Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Secretele părinţilor de Elisabeta Lăsconi

Există oare şi un "complex Telemah" care să indice trauma absenţei tatălui din viaţa unui fiu, în jurul căreia devine tot mai dens haloul misterului legat de dispariţia lui sau tot mai strălucitoare aureola care-l învăluie dacă se întoarce biruitor, după ce-a săvârşit isprăvi şi a străbătut alte ţinututi sau alte lumi? Oare copilăria fiului fără tată este fel de dureroasă şi hotărâtoare ca prezenţa părintelui dominator care naşte complexul oedipian? Ce înseamnă întoarcerea tatălui pentru fiul care se află în pragul maturizării?
Toate întrebările s-au ivit după lectura a doua romane apărute anul trecut şi care, într-un anume fel, se pot interpreta ca meditaţii implicite şi explicite asupra legăturilor profunde şi complicate dintre părinţi şi copii: Întoarcerea acasă de Bernard Schlink (Editura Polirom, 2007, traducere de Herta Spuhn) şi Un secret de Philippe Grimbert (Editura Trei, 2007, traducere de Mioara Izverna).
Ambele romane sunt naraţiuni la persoana I, au forma unor confesiuni ale personajului - narator, fiul unor părinţi cu un trecut ocultat cu grijă, înzestrat cu o intuiţie deosebită şi cu o dorinţă intensă de a descoperi întâmplările cărora le datorează venirea pe lume, dramele care i-au configurat copilăria şi l-au marcat definitiv. Iar istoria familiei păstrează ascunse încă urmările întâmplărilor petrecute în cel de-al Doilea Război Mondial.
Un secret, apărut în Franţa în 2004, a fost nominalizat pentru mai multe premii (Medicis, Femina, Goncourt), dar a fost distins cu premiile care confirmă succesul la publicul cel mai receptiv faţă de subiectul lui: Goncourt-ul liceenilor (2004), Premiul cititoarelor revistei "Elle" (2005), Premiul Wizo (2005). Întoarcerea acasă a apărut în spaţiul german în 2006, la peste un deceniu după micul roman Cititorul care l-a propulsat pe Bernard Schlink între cei mai citiţi autori ai sfârşitului de secol, aducându-i numeroase premii. Comparaţia între cele două cărţi a fost inevitabilă, de cele mai multe ori parcă în defavoarea cărţii recente. Eu cred că Întoarcerea acasă este un roman mai elaborat şi mai rafinat, extrem de sofisticat în construcţie şi de o densitate maximă ca problematică.
Ambele romane sunt best-seller-uri în propria ţară şi în lume, situându-se între cărţile cele mai bine vândute, cu ecouri şi reverberaţii de lungă durată în orizontul criticii, şi totodată intrate în conştiinţa publicului larg. Iar autorii lor s-au afirmat ca personalităţi în domenii diferite: Philippe Grimbert este psihanalist, autor de eseuri şi cărţi teoretice cunoscute, iar Bernard Schlink este specialist în ştiinţe juridice, profesor la Universitatea Humboldt din Berlin şi la Bonn.

Fiul şi fantasma fratelui

Un copil singuratic şi sensibil îşi inventează nu un prieten imaginar, ci un frate imaginar, care îl însoţeşte în primii ani, cu o prezenţă ambiguă, salvator şi fiinţă adulată. El, fratele mai mare, este fiul cel puternic, el ar împlini aşteptările părinţilor. Fantasmă tulburătoare, fratele îl ajută să se cunoască pe sine, să-şi înţeleagă spaimele, să se apropie altfel de părinţii săi. El este prima călăuză în explorarea trecutului familiei. Cea de-a doua, Louise, este o fiinţă reală, prietenă devotată a părinţilor săi.
Un obiect joacă rolul de catalizator al memoriei: câinele de pluş găsit în pod provoacă un soi de tulburare părinţilor, transformată în şoc când îi dă numele Sim. Intuitiv, copilul simte că părinţii săi păstrează mai multe secrete, iar dezvăluirea lor are loc în adolescenţă.
Mai întâi îşi află adevărata identitate: este copilul unei familii de evrei ce şi-au schimbat numele prin jocul a două perechi de litere: n devine m, g devine t (Grinberg se transformă în Grimbert), ca într-un soi de rit magic.
Treptat, află de la bătrâna Louise povestea căsătoriilor anterioare ale părinţilor săi. Şansa sufletelor pereche de a se întâlni este însoţită de nefericire: conştiinţa răului provocat în existenţa celor cu care erau deja căsătoriţi, conştiinţa legăturii de rudenie (soţul ei şi soţia lui erau frate şi soră), a iubirii şi a devotamentului pe care le-ar fi trădat, dacă şi-ar fi dus până la capăt atracţia.
Maxime şi Tania trăiesc ca fatalitate pasiunea lor interzisă, ca evrei trec prin peripeţiile evadării din Parisul ocupat de nazişti, cu pericole şi soluţii salvatoare mereu ameninţate de neprevăzut. Amândoi îşi pierd perechea, dar împrejurările îi silesc să se simtă vinovaţi, fiindcă iubirea lor, deşi reprimată, nu poate fi ascunsă. Hanna, soţia lui Maxime, intuieşte foarte bine atracţia magnetică a celor doi şi alege să dispară împreună cu fiul lor, Simon, într-un act sinucigaş de recunoaştere a evreităţii, care îi duce în lagăr, la moarte sigură.
Revelaţia principală o constituie existenţa fratelui real, drama în mijlocul căreia el s-a aflat şi care i-a provocat sfârşitul. Fără a divulga desfăşurarea epică, merită remarcată subtilitatea construcţiei prin destinele paralele ale celor doi fraţi, prin simetria celor două poveşti de iubire ale tatălui, prin jocul în oglindă al celor doi câini, jucăria de pluş care trece de la un frate la altul, talisman şi veriga legăturii ce sfidează timpul, şi animalul de companie a cărui moarte are o stranie funcţie de catharsis al unei memorii împovărate.
Între fapte şi cititor se interpun filtrele a două confesiuni: cea a naratorului-personaj care îşi rememorează primele experienţe infantile (aproape în regimul unei suite de şedinţe de psihanaliză) şi cea a prietenei părinţilor, în relatare indirectă. De aici se creează impresia de imprecizie şi mister, ca şi cum spectacolul vieţilor ar fi abia ghicit dincolo de perdeaua şi draperia amintirii, fluide amândouă. O anume patină încarcă naraţiunea de o atmosferă desuetă, care dă iluzia de roman sentimental, poate chiar patetic, iluzie realizată printr-o strategie rafinată a psihanalistului care învăluie prin dezvăluire şi viceversa.
O asemenea strategie aplicată ca tehnică narativă adânceşte misterul, căci secretul nu îl constituie faptele trecutului care ajung să fie cunoscute şi înţelese, ci altceva, vizibil abia la sfârşitul lecturii: sufletul copilului care depozitează fantasma fratelui mort şi felul în care, crescând, duce inconştient povara părinţilor, sensibilitatea sa faţă de fratele neştiut - fantasmă ce îi bântuie pe toţi trei, ca şi când s-ar materializa din energia psihică generată de vinovăţia adulţilor şi, datorită legăturii de sânge, l-ar lua în posesie chiar pe inocentul complet lipsit de apărare.

Fiul în căutarea tatălui

Întoarcerea acasă are mai multe chei de lectură: o interogaţie asupra vinovăţiei morale şi intelectuale, o meditaţie asupra Dreptului ca mijloc de a regla cursul societăţii şi mersul istoriei, o analiză a istoriei germane pe parcursul unei jumătăţi de secol, din perspectiva a trei generaţii - copiii ajunşi la maturitatea deplină, părinţii a căror tinereţe a cunoscut anii războiului şi ai nazismului, bunicii uşor detaşaţi prin statutul de cetăţeni ai unei Elveţii neutre. Toate cele trei unghiuri de abordare ale cărţii sunt profitabile şi demonstrează complexitatea cărţii şi o profunzime remarcabilă a scriitorului.
Însă cea mai frumoasă interpretare a romanului mi se pare cea indusă de autor - o replică polemică a Odiseii homerice, un dialog cu scenariul mitic cel mai cunoscut al întoarcerii acasă, o răsturnare spectaculoasă a arhetipului reprezentat de Ulise: şiretenia în vremuri de război, rătăcirea (la propriu şi la figurat), încercările numeroase, deghizările, iubirea faţă de Penelopa şi de faţă de fiul părăsiţi ca să plece la război.
Personajul-narator al romanului este un copil singuratic, pendulând între viaţa alături de mamă şi vacanţele petrecute la bunici. Ştie că tatăl a pierit în război, constată că o falie separă cele două părţi ale familiei sale, resimte absenţa tatălui într-un mod pe care îl va conştientiza mult mai târziu. Asemenea eroului din romanul francez, şi Peter Debauer are vocaţia unei detectivistici aplicate asupra vieţii părinţilor.
Rolul de catalizator îl joacă alte obiecte: fragmentele unui roman popular îl duc aproape de secretul păstrat cu mare grijă de propria mamă, pentru că ajunge să vadă similitudini între ficţiune şi viaţa reală a tatălui; o carte de istorie a dreptului mai mult decât incitantă, venită din spaţiul cultural american, îl duce la o descoperire uluitoare. Pe tot parcursul aventurii "telemahice" a căutării tatălui, Peter Debauer îşi trăieşte şi povestea de dragoste cu Barbara cea întoarsă din Africa.
Tatăl strălucitor, pe care dispariţia îl face mai interesant, amplificându-i forţa carismatică, şi fiul aparent şters şi banal, rescriu povestea epopeică în termenii lumii de azi, având alt război ca fundal. Ce descoperă fiul despre personalitatea tatălui îl obligă să regândească tot ceea ce ştia: o inteligenţă sclipitoare, o minte analitică pătrunzătoare şi subtilă, dar mai ales un spirit ludic, care face din toate un joc probându-i uşurinţa de a gândi şi regândi lucrurile din muliple perspective.
"Şiretul" Ulise modern se joacă mereu, într-o falsă inocenţă, cu ideologia nazistă în anii războiului, se joacă apoi cu deconstrucţia teoriei dreptului într-o universitate americană, experimentează primejdios reacţiile intelectului şi ale instinctului când se confruntă cu forţa brutală şi cu violenţa. O face însă ca şi când inteligenţa sa extraordinară îi conferă dreptul de a se situa deasupra oricărei morale, "dincolo de bine şi de rău".
Fiul are însă resurse de a găsi urmele tatălui, de a afla nu doar semnele fascinaţiei pe care o emana asupra tututor, ci şi de a se desprinde de efectul devastator al unei personalităţi fermecătoare, înţelegând răul pe care îl poartă în el, fără măcar să-l conştientizeze sau să-l accepte. Finalul cărţii aduce marea surpriză a victoriei fiului privind detaşat spectacolul rătăcirii paterne. Nici Johann Debauer, romancierul uitat, nici John De Baur, specialistul faimos în teoria dreptului, nu se apropie de imaginea făurită în copilărie despre tatăl său.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara