Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Starea criticii literare, azi de Nicolae Breban

Întrebare dificilă, vaste sujet, cum zice franţuzul. Oricum, două elemente esenţiale care fac să se nască reproşuri la adresa criticii literare: apariţia, după revoluţie, a sute şi sute de titluri din literatura universală şi naţională, ca şi absenţa, din comentariul revuistic, al criticilor de prestigiu din, hai să spunem, generaţia şaizeci şi şaptezeci.

Opinia publică este confuză, veleitarii şi impostorii afluează în proporţii îngrijorătoare, scriitorii adevăraţi şi debutanţii de talent au nevoie de o bună doză de paranoia pentru a rezista situaţiei care pare a se eterniza. în plus... vechiul şi vigurosul fatalism românesc care ne şopteşte încă o dată că "totul e pierdut", "nimeni nu mai citeşte lucruri serioase", "totul e înghiţit de televiziuni şi internet" şi altele de acest fel, ce par convingătoare aşa cum pare de bun simţ şi rezonabil totdeauna scepticismul, de orice factură ar fi el.

Şi la noi, la Contemporanul - Ideea europeană, sectorul deficitar este cel al criticii; bineînţeles, vina e a noastră, plătim mizerabil! "Bătrânii" s-au îndepărtat mai mult sau mai puţin de critica curentă - dar nu-i surprindem publicând monografii sau lucrări de sinteze atât de necesare azi, măcar prin imitaţie a pieţii literare franceze ce abundă de astfel de lucrări, pe teme infinit variate! -, iar criticii de vârstă medie, instruiţi şi cu talent literar - dacă nu totdeauna cu perfecte intuiţii! - scriu, mai ales, sau despre grupul căruia îi aparţin plus clientela sau "zonal", practicând un fel de regionalism literar, util uneori dar luptând prost contra acuzelor unora de "provincialism" sau, mai grav, de incapacitate de a surmonta vechiul şi atât de deplânsul "centralism literar", "domnia capitalei".

După revoluţie, încă de la Paris, în primele luni ale anului '90, voiam să mă întorc la Cluj, nu la Bucureşti, şi am rugat două familii de prieteni să-mi găsească un apartament. Convins nu numai că "Clujul aristocrat şi genial literar de altădată va renaşte", dar şi de necesitatea descentralizării culturale a României, care trebuia să fie făcută în paralel cu cea financiară şi administrativă. Nu s-au realizat nici unele din aceste... utopii. Clujul sau Iaşul de exemplu, produc scriitori de rasă, de prim rang, apţi de a deveni vedete şi modele nu numai literare dar şi sociale, dar... le lipseşte, cum o spuneam amicilor mei din tinereţe, "o bună casă de discuri"! Le lipsesc platformele de lansare cu tot ce comportă ele azi: edituri puternice, agresive, reviste de ţinută, radio şi tele cu accente culturale susţinute, ample, curente de opinie, critici de direcţie etc. O să spuneţi: şi bani!

Da, şi bani, e adevărat! Dar... când ai un poet ca Ion Mureşan - un exemplu printre altele, nu foarte multe! - e admisibil oare ca acesta să fie cunoscut doar de cercul cam îngust al microcosmosului nostru literar, de câteva mii de inşi?! Ani de zile Clujul nu a avut o editură, iar când Vădan a cumpărat Dacia şi a iniţiat câteva colecţii de carte românească contemporană, m-am bucurat! Dar... se pare că a fost un foc de paie, eu însumi i-am oferit două cărţi, dar din proiectele noastre nu s-a ales nimic, proiecte ambiţioase pentru întreg Ardealul literar! în plus, dl. Vădan a uitat să-mi achite o bună parte din drepturile mele de autor, deşi la romanul meu nu a pierdut un leu, dimpotrivă!... Iaşul are mai mult noroc cu Silviu Lupescu şi editura Polirom, una din cele mai serioase, profesioniste şi care, spre deosebire de stilatul şi arogantul Humanitas, publică şi susţine literele româneşti contemporane.

Vedeţi... nu e numai "vina" criticii literare! Vina pentru descurajarea unora, cei enorm plictisiţi de starea tirajelor şi a absenţei premiului Nobel care se îndepărtează de noi cu o viteză constantă. Aşteptăm "victorii din afară", de la franţujii sau de la politicieni, nu ne citim între noi şi suntem indignaţi că "alţii" nu ne citesc şi, în plus, unii tineri practică o literatură cu tot felul de denominaţii - textualism, post-modernism etc. - care nu îmbie, nu încurajează intelectualul român, posibil lector, să-l cumpere şi să-l urmărească. Modele avangardiste au devenit un fel de molimă, mode ce ascund prost, adesea, lipsa de cultură - sau doar cultură snoabă, ultimele titluri americane! - lipsa tehnicii literare, absenţa pur şi simplu a efortului ritmat şi consecvent, a muncii, horribile dictu! Vulgaritatea a devenit o modă, politicianismul literar cu accente de răfuială de mahala, susţinute, e drept, şi de unele cotidiene naţionale; în jurul cărora roiesc şi unii dintre confraţii noştri "de rasă", măguliţi că editorialişti grosolani care îi înjură pe Călinescu şi pe Nichita Stănescu, le acordă preţioasa lor amiciţie.

Sigur, şi dacă unii critici ar ieşi din amorţirea lor filozofică şi ar citi şi comenta cărţi care merită a fi susţinute, lucrurile nu s-ar schimba fundamental. Dar... parcă ar sufla o briză de speranţă în lumea noastră literară, iar publicul, cel inteligent şi curios de beletristică care există şi va exista întotdeauna în ciuda presiunii mass-media, ar ieşi el însuşi din expectativă, din fireasca-i nedumerire. Dar să mă întorc la Cluj, capitala voastră culturală, a ardelenilor, oraş pe care, din pricini absolut iraţionale, îl iubesc, şi să mai dau un exemplu, "la zi": a apărut, cu nici doi ani în urmă, un roman excepţional semnat de poeta şi susţinătoarea, radiofonic, a multor colegi, Dora Pavel - Augusta murind. E o splendidă realizare în arta dificilă a romanului, o splendidă victorie a "provinciei literare româneşti", oarecum simetrică cu apariţia în prim plan literar a băcăuanului Petru Cimpoieşu, căruia am avut plăcerea să-i înmânez cu doi ani în urmă premiul Uniunii Scriitorilor. Juriul de anul acesta al Uniunii a ştiut să consemneze această realizare excepţională nu numai ardelenească dar şi a romanului - o proză "artistă", fluentă, erotică fără un grăunte de vulgaritate, cu o densă şi rafinată atmosferă psihologică şi umană. Dar Clujul, mai ales, va şti el să "profite" de această carte şi de un romancier de prima mână pentru a-şi demonstra valenţele creatoare faţă de un Bucureşti blazat şi orgolios?!...

Iată câteva "idei" despre critică şi despre starea actuală a "noastră", noi cei care ne învârtim în această lume literară oarecum închisă - şi din fericire "închisă", în sensul că nu se mai amestecă printre noi, cenzorii şi securiştii! - o lume care, pentru "bătrânul" care sunt, şi-a păstrat în întregime farmecul, atracţiozitatea şi chiar misterul, în anumite ceasuri! în rest... e tăcere şi cărţi.

P.S.: Text cerut şi refuzat de revista "Vatra" - Tg. Mureş. (N.B.)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara