Numărul curent: 50

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Cronica muzicală:
Sergiu Comissiona - O rapsodie românească… de Dumitru Avakian


Este titlul primei „monografii autorizate" dedicate memoriei acestui eminent şef de orchestra atât de ataşat ţării noastre, vieţii noastre muzicale; specificaţia aparţine coperţii exterioare a acestei impresionante cărţi de aproape 600 de pagini.

Lucrarea a aparut recent, în Statele Unite, la cunoscutul cartel de publicaţii „Exlibris" din Philadelphia, prin grija acestui inimos om de litere care este Cecilia Burcescu, profesor de literatura universală la Universitatea din Vancouver, din British Columbia, Canada. Ne aplecăm acum asupra acestei cărţi în aceast moment în care s-au împlinit cinci ani de la trecerea în eternitate a maestrului.

Cartea se doreşte a fi o cuprindere monografică exhaustivă a vieţii şi activităţii acestui important dirijor originar din România, un muzician a cărui acensiune profesională a început la Bucureşti cu peste şase decenii în urmă; ... şi a continuat de o manieră ascendentă, spectaculoasă chiar, în multe dintre marile centre muzicale ale lumii; iar aceasta de la nivelul unui violonist de ansamblu la statura unui maestru de talie internaţională, muzician profund, un artist respectat şi iubit atât de instrumentiştii orchestrelor cu care a colaborat cât şi de marele public. „Viaţa dirijorului Sergiu Comissiona" este subtitlul acestei carţi, lucrare concepută şi scrisă cu învederată pasiune şi dăruire. Este lucrarea unui literat originar şi acesta din România. Autoarea devine melomană pasionată, dată fiind afecţiunea şi preţuirea pe care a câştigat-o asistând la concertele, la repetiţiile maestrului, colaborând cu el în vederea conceperii şi redactării acestei lucrări monografice. Nu este rodul unei cercetări muzicologice, ci acela al unei devoţiuni orientate de pasiunea melomanului intelectual ce meditează asupra evenimentelor unei vieţi trăite în muzică, pentru muzică.

Sunt câteva idei importante pe care cartea le învederează cu maximă claritate. Mă refer în primul rând la intenţia expresă a maestrului de a se prezenta occidentalilor drept o firească emanaţie a contextului intelectual artistic românesc şi, pe de altă parte, de a înfăţişa românilor avatarurile teribilei încrâncenări privind afirmarea sa în spaţiul muzical al lumii occidentale; iar aceasta cu intenţia mărturisită de a orienta paşii, cariera, unui tânăr dirijor ce se încumetă pe drumul anevoios al afirmărilor de semnificaţi, „cu pasiune, cu răbdare, cu perseverenţă".

Este interesant de observat faptul că întregul volum se dovedeşte a fi ingenios structurat pe tiparul unei lucrări muzicale în două părţi ample. O primă parte, relativ extinsă, este dedicată dialogului cu maestrul Comissiona, în vreme ce cea de a doua se bazează exclusiv pe observaţiile retrospective ale celor care au colaborat cu maestrul, au asistat la concertele domniei sale sau au publicat pagini de critică muzicală. Intre cele două secţiuni, Intermezzo-ul este rezervat momentului propriu-zis al neaşteptatei despărţirii, moment petrecut în debutul lunii martie a anului 2005, la Oklahoma City. In sfârşit, finalul lucrării a fost rezervat consideraţiilor unui muzician profesionist, dirijorului Murray Sidlin, un apropiat al familiei Comissiona, într-o anume perioadă dirijorul-asistent al maestrului. Este secţiunea în care sunt analizate componentele artei dirijorale a maestrului, de la elaborarea sunetului orchestral la modul în care se face abordarea partiturii, a lucrării, a aspectelor stilistice ale acesteia. Incheierea cărţii este rezervată reacţiilor survenite în plan mondial drept urmare a despărţirii de Sergiu Comissiona, inclusiv ecourilor acesteia din presa românească. Cartea dispune, de asemenea de un bogat aparat critic. Constituit în baza unei fireşti afecţiuni faţă de personalitatea artistică a maestrului Sergiu Comissiona, volumul se dovedeşte a fi o veritabilă frescă a devenirii întru muzică a unei personalităţi dotate cu harul preţios al comunicării. Este conturat un destin. Unul de aleasă substanţialitate. „Dirijatul - spunea maestrul - este o problemă de a oferi şi de a primi. Se întâmplă ca în dragoste". Maestrul Comissiona şi-a împlinit destinul dăruind. Iar marea sa dragoste, până în ultimul moment al vieţii sale, a fost muzica.