Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Săracii de noi de Aureliu Busuioc

Simt că mă îneacă lacrimile, simt că un spasm că-mi strânge beregata, când mă gândesc la românii de pretutindeni, inclusiv la cei de pe unele plaiuri moldoveneşti, şi la suferinţele sufleteşti pe care au fost nevoiţi să le trăiască ei secole de-a rândul...

Într-adevăr, de câtă bărbăţie ai nevoie, de câtă încrâncenare ca să te lipseşti de posibilitatea, de-a dreptul constituţională, la urma urmei! - de a te mira, de a te ului, de a-ţi manifesta entuziasmul sau dezaprobarea, de a-ţi comunica plăcerea la vederea a ceva gingaş, sau a-ţi striga ura în caz că ar fi cazul!...
Şi toată tevatura - din cauza unui cuvinţel, a unei căcăreze de interjecţii, din care avem în vocabular zeci, dacă nu sute, dar nici una singură care să le înglobeze pe toate!

La ce s-or fi gândit, după bătăliile din anii 101 şi 106 ai erei noastre, perechile mixte daco-romane retrase prin tufişuri ca să pună bazele poporului şi limbii române? Ce alte preocupări secundare puteau să le întunece câmpul de vedere asupra necesităţilor filologice ale urmaşilor?

E una din marile taine ale Istoriei... Fapt e că nefericita de interjecţie nu s-a născut atunci.

Dar iată că peste o mie şi nouă sute de ani....

...Peste o mie şi nouă sute de ani au venit americanii!

Să mai scriu despre lacrimile, de data aceasta de bucurie, care mi-au irigat tenul?
Pentru că au venit americanii nu cu mâna goală! Nu doar cu port-avioane sau rachete sol-aer, au venit cu egalul acestora ca forţă şi importanţă, au venit cu interjecţia ce ne lipsea de sens filologic, au venit cu UAU!...

S-au dat în lături toate "vai"-urile, "of"-urile, "o-ho"-urile, "măi-măi"-urile, toate zecile de surogate de interjecţii, tot ce împiedica neamul românesc de pretutindeni să-şi manifeste plenar sentimentele şi trăirile, ca să permită UAU-lui să ocupe în limba noastră locul pustiu de atâtea secole.

Iată-l, să zicem, pe tânărul cap de familie, care poate spune însfârşit junei soţii: "Uau, Mi-ai născut un băiat!" Sau tot el, urlând îngrozit din prag: "Uau! Iar vine soacra!" Ori, să zicem, îl putem auzi pe Bulă, căruia i-a căzut o căldare cu var în cap: "Uau! Cred că sunt victima unui accident de muncă!" Sau pe majoreta Ramona: "Uau! Ce fundul meu se ţin de mine toţi puţoii?"...

Dar am proceda incorect dacă n-am recunoaşte că arhaicul nostru vocabular s-a îmbogăţit pe seama yankeilor şi cu alte unităţi filologice.

Să luăm, de-o pildă vocabula anglo-saxă "live". Ce aveam în locul ei până azi? Aveam "în direct" şi pericolul iminent de a auzi "indirect", fapt care ar denatura sensul comunicării! Pe când cu "live"lucrurile se pun la punct de la bun început! Iat-o, de-o vorbă, pe cunoscuta căpitan de caravele (care în Moldova, plutesc pe uscat!) plângându-se: "Uau, azi trebuie să interpretez live, şi mi-am uitat fonograma acasă!" Sau pe unchiul Vasea întors de la un summit la primărie, întrebându-şi consoarta mai legată de televizor: "Uau, Dochiţă, nu ştii, azi preşedintele Voronin o să peroreze live, ori cum?"

Încercaţi să răspundeţi celor ce vă scot din fântâna în care aţi căzut accidental că vă simţiţi bine, când aveţi la dispoziţie americanul şi atoateîncăpătorul O.K. ! Aţi putea să nu fiţi înţeles!

Ori cum să nu bei sucul de nu ştiu ce papaie, când reclama televizată ţi-l propune:"Atât de cool, atât de răcoros..." deşi mai e vorba şi de o mică tautologie...

Iată de ce am plâns de bucurie la sosirea americanilor! Şi împreună cu mine s-au smiorcăit toţi de pretutindeni, nu numai românii!

E o imensă bucurie să-ţi vezi tot mai pline DEX-urile, să poţi comunica tot mai uşor pe plan internaţional, cel puţin la rubrica "interjecţii", într-un cuvânt - să te simţi lingvistic tot mai protejat.

Nu voi trece cu vederea şi ajutorul altor state suverane acordat limbii române, de exemplu aportul italienilor. Altfel de unde am avea miracolul filologic al "smântânii cremoase", al "iaurtului cremos", al "maionezei cremoase" şi, se pare, şi al "cremei de ghete cremoase"...

Dar ar fi prea mult să vorbesc despre asta în prezenta pastilă... Mai lăsăm şi pentru viitor.

Până atunci nu-mi rămâne decât să deplâng soarta tragică a eschimoşilor care nu ni se pot alătura, întrucât toate interjecţiile şi alte cuvinte din limba lor sunt compuse numai din consoane. Ca să nu lase gerul să le intre în gură...
Cum să strige ei "UAU"?...

Aşa că îl lăsăm pe vornicul Ureche să ofteze şi pentru ei: "Uau!Uau!Uau! Săracă ţară a Moldovei..."

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara