Numărul curent: 29

Numerele 36, 37, 38, 39 din 2013 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Scriitori în arhiva CNSAS:
Ştefan Baciu în dosarele Securităţii de Ioana Diaconescu


Cazul Ştefan Baciu poate spori încrederea în poezie ca sens al vieţii. Ea poate fi coloana vertebrală, atitudine etică şi morală, curaj, generozitate şi ostinaţie de a alcătui în jurul lumii un scut protector contra potrivniciilor şi mişeliilor de tot felul.

Ştefan Baciu a fost mereu la dispoziţia confraţilor literaţi din ţară, dar şi de pretutindeni; prin însăşi existenţa sa a demonstrat în nenumărate rînduri că poetul poate înfăptui acte esenţiale pentru umanitate, pentru prosperitatea ei morală şi spirituală.

Darul de a învăţa cu uşurinţă limbile străine i-a înlesnit încă din copilărie învăţarea germanei debutînd literar bilingv. De timpuriu stăpînea franceza, spaniola şi portugheza. De altfel, în tinereţe, scrie şi publică poezii în germană, engleză portugheză, spaniolă. Acest dar i-a folosit mai tîrziu în acumularea unei experienţe vaste pe tărîmul multiculturalismului (al cărui pionier a fost!) după stabilirea în străinătate.

Născut la Braşov în 29 octombrie 1918, îi are ca profesori în timpul liceului pe Emil Cioran (logică şi filosofie) şi Octav Şuluţiu (limba franceză). Urmează Facultatea de Drept la Universitatea Bucureşti (1937-1941) şi, în acelaşi timp, este redactor la revistele "Universul literar", "Rampa", "Bis", "Arta nouă", "Gîndirea".

La 17 ani, în 1935 primeşte "Premiul scriitorilor tineri" al Fundaţiilor Regale.

În 1946 pleacă, împreună cu soţia, în Elveţia, ca ataşat de presă al Legaţiei României de la Berna, învestitură la care renunţă doi ani mai tîrziu, în semn de protest faţă de politica represivă a guvernului comunist din ţară în care nu va mai reveni niciodată.

Alăturîndu-se emigraţiei româneşti, lucrează ca jurnalist în diferite ţări din Europa. În 1949 ajunge la Rio de Janeiro ca scriitor şi comentator de politică internaţională. Între 1953-1962 este redactor la "Tribuna Da Impresa" şi, în acelaşi timp, secretar general al Asociaţiei Braziliene a Congresului pentru Libertatea Culturii. Sunt ani în care călătoreşte în toată America Latină pentru a culege informaţii despre literatura ţărilor de pe continent. Un martor al urmărilor nefaste ale revoluţiei cubaneze, scrie volumul Cortina de fier peste Cuba (1961) şi poemul Eu nu îl cînt pe Che (Guevarra).

În 1962 îl aflăm ca profesor de literatură hispano-americană la Universitatea din Seattle, iar peste doi ani primeşte aceeaşi invitaţie din partea Universităţii hispano-americane din Honolulu-Hawaii, unde se şi stabileşte pînă la moartea sa care survine în 1993.

Nenumăratele distincţii dovedesc preţuirea de care s-a bucurat pe întreg continentul latino-american: Cetăţean de Onoare al oraşului Rio de Janeiro, Consul de Bolivia în Honolulu şi Profesor Emerit la Universitatea din Honolulu, în 1991 Decoraţia de Onoare a Meritului Cultural cu grad de Comandor din partea Ministerului Educaţiei şi Culturii din Bolivia, Profesor Emeritus al Universităţii din Honolulu-Hawaii...

În Brazilia conduce revista "Caiete Braziliene" (Cuadernos Brazileros), iar în Hawaii celebra revistă "Mele-Organ" al departamentului de limbi şi literaturi europene al Universităţii din Honolulu. Tot în Brazilia se petrece, în 1955, întîlnirea cu poetul Benjamin Peret, în urma căreia s-a născut ideea faimoasei Antologii a poeziei suprarealiste latino-americane, publicată în două ediţii, una dintre ele apărută în 1974.

Un grupaj masiv din lirica unor poeţi tineri din România este publicat în august 1970, în traducerea lui Ştefan Baciu şi Monica Flori, în numărul 20 al legendarei reviste peruane de poezie "Haraui" (condusă între 1963 şi 1989 de Francisco Carillo şi apărută între 1963 şi 2000 pînă la moartea acestuia).

Este autorul a peste 50 de cărţi de poezii, memorii, traduceri şi eseuri şi în jur a 5000 de articole şi studii în diferite limbi. Animator cultural pe cont propriu a adus cu el în America Latină ideile mişcării suprarealiste şi a devenit propagatorul ei cel mai fervent, ca lider al neoavangardei, cu o activitate susţinută la congrese şi conferinţe pe această temă.

Dosarul S(erviciul de) I(nformaţii) E(xterne) nr. 6021 este deschis o dată cu instaurarea regimului comunist în România. Rapoartele de presă pe care Ştefan Baciu avea obligaţia să le transmită, ca ataşat de presă la Ambasada României din Elveţia, ministrului român al Informaţiilor şi care sunt reproduse la deschiderea dosarului conţin date obiective privind comentariile presei elveţiene despre reforma monetară din România (fila 5 "Cu privire la situaţia României în presa Elveţiei din ultimul timp - 9 septembrie 1947 - Am remarcat astfel din nou interesul viu cu care ziariştii elveţieni urmăresc această fundamentală reformă. Atît ziarele care aparţin partidelor muncitoreşti, cît şi presa burgheză au dat o lungă publicitate declaraţiilor Domnului Ministru Gheorghiu-Dej. Ne-am putut convinge că atunci cînd suntem puşi în situaţia de a da informaţii exacte, aceste informaţii au aceeaşi răspîndire ca şi acelea ale agenţiilor de presă. ş...ţ Toate aceste ziare (cele mai importante din Elveţia - n.n.) au reprodus, pînă la ora în care scriem, un loc de frunte exegezei Domnului Ministru Gheorghiu-Dej, dînd astfel posibilitatea străinătăţii să afle adevărul asupra reformei monetare din România.

Alături de celelalte telegrame pe care le-am menţionat la începutul acestui raport, aceste declaraţii precise şi clare arată străinătăţii chipul real al evenimentelor din ţară. E necesar să obţinem cît mai des asemenea ştiri pentru a pune toate evenimentele în lumina adevărului"), despre noua politică a României sau despre activitatea culturală (fila 12 "Din pricina lipsei totale a materialului pe care l-am solicitat insistent în rapoartele anterioare pot spune că am fost pus aproape în imposibilitatea de a lucra pe teren cultural. Cu toate acestea am fost solicitat în mod insistent a pune la dispoziţia ziarelor şi revistelor material literar şi belletristic.ş...ţ În domeniul cultural, aflaţi de asemenea despre participararea domnului Dinu Lipatti la festivităţile musicale care au avut loc în oraşul Lucerna. După cum reiese şi din anexele alăturate, presa a elogiat în termenii cei mai elogioşi pe artist.")

Onestitatea, corectitudinea informaţiei, buna cunoaştere a funcţiei, buna credinţă sunt răstălmăcite de Securitate; la 3 martie 1949 (la un an după ce demisionase din funcţia de ataşat de presă, refuzînd, astfel, să se afle în slujba proaspătului regim comunist, urmînd să nu se mai întoarcă în ţară) Ştefan Baciu devine "fugar", "reacţionar", apoi "legionar". Fila 15 din dosarul SIE 6021 este prima mărturie scrisă a atitudinii Securităţii (şi a noii puteri) faţă de diplomatul român: "Baciu Ştefan - fost ataşat de presă la Legaţia română de la Berna trimite un articol (este vorba despre raportul către ministrul informaţiilor - n.n.) despre stabilizarea monetară din România din anul 1947, incomplect, la ziarul ŤTribune de Geneveť dînd astfel posibilitatea reacţionarilor să minimalizeze această reformă importantă ş...ţ

Demisionat din post.

Rezistent"

Rămas şi naturalizat în Brazilia, anul 1950 îl găseşte cu preocupări literare angajante. Rapoartele Securităţii o precizează: "Nota - 3 aprilie 1950 - Interceptări - Ştefan Baciu ş...ţ care se află la Buenos Aires cu soţia sa se ocupă acum cu traducerea unor Ťnuvele sud-americaneť".

În 1981 Securitatea hotărăşte deschiderea unui alt tip de dosar, "dosarul de caz" sub nume conspirativ de obiectiv ŤSingureanuť: "Hotărîre - deschidere-închidere - avînd în vedere existenţa, în cadrul acestui compartiment a unor materiale privind pe Baciu Ştefan, simpatizant al legionarilor precum şi necesitatea păstrării lor în scopul exploatării, am hotărît deschiderea dosarului de caz ş...ţ."

Raportul maiorului Costescu Tudor (Ministerul de Interne - Departamentul Securitatea Statului - UM 0544) reflecta viziunea accentuat denigratoare asupra omului de cultură. În totală contradicţie cu adevărul vieţii lui Ştefan Baciu apare eticheta de legionar (există în dosarele Securităţii propunerea de a acuza de legionarism persoane fără legătură cu mişcarea, pentru a putea fi condamnate politic- n.n.). Documentul propune "deschiderea dosarului de caz privind pe Ştefan Baciu din Hawaii SUA, simpatizant legionar." Mai întîlnim şi aberaţia: "În ţară a fost membru al PSD - Titel Petrescu şi anterior a fost simpatizant legionar (în ţară, Ştefan Baciu a avut probleme cu legionarii fiind, după mamă, evreu- n.n.) După rămânerea în străinătate a luat legătura cu legionarii publicînd în fiţuicile acestora (în realitate este vorba despre publicaţiile importante din Brazilia şi apoi din celelalte ţări ale Americii latine - n.n.) lucrări Ťliterareť şi articole cu conţinut denigrator privind sistemul social politic din ţara noastră. În prezent este corespondent al ziarului ostil ŤCuvîntul românescť, scos de legionarii antisemiţi în Canada şi concepe, multiplică prin xerocopie şi difuzează buletinele literare ŤMicronť şi ŤMeleť (care a fost, în realitate, una dintre cele mai cunoscute reviste din exil pentru români şi nu numai, subintitulată Ťscrisoare internaţională de poezieť- n.n.)

Recent, Baciu Ştefan a scris lucrare memorialistică, tendenţioasă cu privire la noua literatură din Republica Socialistă România ŤPraful de pe tobăť (în realitate, scrisă ca o dublă biografie, odată cu pierderea soţiei sale, sau, cum declara autorul, o Ťlove storyť pînă la plecarea lor din ţară -n.n), care, începînd din 29.03.1981, este prezentată sub formă de serial la postul de radio Europa liberă de către Virgil Ierunca.

Prin scrierile sale literare şi publicistice, Baciu Ştefan desfăşoară activitate duşmănoasă ţării noastre şi contribuie la acţiunile ostile Republicii Socialiste România, puse la cale de legionari.ş...ţ


Maior Costescu Tudor"

În "Fişa personală - priveşte pe Ştefan Baciu din Hawaii SUA" - se menţiona cu neruşinare: în 1950 Baciu Ştefan s-a mutat cu soţia în Brazilia "ocupîndu-se cu traduceri de poezii din franceză şi germană. În acelaşi timp, avea legături cu diferite grupări de legionari şi mai ales cu cei din Franţa şi colabora la diferite publicaţii şi fiţuici scoase de aceştia scriind poezii, eseuri, romane şi articole cu conţinut denigrator la adresa sistemului social politic din ţara noastră. Tot în Brazilia a colaborat la ziarul de orientare fascistă ŤTribuna da impresať ş...ţ. Alte rude din ţară ale soţilor Baciu nu sînt cunoscute, de menţionat însă că Baciu Ştefan poartă corespondenţă cu peste 100 persoane din Republica Socialistă România, mai ales din rîndul scriitorilor, publiciştilor şi alte cercuri ale oamenilor de artă şi literatură. Unii dintre aceştia se află în atenţia organelor de securitate".

Tentativa de racolare ca informator a rudelor apropiate şi a prietenilor intimi eşuează, deşi hărţuirea programată pare fără de sfîrşit. Cei în cauză adoptă o atitudine "distantă, neangajantă, invocînd lipsa de timp, aşa-zisele activităţi multiple şi depasăriş...ţ". De altfel, dintre cei hărţuiţi afirmă cu curaj că Ştefan Baciu este "propovăduitorul culturii române în străinătate" sau refuză categoric colaborarea: "i-ar fi greu, penibil să furnizeze informaţii despre relaţiileş...ţ, motivînd căş...ţrămîne totuşi Ťo persoană de modă vecheť, cu toate încercările viclene ale lucrătorilor Securităţii de a pătrunde în spaţiul intim al celui asupra căruia se încearcă racolarea: "ş...ţi s-a spus (unei persoane asupra căreia se încerca tentativa de racolare -n.n.) că se face un control prin sondaj pentru a se vedea dacă evidenţele (cartea de imobil, miliţie) corespund cu realitateaş...ţ".

Cu toate acestea încercările obişnuite ale lucrătorilor Securităţii de a contacta persoane apte pentru "influenţarea pozitivă" a lui Ştefan Baciu se amplifică. Scriitorul devine tot mai periculos pentru regimul comunist tocmai prin poziţia sa în afara graniţelor ţării de unde va face, neobosit, întreaga viaţă, propagandă, pe cont propriu, literaturii române contemporane, întreţinînd în acelaşi timp corespondenţă cu zeci de literaţi din toate colţurile ţării.

Pentru că nu găsesc motive politice celui ce devenise între timp "profesor la Facultatea de Limba şi Literatura Europeană a Universităţii din Honolulu, consul onorific al Boliviei în Havaii şi poet ("Nota de analiză din 5.10.1988 la mapa de verificare ŤSingureanuť" ce priveşte pe Baciu Ştefan din SUA), îl învinuiesc că "ulterior este cunoscut că a simpatizat cu legionarii" deşi "A fost membru al Partidului Social Democrat, fracţiunea Titel Petrescu" sau că "Din 1950 s-a mutat în Brazilia unde a întreţinut legături cu grupările legionare din această ţară şi din Europa colaborînd la publicaţiile şi fiţuicile scoase de aceştia" (Notă de analiză...).

Comentariile denigratoare continuă în aceeaşi "Notă de analiză...": "şŞtefan Baciuţ A scris poezii, eseuri şi articole cu conţinut denigrator la adresa sistemului social-politic din ţara noastrăş...ţ După stabilirea în Hawaii SUA", ŤSingureanuť îşi continuă activitatea ostilă la adresa ţării noastre prin conceperea unui buletin literar intitulat "Micron" şi unei fiţuici, ŤMeleť, multiplicate prin xerocopiere, în care pe lîngă poezii, memorii, recenzii, în limba română, spaniolă, engleză, include şi comentarii sau comparaţii tendenţioase, denigratoare, privind literatura din Republica Socialistă România. De asemenea a devenit corespondent permanent la ziarul ŤCuvântul Românescť editat de Bălaşu George în Canada şi colaborator apropiat al posturilor de radio B.B.C. şi Europa Liberă."

Tot din "Notă de analiză..." aflăm că în 1980 Ştefan Baciu îşi publică "Poemele poetului singur" şi "Praful de pe tobă", acesta din urmă, cu un "profund caracter calomnios la adresa situaţiei culturale din ţara noastră, fiind prezentat într-un serial de comentarii la postul de radio Europa Liberă de către Virgil Ierunca. ŤSingur în Singapurť este comentat ca un volum ce reliefează poziţia ostilă a lui Singureanu faţă de orînduirea socialistă din ţara noastră cu referiri la ultimele evenimente ce au avut loc la Braşov."

Tot acum sunt urmăriţi în ţară prietenii şi rudele "ş...ţfiind în atenţia organelor de securitate teritoriale datorită poziţiei ostile faţă de societatea socialistă. În exterior se află în legătură cu elemente ce adoptă o poziţie ostilă ţării noastre ca: Bălaşu Gheorghe, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma şi alţii." ("Notă de analiză...)

Se preconizează "măsuri informativ-operative": interceptarea şi verificarea corespondenţei, selecţionarea a două cunoştinţe din ţară "pentru a fi folosite în acţiuni de influenţare pozitivă", "exploatarea informativă" a surorii lui Ştefan Baciu, contactarea "informatorilor externi", exploatarea posibilităţilor editoriale ale lui "Singureanu" pentru prezentarea unor lucrări literare şi istorice de interes pentru ţara noastră, dar mai ales "în cooperare cu trupele tritoriale de securitate se vor analiza posibilităţile de care dispun pentru a acţiona în sensul influenţării lui să publice în editorialele sale poezii, memorii şi recenzii la lucrări de actualitate apărute în ţara noastră în ultima perioadă, determinîndu-l să facă o propagandă culturii şi artei româneşti din anii dezvoltării socialiste ("Notă de analiză...)

Din Dosarul Işnformativţ 6322 ACNSAS al lui Ştefan Baciu, dosar ce cuprinde documente cu privire la activitatea sa de propagator al literaturii române în lume şi de susţinuta menţinere a relaţiilor cu literaţi şi artiştii români de toate vîrstele (în perioada 1976-1979) reţinem un document aflat la ultima filă, mărturie a unei etape de vîrf din urmărirea informativă a lui Ştefan Baciu:

"Inspectoratul Interne Braşov - Securitate - 26.10.1976 - Către Ministerul de Interne Direcţia I Bucureşti - raportăm următoarele:

Din informaţiile pe care le deţinem rezultă că acesta în ultimul timp intenţionează să reia legăturile cu foştii săi colegi din Braşovş...ţ Rugăm a verifica în evidenţele unităţii dumneavoastră şi a ne trimite o fişă personală privind pe Baciu Ştefan precum şi adresa prezentă a acestuia în vederea întreprinderii măsurilor ce se impun în acest caz.


Şeful inspectoratului

General Maior Şerban Dumitru

pt. Şeful Securităţii

Colonel Neculicioiu Victor"

Măsuri în acest caz? Urmărirea începe. Simplul act de a trimite şi primi cărţi de literatură, cu precădere volume de versuri, este amendat şi comentat: "Vă facem cunoscut că legionarul fugar Baciu Ştefan stabilit în SUA, Hawaii, în ultimul timp a luat legătura prin corespondenţă cu mai mulţi foşti colegi şi cunoscuţi din ţară.ş...ţ Rugam a dispune măsurile care se impun în acest caz" (f 158, Dosar Urmărire informativă 6322, ACNSAS). Urmărirea informativă a expeditorului se face prin mijloacele specifice muncii de Securitate: filaj, interceptarea corespondenţei, măsuri de tehnică operativă etc.

La 23 februarie 1977 Ministrul de Interne hotărăşte să înceapă urmărirea informativă a unor scriitori aflaţi în corespondenţă cu Ştefan Baciu, printr-o adresă care Inspectoratul judeţean Braşov - Securitate: "La adresa dumneavoastrăş...ţ prin care solicitaţi identificarea şi datele despre unele persoane din Bucureşti care întreţin relaţii prin corespondenţă cu Baciu Ştefan stabilit în Hawaii vă comunicăm următoareleş...ţ: Constantin Nisipeanu, Nicolae Carandino, Ion Sofia Manolescu, Petre Stoica, Nicu Steinhardt, Alexandru Paleologu. În cazul în care interesează şi alte date despre fiecare persoană în parte rugăm să vă adresaţi unităţilor şi indicativelor menţionate." (f 148 Dosar urmărire Informativă 6322 ACNSAS).

Ne apropiem de sfîrşitul dcomentarului despre Ştefan Baciu. O complexă notă informativă din august 1977, parcă în sprijinul omului de cultură (informatorul era un apropiat al poetului) răsare din noianul de documente, rătăcită sau anume aruncată de destin (informărilor erau îndosariate, de cele mai multe ori, separat de restul documentelor) pentru a releva adevărul vieţii, în ciuda scopului obişnuit al informărilor care, oricum ar fi sunat, ajutau mult cadrele Securităţii în cunoaşterea şi încercuirea victimelor. Dar să revenim la document: "Ştefan Baciu s-a născutş...ţ dintr-un tată român şi o mamă evreică. Iată dar un motiv temeinic pentru a nu acuza pe Ştefan Baciu de legionarism. A îndurat prigoana legionarilor, pe atunci student la universitatea din Bucureşti, iar după 23 august 1944 poetul a militat cu zel şi convingere în presa democratică de atunci. Toate de pînă aci i-au ajutatş...ţ să obţină încrederea regimului care l-a trimis la Berna, ca ataşat de presă, pare-mi-se al legaţiei noastre.ş...ţ Vreme de cîţiva ani a stat în Brazilia unde, după propriile informaţii a scos o revistă în limba română "Înşir-te mărgărite", prima revistă în limba română apărută în America Latină. La Honolulu Ştefan Baciu editează la xerox o revistă cu titlul ŤMeleť (Poezie) în care publică versuri în toate limbile, în special în spaniolă, portugheză, engleză, germană, maghiară, română.

În presa literară din America Centrală Ştefan Baciu publică cu regularitate (şi cu fotografii sau desen) traduceri în limba spaniolă din literatura română. Nu numai din Lucian Blaga, dar şi din Marin Sorescu sau cei mai tineri debutanţi români pe care îi întîlneşte în revistele noastre literare cu care este în curent.

Nu am cunoştinţă că Ştefan Baciu, în afară de pagini (la xerox) cu traduceri din limba română sau versuri de ale sale care nu au nimic politic, să trimită prietenilor săi din ţară materiale diversioniste sau împotriva ţăriiş...ţ Uneori se lamentează, e drept, că numele său e şters sau ocolit în ţară din paginile pentru care este întîlnit, dar acest orgoliu e firesc la oamenii de artă, indiferent în ce ţară s-ar afla.ş...ţ

Motive ca Ştefan Baciu să urască şi să fie împotriva regimului din ţara noastră dacă ar fi, desigur sînt de ordin pur subiectiv derivînd din calitatea lui de literat şi doar în legătură cu aceasta. Cel puţin aceasta e părerea noastră din cîte ştim pînă acum despre el şi activitatea lui publică în legătură cu România."

Ştefan Baciu, ambasador fără titlu al literelor româneşti, de o vastă generozitate şi cu o amplă perspectivă a unei activităţi neobosite şi continui de aproape cinci decenii, este cazul simplu, omenesc, al cuiva care, deşi pînă în clipa morţii nu şi-a mai revăzut niciodată ţară, a iubit-o, promovîndu-i literatura îngrădită de regimul opresiv comunist, fără patetisme şi exclamaţii, dar cu hărnicie dăruită, construind migălos, pe tărîm străin, o altă patrie, aceea pe care şi-ar fi dorit-o cu ardoare poeţii, scriitorii, artiştii. O altă patrie, şi totuşi aceeaşi, dar cu adevărata-i nobilă înfăţişare.