Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
The Queen - In memoriam Antoaneta Ralian (24 mai 1924 - 27 noiembrie 2015) de ---

Doamna Antoaneta Ralian e o legendă. A tradus enorm, a fost o prezenţă publică de-o cuceritoare vitalitate, un om de-o tinereţe plină de echilibru şi de-o maturitate plină de ghiduşii. De România literară o leagă o lungă colaborare intermitentă, cel mai adesea cu pagini de călătorie, de jurnal, şi câteva prietenii. Nu ne mai vizita de mult, la redacţie, ceea ce nu înseamnă că nu telefona des, cu fel de fel de prilejuri, deseori laudative, bucurându-se sincer, ca tot mai puţini, de câte o pagină frumoasă, de câte un interviu reuşit, de toate fermecătoarele fleacuri pentru care palpită lumea literară. Pe măsură ce nu a mai putut umbla – şi ce calvar era, pentru călătoarea neobosită, pentru degustătoarea de coduri culturale şi aventuri trăznite, condamnarea la voiajul în jurul camerei! – casa doamnei Ralian s-a transformat într-o cutie de rezonanţă, în care răsunau ecourile tuturor generaţiilor. Nu cred să fi găsit la altcineva atâta disponibilitate a prieteniei fără fasoane, atâta plăcere de a pune oamenii laolaltă,de a-i face să se cunoască, dincolo de formalisme şi cărţi. Doamna Ralian era egal de plăcută ca gazdă sau ca musafir, ca vedetă a vreunei lansări sau ca participant discret şi empatic la evenimentele altora, ca autor sau ca cititor, punând în ambele îndeletniciri o acribie de modă veche. Rareori lăsa distanţe, ştiind să dreagă subtil şi grabnic o relaţie, când o simţea că scârţâie, preţuind oamenii, cu toate curiozităţile şi hachiţele lor. Ceea ce nu înseamnă că nu avea, învăluit în straturi infinite de delicateţe, un admirabil simţ critic. Era o profesionistă, o sentimentală, o generoasă, iubea viaţa şi tinereţea, aceea fără borne cronologice. Îşi iubea, până la secătuirea puţinelor puteri, meseria, pe care nu şi-a lăsat-o decât cu foarte puţin înainte să închidă ochii. Această apăsare a lucrului început şi neterminat – lucra, fireşte, în ultimul timp, la mai multe proiecte – speram să o întoarcă, să o mai ţină în lumea căreia i se dedicase. Din păcate, într-o mohorâtă dimineaţă de vineri, am primit un telefon cu vestea unei lungi despărţiri. Dumnezeu s-o odihnească! (Red.)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara