Numărul curent: 36

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Istorie Literară:
Secesionismul în literatura română (IV) de Ştefan Cazimir




Adeziunea scriitorilor la estetica secesionistă se manifestă limpede prin atentia acordată de ei calitătii decorative a obiectului, nu o dată invocată expres sau pusă în valoare prin mijloace specifice. Spectacolul naturii este asimilat unui spectacol scenic, adîncimea se aplatizează si devine decor: "Trezite din prăpăstii de plînsetele lor,/ cresc negurile sure, alunecînd tăcute,/ Ies după stînci în pripă si pier ca un decor/ Retras de mîna unei fiinte nevăzute..." (St. O. Iosif, Tălăngi); "Nici un pic de vînt nu bătea si toate cele aveau o încremenire stranie de decor zugrăvit, care de la o vreme te făcea să clipesti din ochi fără să vrei, ca să te asiguri de realitatea lui" (D. Anghel, Din tainele lunii).
Decorul secesionist, asa cum am mai spus, este construit prin excelentă din efecte ale liniei. Nu ne va surprinde deci prezenta foarte activă a unor termeni ca dungă sau dîră: "Departe, peste lac, într-o ceată violetă, o dungă de frunze ruginite" (T. Arghezi, Senar...); "Prin noaptea ulitelor strîmte alergau ochi mîniosi de facle, lăsînd dungi si scîntei rosii în urmă" (M. Sadoveanu, Soimii). Zborul unei porumbite, la St. Petică, este perceput în aceeasi manieră: "În umbră trupu-i pare o dungă luminată/ Ce urcă vecinic albă, frumoasă solitară,/ Sub cerul cel de vară, seninul cer de vară" (Solii păcii). La D. Anghel - regina albinelor: "Din urdinis zburînd ea scrie-o dungă,/ Un fulger de beteală în senin" (Alesul); drumul unei sepii în suita triumfală a Semiramidei îsi înseamnă "splendoarea c-o dungă de cerneală" (Visul sepiei); sarpele e "ca o dungă de întuneric ori ca o undă de lumină" (Din paradoxele unui muribund); corăbiile trec "însemnîndu-si dunga lor de fum pe cer" (Aducerile-aminte...); "dunga pămîntului negru sestet scrisă de cutitul unui plug de curînd pus în brazdă" (Pămîntul). La St.O. Iosif, "Departe doar un stol/ De corbi, ca negre dungi,/ Umplea văzduhul gol/ De tînguiri prelungi"... (Înmormîntare). La T. Arghezi, "Pe culmi zboară spume si dîre de var"(Sintaxă ritmică). La D. Karnabatt, sirenele ies din valuri: "Si cu cozi de-argint trag dîre peste ape de mătase"(Sirenele).
Dunga sau dîra, altfel spus linia, guvernează autoritar întregul spatiu sensibil, motivînd preferinta poetilor pentru obiectele capabile să o pună mai viu în evidentă. Vom avea asadar de-a face cu brîuri si panglici, cu horbote si dantele, cu falduri si draperii, cu văluri, crepuri, lintolii, zaimfuri, zăbranice - într-un cuvînt, cu tot ce poate afirma viata expresivă a liniei, făcînd-o să învăluie, să curgă, să fluture, să mîngîie, să tremure, să vibreze. Vom fi înconjurati mereu de vîrtejuri, volute, spirale, de curbe si serpentine, de bucle si ghirlande. Vom asista la încovoieri, mlădieri, ondulări, serpuiri, încolăciri, despletiri, destrămări. Flexibilitatea infinită a liniei secesioniste modelează puternic viziunea scriitorilor si obtine prin ea efecte inedite. Căci literatura ca artă a succesiunii conferă graficitătii o dimensiune temporală, o smulge din încremenire si îi imprimă dramatism. N-ar fi, poate, un abuz terminologic să vorbim în consecintă de... desen animat! Sarpele, "ca o panglică undoioasă, a alunecat prin ierburi si s-a ascuns printre flori" (D. Anghel, Din paradoxele unui muribund); "orzurile si fînetele, subtiate ca niste panglici, serpuiau, se strecurau printre arinii tăbărîti în văi si printre fagii stăpînitori pe culmi" (Gala Galaction, Bisericuta din Răzoare); "Pe cer un brîu de trandafir,/ Ca o zîmbire de fecioară,/ Se-ntinde, creste, înfăsoară/ Nemărginirea de safir" (Iuliu C. Săvescu, Căderea stelelor).
Universul secesionist este, mai presus de toate, un univers ondulatoriu. Încă la Al. Macedonski ne întîmpinau "miscări onduloase" (Bucolica undă), "pustiuri onduloase" (Stepa), "ondulări de grumaji si de solduri" (Thalassa). La D. Anghel, "copacii si florile iarăsi se plecară si acelasi suflu se ridică, ondulă pe fata ierbii, miscă încă o dată potirele de sînge ale bujorilor si dispăru ca un duh" (Din tainele lunii). La Gala Galaction, viscolul cerne lumina felinarelor "prin crepuri lungi, ondulatoare" (Jurnal, 6.III.1907), livezile sînt si ele "ondulătoare" ("Mi-e dragă Nonora!"), iar frumusetea meridională a unei femei e surprinsă "ondulînd în rochia-i de horbotă albă, ca într-un val de omăt" (În drumul spre păcat). T. Arghezi îsi descoperă siesi, într-o scrisoare din 1903, un suflet "ondulos si plin de nuante marine". A ondula e sinonim, în alte locuri, cu a văluri, a serpui, a mlădia: "o vie pe rod vălurea străluciri albe de spumă" (D. Anghel, Floarea de aloes); "în apusul plin de flăcări si de aur, serpuiau podgoriile si livezile cu pruni" (Gala Galaction, În pădurea Cotosmanei); "biciul barbar s...t serpuie-n haos" (T. Arghezi, Sintaxă ritmică). La D. Karnabatt, vedeniile au "mlădieri subtile de liane" (Sărutarea supremă). Alice Călugăru evocă "fiinta ploii mlădioase" (Ploaia) si vede serpii "alunecînd subt frunze cu-ncete mlădieri de ape" (Serpii). Trupul unei fete are "ritm mlădios" (M. Sadoveanu, Zîna lacului). Alta e asemuită cu "un crin mlădiu si neatins" (Gala Galaction, "Mi-e dragă Nonora!"), o a treia e "mlădioasă ca nuferii" (În drumul spre păcat). Un poem dramatic al vremii, extrem de caracteristic pentru optiunile ei estetice, Legenda funigeilor de D. Anghel si St.O. Iosif, este construit integral pe un motiv "ondulatoriu" si îi proiectează scenic puterea obsedantă: "La fiecare miscare, firele se leagănă ca purtate de vînt, îsi schimbă locul, plutind încet prin aer, unele parcă vin pe feresti, si altele parcă stau să plece." Miscări de acelasi tip, colorate de obicei în ton elegiac, sînt îndoirea, înclinarea, încovoierea. La Traian Demetrescu, trestiile "se-ndoaie/ Sub adierile de vînt" (Pastel); "O nalbă voluptos se-nclină/ Pe-un stuf de liliac în floare" (Aquarele. I. În parc). La Stefan Petică, fecioarele lui Botticelli, "Întristate, gratioase,/ Se înclină ca un crin" (Fecioara în alb, III). O amplă suită de "încovoieri" se adună sub condeiul lui Gala Galaction, într-o remarcabilă pagină a jurnalului său: "Lung învestmîntată în barizul cel de doliu, sora inimei mele se pleacă sub suflul orgei, ca un crin funebru. Te văd cum te frîngi în lunga-ti haină neagră, privesc frumoasa încovoiere a lungului tău văl Si orga se încovoaie sub dumnezeiescul, " (17.IX.1899). Altă aparitie feminină dezvăluie la rîndul ei "o înclinare de plantă exotică" (15.X.1899).
O superioară energie demonstrează miscările de torsiune si distorsiune care animă spatiul poetic si îi conferă propriul lor dinamism: "Sălbătăcita vită pe stîlpi se-ncolăceste" (Mateiu Caragiale, Curtile vechi), pămîntul e un "monstru încolăcit de vînturi" (T. Arghezi, scrisoare, 1903), norii învăluie luna "în barizuri din ce în ce mai negre" (Gala Galaction, În pădurea Cotosmanei), serpii apar "încolăciti pe ramuri, ca lantul iederii vicleni" (Alice Călugăru, Serpii). La polul opus, vom găsi din belsug despletiri, răsfirări, destrămări, sfîsieri: "Se-nmlădie salcîmii, ca plete despletite" (Traian Demetrescu, Noapte de vară), "sirene cu lungi plete despletite" (D. Karnabatt, Sirenele), "sălcii despletite" (Mateiu Caragiale, Curtile vechi; Gala Galaction, "Mi-e dragă Nonora!"). O coloană de fum "Se despleteste-n suvite si cade respinsă din slavă/ Ca de pe rugul funest fumul fugar al lui Cain" (D. Anghel - St.O. Iosif, Pastel în metru antic). Imaginea, uneori, depăseste cadrul evocării palpabile spre a veni în sprijinul sondajului autoscopic: Gala Galaction descoperă în sine "împrăstierea iregulară si despletită a unei melodii de harpă eoliană, pe ale cărei fibre s-ar crispa degetele unui vînt prea tare" (Jurnal, 24.X.1899). Abstractizarea poate merge mai departe, îngăduindu-i lui D. Anghel să scrie: "cîteva discursuri îsi despletiră spiralele" (O amintire despre Verdi). Că retorica vremii avea afinităti cu plastica secesionistă o stiam mai demult, din mărturia lui I. Petrovici privind cursul de logică al lui C. Rădulescu-Motru: "un stufăris de teorii moderne, care alcătuiau un fel de zugrăveală ". Expansiunea imaginii anexează firesc spatiul miscărilor interioare: "Zaimf de vis fluturător, un gînd usor se mlădiază/ spre tremurările de stele ce jertfa patimei veghează" (St. Petică, Cînd viorile tăcură, XIII). Declansarea instantanee a unei pasiuni este comparată cu o sămîntă pe care vraja unui fachir "ar face-o (în cîteva minute) să germineze, să crească si să se despletească în foi si în filamente si să se încunune, văzînd cu ochii, cu ciorchini trandafirii si parfumati" (Gala Galaction, De la noi, la Cladova).


Încoronarea edificiului ondulatoriu o realizează fără dubiu motivul părului despletit, care se bucură de o frecventă extraordinară: "O, Lalage, părul răsfiră/ Pe umerii-ti ca de zăpadă,/Si lasă pe coarda de liră/ Suflarea ta caldă să cadă" (D. Zamfirescu, Pe mare, I); "Retea resfira-ne-vom părul/ Sub tremur de ape" (A. Toma, Okeanidele); "Prin crîngul străbătut de lună,/ De primăvară înflorit,/ Pribeagă, cîntă o nebună/ Trecînd cu părul despletit" (St.O. Iosif, Baladă); "Jucau nebunele copile cu părul despletit la lună" (Iuliu C. Săvescu, Pe muntele Situ); "Si plîng si eu, si tremurînd/ Pe umeri pletele-i resfir..." (G. Bacovia, Nevroză); "Privindu-se ca-ntr-o oglindă în luciul apei linistite,/ Din harfe sălciile cîntă ca niste fete despletite" (D. Anghel - St.O. Iosif, Wagnerism); "Fata a rămas pe malul lacului, plîngînd pe Făt-Frumos si despletindu-se de deznădejde" (Gala Galaction, Crizantemele) s.a.m.d.
Vă mai amintiti de C.A. Ionescu-Caion si de poemul în proză pe care îl dedicase părului iubitei sale, atrăgîndu-si din partea lui Caragiale calificativul de liric "capilaro-secesionist"? Cu opt ani mai tîrziu (1909), într-o bucată apărută în Viata românească se puteau citi următoarele rînduri: "îi zbura pe dasupra capului lui Prichindel părul ei bălan despletit; iar în lumina lunii, fîlfîia în fel de fel de ape zăbranicul vioriu, tesut în fluturi si-n fire de argint, cu care era-nvăluită...". Secesionism sadea! Unde? La I.L. Caragiale, în nuvela Calul dracului. Vom reveni.