Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poezii:
Singur fără ea de Dumitru Crudu

la Rotterdam

alaltăieri hrăneam împreună cu ea un pescăruș în Rotterdam, în fața
restaurantului
japonez, dar ieri ea a plecat la Chișinău, și azi
pentru prima dată în ultimele săptămâni m-am trezit fără ea în Rotterdam,
pentru
că ea a zburat la Chișinău și eu
am deschis ochii și nu înțelegeam unde e ea
și chiar am strigat-o, am sărit din pat și am alergat în camera aia mare și
am strigat-o
ea ea
în picioarele goale fără șlapi crezând că bea cafea sau fumează la balcon și
frigul din podea mi-a pătruns rapid în piele și mi-a trezit la viață niște amintiri
uitate
pentru că mereu m-am ferit de frig
pentru că mereu mi-a fost frică de frig
și cum stăteam așa în mijlocul camerei și dârdâiam de frig semănam cred
foarte bine
cu acel pescăruș cu aripile ude
care a aterizat la picioarele noastre în piața aia din Rotterdam din fața
restaurantului japonez unde
după ce a plecat ea am mâncat împreună cu Eric, cu Bas și cu fata lui
și unde eu m-am făcut de râs cu franceza și engleza mea
pentru că atunci când spuneam ceva în franceză
toată lumea mă ruga să trec la engleză
și când vorbeam în engleză
toți îmi spuneau să spun exact aceleași lucruri doar că
în franceză
dar asta avea să se întâmple ceva mai târziu după ce Ea deja plecase și ea nu
a fost de față
când nu-mi putea aminti niciun nume de scriitor japonez în afară de kavabata
și mishima și murakami
deși sunt înnebunit după literatura japoneză și am citit sute de scriitori japonezi
dar atunci
când stăteam cu Eric și Bas și cu fata lui la masa aia din restaurantul japonez
mâncând cu ochii închiși
unde eu am intrat pentru prima dată și pentru prima dată mâncam cine știe ce
am trăit o experiență mistică un fel de iluminare pentru că aveam impresia că
un pescăruș stă afară și mă privește
dar nu niciun pescăruș nu stătea afară și nu mă privea
ci dormea la ora aia așa cum aveam să aflu mai târziu dar atunci nu știam și
aveam impresia că un pescăruș e în stradă și stă și se uită la mine cum mă
ghiftuiesc cu sushi și în timp ce o ascultam pe
fata lui Bas care descifra ieroglifele de pe șervețele brusc mi-am întors capul
spre stradă
deși știu că asta nu e politicos și am văzut că am
halucinații
în seara aia când nu-mi puteam aminti niciun nume de scriitor japonez
niciunul
în afară de kavabata și mishima și murakami așa cum cu o zi înainte
ea nu-și putea aminti în ce parte e hotelul nostru după ce am ieșit afară m-am
așezat pe o bancă din fața restaurantului japonez și în restaurant firește erau alți
oameni și mâncau bineînțeles tot sushi, dar discutau despre altceva deși nu
exclud că printre ei putea să fie un bleg ca mine care să nu-și poată aminti
niciun nume de scriitor japonez, dar ea
mi-ar fi dat peste nas dacă ar fi auzit ce am pățit și mi-ar fi spus
aha ai vrut să te dai în stambă să te spargi în figuri să te dai mare
că uite câți scriitori japonezi știi tu și ai luat-o în barbă
pe banca asta din fața restaurantului japonez am stat împreună cu ea și am
hrănit un biet pescăruș cu aripile spânzurându-i în jos pe lângă corp și acesta
își întorcea ciocul când spre mine când spre ea la fel ca acele unui vitezometru
pe stradă
dar ea a plecat și eu mă plimb singur prin fața restaurantului japonez și nici
pescărușul ăla nu mai e în piață de parcă ar fi zburat după ea sau împreună cu ea
chiar ar trebui s-o întreb dacă nu l-a întâlnit în parcul ăla din spatele casei
noastre sau altundeva în Chișinău
am scos din geantă pâinea aia pregătită pentru el și am început s-o mănânc
un cerșetor s-a uitat lacom la mine și i-am dat-o lui- oare nu el
era pescărușul pe care-l căutam?
apoi m-am întâlnit cu scriitoarea mira feticu care e singurul om din lume în
compania căreia am izbucnit în plâns fără să fi băut un strop de alcool în timp
ce-i povesteam despre ea
apoi a plecat și mira și am mai intrat o dată în cafeneaua aia marocană unde am
mâncat cu ea înainte ca ea să plece la Chișinău așa cum intram în studenție
când nu aveam niciun ban la mine și eram mort de foame în vreo cafenea doar
ca să mă uit la oamenii care mănâncă, ca să-i văd cum mănâncă, așa și acum
am intrat doar ca să văd
oare cine stă la masa la care am stat cu Ea înainte ca ea să plece din Rotterdam.
apoi am plecat acasă și m-am culcat și azi m-am trezit singur în Rotterdam singur
fără ea și m-am gândit că ce nedrept e să te trezești
într-un oraș atât de frumos ca Rotterdamul
singur fără ea 

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara