Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Stejar, extremă urgenţă! de Răzvan Petrescu


Şi cînd te gîndeşti că Dumnezeu a avut nevoie de şase zile ca să facă lumea. Ar fi putut-o isprăvi mai repede. Deoarece rezultatul din ţărînă, creaţia de vîrf pentru care-au fost modelate celelalte, e destul de deprimant. Ori ne-a minţit? Şi Adam şi Eva stau la aceeaşi adresă? Atunci sîntem coşmarul lui Tata. Creaţia diavolului, că ăsta umblă cu şerpi şi mere, îi plac fructele, unora le place jazzul, ,mă uitam la televizor, ca contribuabil", aud la radio în timp ce scriu şi nu mă mir. Nu mai înţeleg nimic din ce se-ntîmplă în realitate, la televizor, sau ce-o fi ăsta din jur. Mai aud şi că tocmai am intrat în normalitate. întrebarea din bezna ce-mi învăluie creierul şi blocul ar fi unde mai e anormalitatea, dacă tot ce vedem este normal. Gigi Maybach, ,un model pentru tineri", citat din propria-i gîndire. în luptă cu făpturi fără credinţă, model Păunescu, Voiculescu şi compania 81/2. El e însă ortodox. Şi zice simultan, fiind ubicuu, că cine-l admiră, dacă vrea să izbîndească aşa, ca dînsul, nu trebuie decît să fie credincios. De mîine, mă duc la biserică. Voi vedea naosul (nava sau vaporul), precum Preşedintele, cu strabism general. Patriciu priveşte drept, în plafon. Are bani. Are petrol contra hrană şi Hrebengiuc este un om minunat. Geoană e Năstase. Năstase nu-i Năstase, că vînează. Iliescu poartă ochelari de orb, şi seamănă cu Bârlădeanu. în consecinţă, au făcut toţi patru o Fotografie de grup cu doamnă. Iar patrioţii ne-ndeamnă să ne iubim ţara, Mischia şi Menumorutul, cînd nu mai putem iubi nimic, nici măcar Indonezia. Lumea-i diformă. Doar ministrul Sănătăţii este sănătos, allegro, inteligent. Vrea să demaşte doctorii. Tăriceanu nu. Fiindcă-i prieten cu Botoş procurorul şi The Oil Man. Prin urmare, ţeapăn. Un motociclist din Fanar cu celularul de la miezul nopţii, Midnight Caller, cu prefix de Bucureşti. De Elena Udrea. Şi serviciile secrete ca Talpeş sînt blonde. Şi francmasonii. Oů sont totuşi les services secrets d'antan? Cum adie iarna, cum te inundă nostalgia, de-ţi vine să pui mîna pe bîtă. Aia cu sistem de ochire de la 1907. Ce harnică era ea, securitatea, pe vremuri. Ca o furnică. Şi noi eram ocrotiţi prin lege de tot, acum ofiţerii au subsuori ignifuge şi se ocupă de americani, de alţii, trăim în miezul unui ev aprins, par flăcările unui jaf de proporţii cosmice, ne-au uitat. Sîntem liberi să plecăm în străinătate. Mai plecăm, ne mai întoarcem, dar nu vom mai fi în veci aceiaşi oameni. Ca jurnaliştii răpiţi în Irak. Acum au dispărut. Au apărut crima din strada Primăverii. Romaniţa cu coafură mop, suspans, interesează mai puţin de ce-a tras omul de serviciu secret în mintea lui Bogdănel, întrebarea e de ce împuşcă bursuci şi alte animale tragice. Că toţi sînt vînători. Mugur Isărescu e enigma Otiliei. Uneori trag cu puşca în albine. Lui Human Rights Watch îi e milă de insecte, mai ales de cele din familia apidelor cu aparatul bucal adaptat pentru supt (aşa scrie-n Larousse), dar şi de terorişti, despre care zice că-s human. Vedea-le-aş funcţionarilor de-acolo mamele aruncate-n aer de umanoidul cu giulgiu pe vîrtej. Organizaţia a rămas fără imagine, s-a stins Războiul rece şi-acu' apără drepturile omului explozibil. Ce incendiază maşini şi pe bătrîna handicapată la Paris, Bruxelles şi Berlin, fără nici o recompensă. Nicio. Ce modern sună. Al Qaida. Academia. Aflu că noile intrări DOOM (blestem, în engl., inspirată siglă) au fost preluate mai ales din mass-media. Presa scrisă, etalon, asta-i din Kafka. De-acolo şi concluzionez. Şi î din a. Barbarismele reintră în circuit odată cu (lasă-l aşa - cine ştie?) apariţia pe pistă a vocabulelor din saxona mută. Primele încearcă rahitic să se cupleze cu ultimele, care-s însă de Formula Unu, să ne imaginăm că ne-am îndrăgostit lulea de Gabi Szabo şi-ncercăm să ne consumăm căsătoria în timp ce ea aleargă 5000 de metri deodată, iar noi sîntem scriitori, adică beţivi, sedentari, avem tenie, ultimul cerc al umanităţii, că doar cu cercul ne mai putem juca, ei, bine, nu se poate. Sau se poate, dar e prea spectaculos. Deoarece democraţia este un lucru minunat. Numai în ea putem beneficia, de pildă, de cunoştinţele unui specialist în stres. Care-i prieten cu specialistul în yoga mare, Bivolaru cel bătrîn, din Suedia, cel tînăr mai stă puţin la închisoare, da' şi cînd o ieşi! Ne va ajuta pe toţi să combatem fumatul, anxietatea, fiscul, cu un euro într-o mînă şi cu cealaltă nu scriu pe ce, deşi aş putea. Că mai e un pic şi ne trezim în dramatica uniune europeană, cu gripă aviară cu tot, cu porci, cu basmale, cu niciun. Şi-atunci nici că mai ieşim. Oameni TV ne demonstrează zilnic, cu cărare pe mijloc, că ei au reuşit, obligatoriu reuşim şi noi, e-o chestie de mentalitate, de ore, demolînd o frază cu vîrtelniţă a lui Eminescu: ,Adaptarea cu un mediu nesănătos, nedemn, nu este nicidecum o dovadă de superioritate", deoarece sînt analişti. Şi oamenii de cultură grea ne încurajează, dar în alt mod, mai dinamic, ţin o carte-n mînă, e o traducere. Aici trebuie să vă spun, liric, că o carte se face cu dragoste, indiferent ce eşti în timpul călătoriei ei către zi (de O'Neil), autorul, traducătorul, redactorul etc. Patronul. Dar nu mai e timp de iubiri, Veronica Micle, în prezent un volum se face ca atunci cînd mergi la bordel. Ba chiar mai rău, acolo ai măcar parte de-un minut de plăcere, cînd lucrezi o carte, ba. Te enervezi. Mai ales la traduceri. Mai ales la conţinut. Mai ales la nouă seara. Cu toate că multe te-nvaţă cum să devii milionar - e suficient să porţi la tine-un carneţel -, cum să-ţi găseşti soţia perfectă, să cojeşti un perete, un castravete, design, cum să mănînci, nu cu mîna, ca vînătorii, cu furculiţa, cum să fii fericit, tot timpul, pînă şi-n mormînt, cum s-ajungi alchimist în 150 de pagini, cum să da Vinci's Brown, sau Barbara Cartland - ,regina romanului sentimental. O figură unică în istoria scrisului". Răspunsul aruncat detractorilor ei nenorociţi a salvat-o de toate vicisitudinile vieţii: ,Nu-mi pasă de literatură, eu vreau să aduc fericire şi visare oamenilor", citat dintr-un dicţionar de idei de femei celebre. A reuşit, acum sînt toţi fericiţi de crapă, visează-n draci, nu-i mai poate opri nimeni. Totuşi, dacă este regina a ceva sentimental, acela nu-i romanul. Poate fi magiunul, deşi nu asta am vrut să scriu. Iaca, nici acum n-am izbutit să formez cuvîntul corect, şi cică sîntem liberi. Alexandru Mironov: Henry Ford a fost primul socialist din istorie. Am auzit-o tot la radio, era un Panasonic. L-am aruncat pe fereastră. Pe urmă, ar fi de precizat că femeia celebră nu scrie, face altceva, mai intim, pe care istoria nu-l va consemna din motive de spaţiu tipografic. Inubliabil, acel ,nu-mi pasă de literatură". Dar trist, pentru că dacă tot ţinea morţiş s-aducă stări de graţie, putea alege o altă formă de filantropie, nu o carte (a scris 723). A trăit 98 de ani. Cu frecvenţa de un cotor pe săptămînă. Cadrul celor 723: istoric, vesel. Eroinele: fecioare la introducere. De origine umilă dar mîndre, ele se îndrăgostesc în şir indian de bărbaţi palizi. La sfîrşit, nuntă. (Căci mireasa e-aproape virgină.) Cititorii se bucură şi deschid televizorul: ,Filmul este o invenţie mai mare decît tiparul, pentru că el se adresează şi analfabeţilor", zice G. B. Show. Şi-n vremea asta, la noi, raptul. Văd că oamenii cu bani, pe care-i invidiem pînă la greaţă, după ce adună, şi strîng, simt o nevoie. Este una imperioasă: de-a ne da şi nouă cheia reuşitei. Şi ne-o dau. S-a demonstrat clinic faptul că indivizii bogaţi devin subit înţelepţi. Unii tac grăitor, mulţi scriu despre vise, sau vin în televizor, fac spirale, alţii mi-au mărturisit că românii nu vor să muncească, şi alte lucruri profunde pînă la rădăcina căpşunilor smulse de românii care nu vor să muncească. Fac grevă la metrou. Ieşim astfel la suprafaţă, lumea a devenit extrem de obositoare, mai e şi efectul de seră. Vorba lui Gide: ,Privighetoarea oarbă nu cîntă de părere de rău, ci de fericire". După ce termin de scris mă duc la Poiana Mare, că-i grevă, îmi pun căciuliţa de spital şi plec cu trenul.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara