Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Arte:
Tineri creatori la Universitatea bucureşteană de Artă de Dumitru Avakian

Trebuie să recunosc, o fericită pentru mine întâmplare m-a adus în juriul concursului spectacolelor de final ale studiilor de masterat şi licenţă ale UNATC, secţia de artă coregrafică. Cum este firesc, observaţ iile mele pornesc din universul muzicii către cel coregrafic.

În primă instanţă, nu pot să nu constat – evident, cu vădit entuziasm – faptul potrivit căruia creativitatea unora dintre tinerii coregrafi, dintre tinerii dansatori, depăşeşte în importantă măsură ceea ce se poate vedea pe scenele instituţiilor de profil din ţară. Iar aceasta atât în ce priveşte ideea, conceptul coregrafic, construcţia spectacolului, cât şi în susţinerea acestuia, expresia coregrafică şi nu în ultimul rând abilităţile corporale ale dansatorului. Sper ca spiritul creativ, căutarea de sine, profesionalismul, să nu diminueze odată cu intrarea în circuitul curent al vieţii artistice, circuit marcat în importantă măsură de rigori de ordin comercial.

MetanoiaX realizat de Constantin Enache este un spectacol special; tinde a revela condiţia tragică a existenţei umane în raport cu un univers obiectiv, indiferent, aparent dominator, ce înglobează – cu sens simbolic – destine, existenţe umane individuale, mai mult sau mai puţin chinuite, bântuite de propriul efort al existenţei, al autodefinirii, al creativităţii.

Este o viziune diametral opusă celei triumfaliste ce vizează Omul drept stăpânitor al Universului, aşa cum ne-au obişnuit gânditorii Renaşterii.

Îndoiala, meditaţia, riscurile acesteia sunt de această dată dominatoare, ne marchează existenţa. Inclusiv pe cea cotidiană. Omul – trestia gânditoare, fragil dar întremat prin raţiune, poate fi strivit de forţe exterioare dar şi de propriile limitări, de propriile carenţe. De la simbolistica semănătorului la viziunea pregnant dubitativă asupra valorilor existenţei umane, Enache se dovedeşte a fi un raisonneur bântuit de angoase, de griji existen- ţiale inclusiv în plan spiritual. Construcţia coregrafică este extinsă, evolutivă, de la lumea de necuprins a Universului la lumea greu de cuprins a Omului; de la semnele mărunte ale unei condiţii a derizoriului, la aspiraţiile unei ascensiuni pe care numai fiinţa umană o poate întreprinde. Numai omul o poate întruchipa.

Mijloacele expresiei coregrafice? Nu ţin de arsenalul convenienţelor gestuale europene. Se poate vorbi de anume structuri arhetipale care converg spre univesrul teatrului japonez Butoh, mod de expresie constituit drept teatru-dans în perioada postbelică a secolului trecut.

Constantin Enache este el însuşi un dansator al gestului expresiv contorsionat, apropiat în anume măsură de motivaţiile expresionismului german. La nivelul intenţiilor tinde a construi un personaj în care noi înşine ne-am putea recunoaşte în momentele de nelinişte, de căutare, pe care le traversăm; …în zona meditaţiei responsabile. Iar măreţia fiinţei umane poate fi contemplată observând statura completă a acesteia, de la nivelul existenţei celei mărunte la grandoarea aspiraţiilor, inclusiv a celor umbrite de teama care ne pândeşte la tot pasul. Aşa cum ne spune poetul, totu-i nou şi nouă toate. Inclusiv atunci când scrutăm propriile dimensiuni. Urmând direcţia intenţiilor, relaţia cu grupul de dansatori s-ar fi dorit a fi mai eficientă, mai participativă. Nu poţi să nu te întrebi cum anume arată viitoarele proiecte ale tânărului coregraf?

În viziunea Kristei Sandu, comunicarea interumană, în special în cazul tinerilor, este esenţială în ce priveşte constituirea conştiinţei individuale, dar şi a celei de grup. Nevoia de a comunica poate deveni imperioasă, se poate constitui drept esenţă a existenţei umane. Poate lega individualităţi, le poate destabiliza, le poate întrema.

Spectacolul Sounds of Blind defineşte lumea tineretului zilelor noastre cu multe dintre problemele acesteia în ce priveşte încrederea în aproapele tău, în grupul din care faci parte, alături de care construieşti un traseu al existenţei cotidiene, cu probleme în ce priveşte încrederea în tine însuţi. Este căutarea identităţii de sine observând disponibilităţile celor din jurul tău, cei la care te raportezi, alături de care construieşti.

Este lumea în mişcare. Este lumea-spectacol!

Este reversul lumii interioare, ambele aflate într-o continuă intercondiţ ionare împlinită în mod dinamic, cu strălucire interioară debordantă ce covârşeşte spaţiul scenic.

Indiscutabil, pentru tânăra coregrafă „cuvântul visează în corp despre energiile rostirii şi ecourile re-vizitării corporale în imagini, în mişcare, în imagini-timp, în georgrafii corporale”, aşa cum mărturiseşte autoarea însăşi.

Echo este spectacolul expresiei stenice, echilibrate, este spectacolul unei atitudini încrezătoare dar reflexive, expresie pe care ne-o comunică tânărul coregraf Răzvan Stoian; …inclusiv în calitate de dansator ce poate deveni un dansator de forţă, cu disponibilităţi stilistice dintre cele mai diferite. Energia interioară devine iradiantă, devine constructivă, găseşte rezonanţă în celălalt, în ceilalţi.

Plastica corporală, corpul însuşi devine un rezonator ideal al impulsului energetic interior. Este de dorit ca universul sonor al spectacolului să reflecte şi acesta coerenţa gândirii coregrafice.

Am fost plăcut surprins să observ, pe de altă parte, interesul unui tânăr coregraf privind configurarea unitară a unor elemente ale lumii rurale româneşti. Dânsele este un spectacol ce sublimează anume aspecte, unele dintre datele acestei spiritualităţi; sunt date pe care Raluca Dragomir, autorul conceptului şi realizatorul coregrafiei, le interpretează cu bun-gust, cu rafinat umor; iar aceasta definind un parcurs cursiv, dinamic, cu totul original, realmente modern în spaţiul coregrafic românesc;…cu totul departe de pitorescul folcloric – să-l numim clasic – al unor producţii pe această temă, producţii ce aparţin marilor noştri coregrafi ai mijlocului de secol XX. Nu pot să nu mă întreb cum ar arăta, oare, în viziunea tinerei coregrafe, imaginea celebrului balet La Piaţă de Mihail Jora,spre exemplu? De ce nu?… o sugestie!

Certă diversitate stilistică, deschiderea unor traectorii artistice distincte, personalităţi aflate în proces de consolidare, sunt aspecte ce au putut fi observate pe parcursul momentelor recentelor evenimente reunite sub genericul Gala Absolvenţilor UNATC.

Suflete… Stop Cadru este, spre exemplu, un spectacol ce tinde a readuce în actualitate vechea tradiţie a spectacolului coregrafic orientat de un program epic. Ema Constantin, autoarea coregrafiei şi dansator performer de condiţie dinamică, dezvoltă un concept pe parcursul căruia programul epic declarat este întreţinut de elementele unui programatism psihologic. Evoluţiei coregrafice i se conferă prilejul unei adânciri ideatice. Este un parcurs dinamic orientat cu bungust, cu autentică forţă a expresiei.

În cadrul Galei Absolvenţilor 2015 – Secţia Coregrafie au mai putut fi vizionate spectacolele de licenţă Co(s)mic de Diana Bejan, Parfumul Umbrei de Georgiana Adriana Ursachi, Ucigaşul Perfect de Delia Marian.

Indiscutabil, împlinirile coregrafice la care mă refer, spectacolele însele, evoluţiile artistice menţionate, ar fi fost de neimaginat în afara strădaniilor cotidiene ale profesorilor, maeştrii coregrafi Raluca Ianegic şi Liliana Iorgulescu, personalităţi ale pedagogiei dansului, cele care au îndrumat, care au ştiut a fructifica efortul creator al tinerilor artişti.

În stabilirea aprecierilor potrivite mi-au stat alături criticul de artă Liana Tugearu şi teatrologul Irina Ionescu; demn de remarcat, deciziile au fost luate în deplin consens.

Este de aşteptat iniţiativa UNATC de a scoate producţiile absolvenţilor pe poarta şcolii pentru a le arăta marelui public; …unele dintre acestea inclusiv pe scena Teatrului Naţional Bucureşti, a Centrului Naţional al Dansului, pe scena ARCUB; spre exemplu.

Acestea au fost, după părerea mea, cele mai interesante producţii coregrafice ale tinerilor absolvenţi ai nivelului de master, de licenţă, din promoţiile actualului an universitar.

Sunt tineri care gândesc responsabil, care construiesc. Sper să mai auzim vorbindu-se despre ei!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara