Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Centenar:
stema României Mari de ---

După Unirea din 1918 şi formarea României Mari, era absolut necesar să se realizeze un blazon corespunzător noii statalităţi al noului statut şi poziţii a ţării în lume. Începând cu 1919, au existat mai multe încercări prin formarea câtorva comisii de specialişti cu scopul de întocmire a unei steme care să cuprindă nu numai emblemele tuturor teritoriilor ce compuneau România Mare, dar care să fie şi în conformitate cu regulile heraldice. Procesul a fost definitivat în 1921 odată cu promulgarea „Legii pentru fixarea stemei regatului României întregit, cu ţările surori unite”. Pentru un privitor mai puţin familiar cu domeniul heraldicii, noul blazon al României Mari are în prim-plan însemnele regalităţii şi evocă, poate nostalgic pentru mulţi, perioada consolidării şi modernizării României, înlocuite după al Doilea Război Mondial cu însemnele comunismului: secera şi ciocanul.

Stema adoptată prin lege în 1921 avea toate datele noului stat întregit. Noua reprezentare a României Mari a avut la bază proiectul întocmit de reputatul heraldist basarabean Paul Gore. Spre deosebire de propunerile anterioare, acesta a venit cu ideea aşezării scutului cu emblemele teritoriilor unite pe pieptul acvilei Ţării Româneşti. S-a găsit, astfel, locul cel mai potrivit pentru reprezentarea însemnelor integrităţii teritoriilor româneşti. Astfel, primul cartier din scut este dedicat Ţării Româneşti. Pe fond albastru, este reprezentată o acvilă cruciată de aur, încoronată, cu aripile deschise, cu ciocul şi ghearele roşii. Este însoţită la dreapta de soare, iar la stânga de lună, ambele din aur. Cartierul al doilea este rezervat Moldovei. Pe fundal roşu, apare un cap de bour negru cu stea între coarne, însoţit în dreapta de soare iar în stânga de lună, ambele din aur. În cartierul al treilea, dedicat Olteniei şi Banatului, pe fundal roşu un leu de aur traversează spre dreapta pe un pod din acelaşi metal peste valuri naturale. Cartierul al patrulea cuprinde simbolurile Ardealului. Este tăiat în două: în câmpul superior pe fond albastru este reprezentată o acvilă neagră cu limba roşie însoţită la dreapta de un soare de aur, iar în stânga de o lună din argint. În câmpul inferior pe un fundal de aur sunt reprezentate şapte turnuri roşii. Jos, pe fond albastru, reprezentând Dobrogea, sunt doi delfini cu capetele în jos şi afrontaţi. Întreg scutul este susţinut de doi lei de aur. Peste cele patru cartiere sunt armele dinastiei de Hohenzollern: scutul mic, incuartelat de argint şi negru. Regalitatea mai este reprezentată simbolic prin intermediul coroanei de oţel pusă peste scut şi în vârful pavilionului de purpură, dar şi prin Colanul ordinului Carol I, care este deasupra eşarfei pe care este scrisă în limba latină deviza casei domnitoare de Hohenzollern: Nihil Sine Deo.

Stema din 1921, care rămâne în vigoare până în 1948, devine imaginea simbolică a României Mari şi, totodată, expresia aspiraţiilor de unitate naţională ale românilor şi împlinirea acestui ideal. Aceasta ar fi o descriere heraldică minimală a blazonului României Mari. Complexitatea, dar mai ales importanţa noii efigii se relevă printr-o analiză comparativă cu celelalte steme ale teritoriilor româneşti care au existat anterior.

Eugen STANCU, istoric

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara