Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
"Suspendare" de Mihai Zamfir

Revista "22" (în nr. 8 din 20-26 februarie) aduce un mare serviciu publicului din ţara noastră publicînd în sfîrşit Propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, Traian Băsescu elaborată de conducerea PSD. Despre acest document se vorbeşte pretutindeni, dar acuzaţiile contra Preşedintelui rămăseseră într-un stadiu mai degrabă fantomatic, pentru că oamenii obişnuiţi nu aveau pînă acum acces la faimoasa Propunere. Citind cu atenţie cele 26 de acuze, în baza cărora stînga neocomunistă din ţara noastră ar vrea să se debaraseze de Traian Băsescu, îţi dai imediat seama şi din ce cauză a durat atîta timp publicarea Propunerii: rareori aşa de multe inexactităţi şi aberaţii au apărut puse cap la cap pentru a se demonstra indemonstrabilul şi pentru a se încerca (sub pretextul apărării Constituţiei) o lovitură politică de forţă. Pînă şi autorilor acestei triste însăilări trebuie să le fi fost jenă de enormitatea produsă; rememorîndu-şi îndepărtatele lor cunoştinţe de drept, nu se poate să nu-şi fi dat seama că demiterea unui şef de stat se poate face doar în urma comiterii unei fapte grave sau a cel mult două, dar nu în urma construirii a douăzeci şi pase (26!) de vinovăţii care de care mai inconsistentă şi mai fantezistă.
Preşedintele este criticat de fapt pentru toate acţiunile sale, cărora li se inventează, simetric, imaginare încălcări punctuale ale Constituţiei. Conform juriştilor PSD, Traian Băsescu ar fi fost, probabil, un foarte bun Preşedinte dacă n-ar fi întreprins absolut nimic pentru schimbarea în bine a realităţilor de la noi.
Orice om cu mintea întreagă observă cît sunt de căznite şi de derizorii acuzaţiile formulate. Juriştii PSD n-au reuşit să inventeze nici măcar o singură faptă gravă care să justifice măsura extremă a suspendării. Cel mai picant lucru în toată această afacere ni se pare faptul că Propunerea provine tocmai de la un partid care l-a sprijinit şi îl sprijină total pe Ion Iliescu, adică pe cel ce şi-a bătut joc zece ani la rînd de Constituţie, menţinîn­du-se la putere timp de trei mandate (în loc de cele două constituţionale), chemîndu-i pe mineri în Capitală şi iniţiind un veritabil război civil cu adversarii politici sau implicîndu-se în mod deschis de partea unui partid pe parcursul întregii sale existenţe prezidenţiale, dar mai ales la alegerile din 1996 şi din 2004. în viziunea autorilor Propunerii, Ion Iliescu a acţionat, se vede, ca un Preşedinte perfect, în timp ce succesorului său i se inventează tot felul de derapaje anti-constituţionale.
Ceea ce face şi mai puţin credibilă Propunerea e stilul lamentabil în care ea a fost redactată. Recunoaştem aici toate poncifele dărilor de seamă "negative" ale birourilor de partid, cînd, în şedinţe publice, trebuia condamnat sau exclus vreun ins ce nu mai era pe placul conducerii superioare. Stilul securiştilor-cadre didactice de la Facultatea de Drept din Bucureşti şi de aiurea, autorii care, vorba lui Caragiale, "o dau anonimă", dar care rămîn extrem de vizibili, răzbate triumfător la lumina zilei. Se prea poate ca, între timp, aceiaşi ex-securişti să fi făcut eforturi considerabile pentru a-şi uita trecutul, pentru a dobîndi o nouă identitate, dar, din păcate pentru ei, modul în care scriu şi vorbesc îit rădează în chip iremediabil.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara