Înapoi la pagina curenta

Centenar:
stema şi monarhia de ---

Mă număr printre cei care consideră că alegerea datei de 1 Decembrie ca Zi Naţională a României nu a fost o decizie prea inspirată. Cred că puteau fi găsite alte date istorice cel puţin la fel de importante, pe care să le investim cu o astfel de încărcătură simbolică. De exemplu, cea de 10 Mai, ca zi a proclamării independenţei statului român (un fel de certificat de naştere a României ca stat). Aceasta nu înseamnă nici pe departe că nu mă bucur, la fel ca toţi românii, de această sărbătoare naţională. Doar că, la fel ca mulţi dintre compatrioţii mei, nu mă pot abţine să îmi exprim îndoielile sau reţinerile.

Prima provine din felul în care este percepută această dată simbolică de către alte naţionalităţi care trăiesc în România. Pentru maghiari, de exemplu, 1 decembrie nu este nicidecum un prilej de bucurie. Dimpotrivă. Maghiarii, însă, sunt la rândul lor cetăţeni ai acestei ţări, cu drepturi nici mai multe, nici mai puţine decât ceilalţi. Şi-atunci, de ce nu am putea serba o zi care să aibă aceeaşi încărcătură simbolică pentru toţi. În definitiv, rostul sărbătorilor este acela de a ne aduce împreună, nu de a ne despărţi.

Pe de altă parte, ceea ce noi numim Marea Unire, de care este legată sărbătoarea noastră naţională şi al cărei centenar îl sărbătorim în 2018, are mai multe semnificaţii decât ar părea la o vedere grăbită. Aceste semnificaţii apar şi în stema României Mari, pe care, iată, o vedem aici. Pe lângă simbolurile vechiului regat, ea conţine şi însemnele heraldice ale celor trei provincii care au fost alipite atunci, în 1918: Basarabia, Bucovina şi Transilvania. Ar fi greşit, însă, să credem că România Mare a însemnat o simplă alipire/unificare de teritorii. Teritoriile, în sine, nu înseamnă cine ştie ce. Viaţa şi semnificaţia acestora o dau oamenii care le populează. Prin urmare, Marea Unire, înainte de a fi o alăturare de teritorii, a fost o reunire de populaţii. Un lucru pe care îl uităm mult prea uşor.

Mai presus de toate, însă, aşa cum ne transmite această stemă, se află statul astfel creat. Nu întâmplător, în stema mare, coroana regală apare de trei ori. Este adevărat că ea, cel puţin în înfăţişarea ei de coroană de oţel (plasată, în stemă, deasupra scutului conţinând simbolurile provinciilor), semnifică statul român independent. Dar semnificaţia nu se opreşte aici. Un stat nu este niciodată ceva fără formă şi gol de conţinut. El are o anumită formă de organizare, în afara căreia nu poate exista. Coroanele din stemă ne transmit tocmai acest lucru: la 1918, forma statului român a fost monarhia. România Mare a fost o Românie monarhică.

Aşadar, această stemă simbolizează cele trei componente decisive ale României Mari: teritoriile strânse laolaltă, populaţiile reunite şi monarhia care le guvernează. Nu ştiu cât de adevărată, cât de sinceră va fi aniversarea Marii Uniri, pe care, iată, o facem într-un regim republican. Atunci când ne-am despărţit de monarhie (sau am fost forţaţi să o facem), ne-am despărţit, de fapt, de România Mare. Mă tem că aniversarea de către noi, cetăţenii unui stat republican, a centenarului creării României Mari, în absenţa monarhiei, este doar un soi de semianiversare. Dacă o fi existând aşa ceva. 

Vasile DOCEA, istoric, profesor universitar