eliade (1869–1914), profesor de Limba și Literatura Franceză la Facultatea de Litere din București, autor al câtorva cărți de istorie și critică literară. Director al Teatrului Național din București.
3. Inițial a fost publicată în revista „Convorbiri literare“, iar, apoi, în volum – Noaptea Învierii. Dramă în 3 acte. București, 1909, 99 pagini.
4. Al. G. Florescu, dramaturg și publicist. Autorul cunoscutelor piese de teatru Sanda și Chinul.
5. A. de Herz, Biruința, Piesă în trei acte în „Convorbiri literare“, 49, nr. 2, februarie 1911, p. 132–158; nr. 3, martie 1911, p. 255–277; nr. 4, aprilie 1911, p. 390–408 și nr. 5, mai 1911, p. 538-554. Nu a fost publicată în volum.
6. Wohlgefühl – sentiment de bunăstare.

Notă specială
Se impune să precizez că Titu Maiorescu respinge piesa lui A. de Herz – Domnița Ruxanda. Dramă istorică în 3 acte, în versuri de la Premiul Năsturel al Academiei Române. Raportul se publică în revista „Convorbiri literare“, 42, nr. 4, aprilie 1908, p. 380-381.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara