Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Ticuri inconturnabile de Ştefan Cazimir

Aţi observat că, în ultimul timp, adverbul „deci” nu ne mai zgîrie urechile la fel de des ca mai înainte? L-a substituit cu aplomb expresia „ei bine”, de o frecvenţă maladivă îndeosebi pe micul ecran. Din zece propoziţii ale oricărei ştiri, vreo două încep obligatoriu cu „ei bine”.
S-a mai răspîndit recent o inovaţie ingenioasă; de cîte ori cineva vrea să- şi întărească o afirmaţie, îi agaţă un mic supliment gramatical: „v-o spun cu subiect şi predicat”. Ca şi cum am putea vorbi în propoziţii eliptice de subiect şi predicat… O vogă onorabilă au şi „ghilimelele de rigoare”. Aţi auzit vreo frază în care, invocîndu-se ghilimelele, să nu se precizeze că sînt „de rigoare”? Eu nu. În registrul sprinţar, adesea învecinat cu vulgarul, nu se mai spune despre x sau y că a dat o declaraţie, ci – musai – că „a dat cu subsemnatul”. Tot astfel, la examene nu se mai cade, ci doar se „pică”. Iar verbul „a pica” a devenit, peste noapte, tranzitiv: mulţi elevi „au picat bacul”… Sărmanul, oropsitul bac!
În textele de nivel intelectual mai înalt, ticurile pomenite anterior cedează smerit întîietatea unui termen elevat şi solemn: adjectivul „inconturnabil”. El dispune de acelaşi prestigiu, dacă nu şi de aceeaşi frecvenţă, ca „principial” în anii ’50 ai secolului defunct sau ca „inefabil” prin deceniile 7 şi 8. L-am întîlnit prima oară într-un articol al lui Mircea Anghelescu şi tot el este acela care, chestionat de mine, mi-a divulgat că înseamnă „de neocolit”. Timpul scurs de atunci pînă astăzi a demonstrat că avea dreptate; termenul de neocolit şi-a extins progresiv cîmpul de acţiune, fiind îmbrăţişat cu căldură de cele mai distinse condeie şi dăruind nobleţe şi fast celor mai variate enunţuri. Iată o selecţie, destul de avară, dintro mapă doldora de extrase din presă: „Filmul se află departe şi de un alt reper inconturnabil” (Angelo Mitchievici); festivalul Enescu „e un brand recunoscut, inconturnabil” (Theodor Paleologu); „Cartea şoaptelor e un document inconturnabil despre drama poporului armean” (Tudorel Urian); „Lucrările sale atinseseră de mult ş…ţ toate capitalele şi adresele inconturnabile ale artei contemporane” (Theodor Baconsky); „existenţa a două state suverane la graniţa dintre România şi Federaţia Rusă ş…ţ nu este doar un fapt inconturnabil, ci şi un avantaj istoric” (Zoe Petre); „modelul nostru cînd necesar, cînd eliberator, cînd servil, cînd pur şi simplu inconturnabil” (Horia-Roman Patapievici); „Din pivniţa modestă (Dealu’ Mare, Domeniile Săhăteni, inconturnabilul Jidvei şi nelipsitul Cotnari) ne-am adăpat doar cu vinul casei” (Matei Perahim); „A fost una din personalităţile inconturnabile ale civilizaţiei româneşti” (Răzvan Theodorescu); „inconturnabilul spectacol realizat de Liviu Ciulei la Bulandra” (Alice Georgescu); „fuziunea inconturnabilă a autorului cu personajele” (Andrei Magheru); „bagheta inconturnabilă a ziarelor şi televiziunilor” (Andrei Pleşu); „inconturnabila doamnă Ecaterina Andronescu” (Mircea Vasilescu).
Să recapitulăm: inconturnabil(ă) poate fi un reper, un brand, un document, o adresă, un fapt, un model, un vin, o personalitate, un spectacol, o fuziune, o baghetă, o doamnă… De cele mai multe ori, epitetul exprimă o judecată de valoare, o apreciere superlativă: document inconturnabil, spectacol inconturnabil etc. Alte dăţi însă el dă glas slăbiciunii, neputinţei sau resemnării: fapt inconturnabil, model inconturnabil. Există, în fine, şi situaţii cînd capătă conotaţii negative, devenind sinonim cu „inevitabil” şi chiar „nedorit”: inconturnabilul Jidvei, inconturnabila doamnă… Asta începe să semene cu soarta în sine a adjectivului. Nu credeţi că ar cam fi timpul să scuturăm jugul „inconturnabil” şi să lepădăm acest tic verbal anost? Ce armonii secrete, ce unde magice, ce efluvii misterioase or fi emanînd cele cinci silabe (la feminin – şase) încît să nu ne putem smulge din vraja lor atotputernică? O fi cumva cuvîntul „inconturnabil” cu adevărat inconturnabil?

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara