Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
Scrisori către Alexandru George de Nicolae Scurtu

Biografia istoricului și criticului literar, eseistului, prozatorului și memorialistului Alexandru George (n. 6 aprilie 1930, București – m. 28 septembrie 2012, București) suscită interesul cercetătorilor literari, întrucât opera și, desigur, itinerarul său spiritual cuprind o importantă sumă de experiențe intelectuale și culturale ce se cuvin a fi decriptate.
Recent, s-au împlinit cinci ani de la dispariția sa fizică, iar prezența și amintirea sa sunt proaspete în conștiința literară contemporană.
Omul era fermecător, iar cărturarul impresiona prin lecturi și, mai ales, prin arta de a conversa cu unii dintre confrații și prietenii săi. Dialogurile nu erau totdeauna comode, dar nici ofensatoare.
Bogata literatură epistolară trimisă și primită constituie o mărturie a excelentelor relații și raporturi culturale stabilite, în timp, între exegetul lui Tudor Arghezi și unii dintre colegii săi de aici și din alte locuri din Europa.
Epistolele ce se publică, acum, sunt inedite și au fost trimise, în ordine cronologică, de Dinu Pillat, Nicolae Steinhardt și Lucian Boz, și conțin note și informații care completează, sub unele aspecte, imaginea cărturarului Alexandru George.
Epistola lui Dinu Pillat se constituie, de fapt, într-un succint și susținut eseu privind virtuțile de „critic creator“ ale lui Al. George.

*
București, 15 ianuarie 1972
Dragă domnule Georgescu,
Nu ți-am scris după lectura ultimului dumitale volum de proză, inhibat de faptul că rămân mai departe cu totul nereceptiv la ipostaza de beletrist a lui Alexandru George.
Te prefer cu mult ca critic literar, ipostază în care am impresia că-ți realizezi cu pregnanță o mare vocație.
Într-o măsură și mai pronunțată decât Marele Alpha1, noul dumitale volum de eseuri Semne și repere2, pe care l-am citit cu un interes pasionat în răstimpul ultimilor 48 de ore, mi se pare o carte excepțională, demnă, din multe motive, a fi considerată într-un fel ca un corespondent, în epoca noastră, a lui Nu de Eugen Ionescu.
Trebuie să încep prin a te felicita pentru acuitatea și pertinența unui spirit critic, cum nu știu câte se mai numără astăzi la noi.
Izbutești să vii totdeauna cu un punct de vedere personal, nealterat de nici un fel de prejudecăți, să ai o putere de disociație a lucrurilor în profunzime, să argumentezi totul cu o vervă cazuistică întradevă r uimitoare.
Comentariile, pe care le faci cu prilejul dezbaterii cazurilor lui Matei Caragiale și Camil Petrescu, sunt substanțial revelatoare, venind să constituie o contribuție fundamentală în materie, de o noutate de-a dreptul senzațională.
Critica acerbă a romanului călinescian (personal, subscriu numai la desființarea Cărții nunții și Scrinului negru) este susținută cu un nerv de mare polemist, la înălțimea lui Arghezi, când îl contestă pe Rebreanu, a lui Ion Barbu și Eugen Ionescu, când aceștia, la rândul lor, îl contestă pe Arghezi.
Modul, cum îți conduci demonstrația negativă, nu poate decât să încânte pe orice intelectual cu finețe de spirit, chiar dacă pe parcurs (mă gândesc la flagrantele injustiții pe care le comiți cu niște romane capitale, atât de deosebite ca structură, cum sunt Enigma Otiliei și Bietul Ioanide) se întâmplă să fii de un „parti pris“ scandalos.
Mult mai puțin convingătoare mi s-au părut paginile de șicanare privind pe Ion Barbu și mai ales acelea referitoare la Vasile Voiculescu, al cărui geniu de povestitor, lucru curios!, ți-a scăpat cu desăvârșire.
Cât despre Urmuz, recunosc că ai până la un punct dreptate și că teza, pe care o susții încă o dată în răspărul unui întreg consens critic, are parte de o armătură impecabilă.
Concluzia? Ai stofă de teolog iezuit și capacitatea dialectică a minții dumitale este prodigioasă. Ca și Mircea Iorgulescu, cred și eu că te situezi în ipostaza de critic într-o foarte personală descendență spirituală a lui Camil Petrescu.
În radicalismul dumitale critic (astăzi, lucru extrem de rar), pari a fi imun fetișizărilor, cu excepția uneia singure, de care riști însă de pe acum să te resimți păgubitor: Arghezi.
Dar, ce să-ți mai spun? Fără să vrei, faci o figură de admirabil „critic creator“, cu mijloacele contrare acelora care se pretind așa ceva.
Te felicit încă o dată, îmbrățișându-te cu toată prietenia.
Dinu Pillat
*
[București], 14 aprilie [19]80
Iubite domnule Alexandru George,
Vărul meu din Bruxelles a venit în vizită aici, pentru câteva zile. Am folosit prilejul pentru a-l ruga și pe dânsul să comunice la Paris noua adresă exactă. Sunt convins că o va face.
O c[arte] p[oștală] din Grecia îmi arată că prietenii noștri parizieni sunt acolo, în vacanță.
Cu cele mai sincere și alese salutări,
Nicu Steinhardt

[Alexandru George Georgescu, Șoseaua Mihai Bravu, nr. 392, Bloc 1, Etaj 8, Apartament 67, București, Codul 74364].
*
[București], 19 ianuarie [19]81
Mult iubite domnule Alexandru George,
Am vorbit cu Mircea Sântimbreanu. Mi-a dat deplină mână liberă.
Dacă socotești că este nimerit, putem trece și mențiunea: „fragment ce va apărea în Edșituraț Albatros“.
Toate-s bune, Dumnezeu cu noi! Nu uita, rogu-te, să-mi dai posibilitatea de a face o corectură.
Al d[umi]tale, devotat și mult recunoscător,
N. Steinhardt

[Alexandru George Georgescu, Șoseaua Mihai Bravu, nr. 392, Bloc 1, Scara 1, Etaj 8, Apartament 67, Sector 3, București, Codul 74364].
*
Lucian Boz
Box 1538, G.P.O.
Sydney, N.S.W. 2001
Australia
Sydney, 12 ianuarie 1982

Stimate domnule George,
V-am expediat, în ziua de 18 decembrie, prin avion recomandat, lucrarea mea: Anii literari ’30. Vă rog să binevoiți a-mi confirma primirea. Am publicat, în ultimii ani, aci la Sydney, alte două cărți: Masca lui Eminescu și Moartea abstractă (Nuvele).
Dacă aceste volume vă interesează, vi le voi trimite.
Cu cele mai bune salutări, al d[umnea]voastră,
Lucian Boz
*
Lucian Boz
Box 1538, G.P.O.
Sydney, N.S.W. 2001
Australia
Sydney, 1 martie 1982

Dragă domnule George,
Am primit scrisoarea dșumițtale din 25 ianuarie și, așa cum dorești, ți-am expediat astăzi un exemplar din placheta de nuvele Moartea abstractă. Te rog să fii bun și să-mi confirmi primirea.
D[umnea]ta te miri de unde te cunosc și cum ți-am aflat adresa. Iată explicația: un vechi prieten, Arșavir Acterian3, mi-a trimis acum vreo cinci-șase luni câteva cărți, printre care se afla volumul trei al lucrării d[umi]tale, La sfârșitul lecturii4.
Am citit cartea aceasta cu deosebit interes și te felicit atât pentru bogata cultură ce ai acumulat cât și pentru felul subtil cum analizezi operele literare.
Am cerut, imediat după lectura cărții d[umi]tale, lui Acterian, adresa pentru a-ți trimite un exemplar din Anii literari ’30. Acterian te-a căutat la vechea dșumițtale adresă, ce nu mai exista, casa unde locuiai fiind dărâmată. Au trecut două luni până a reușit să afle unde te-ai mutat.
De îndată ce-am avut noua adresă, în decembrie, ți-am trimis lucrarea mea care, văd, te-a interesat.
Începând din 1979, am început a-mi strânge eseurile, cronicile și medalioanele critice, publicându- le aci la Sydney. Costul imprimatului fiind prohibitiv, le-am publicat prin sistemul de polycopiere xerox.
Prima lucrare a fost Masca lui Eminescu (1979), urmată, în 1980, de placheta de nuvele Moartea abstractă și, în 1981, de Anii literari ’30, precum și de o mică plachetă de 15 pagini, intitulată O săptămână a poeziei.
Nici una din aceste lucrări nu este în comerț, ele fiind destinate criticilor, cercetătorilor literari și câtorva prieteni.
În acest moment, fostul meu coleg de pe băncile Liceului „Gheorghe Lazăr“, Emil Boldan5 (profesor universitar, acum la pensie, însă continuând a fi extrem de activ), împreună cu fostul său elev, acum criticul literar bine cunoscut, Constantin Crișan, prepară un volum, ce va fi o selecție a lucrărilor6 mele, destinate să apară, în 1983, în una din editurile bucureștene.
Dacă îți este posibil, fii amabil și trimite-mi volumele I și II din La sfârșitul lecturii, precum și volumul antologic al povestirii fantastice românești7. Acterian a căutat prin librării și la anticari volumele I și II ale zisei lucrări, dar fără a reuși a le găsi.
Nu trebuie să ai grijă de cheltuieli. Imediat ce voi primi cărțile d[umi]tale, îți voi restitui, cu mulțumirile de rigoare, cheltuielile avute, prin cec.
În adăstarea răspunsului d[umi]tale, îți urez sănătate, spor la lucru și voie bună.
Lucian Boz

______________
Originalele acestor epistole, necunoscute, se află în biblioteca doamnei Carmen Constantin, căreia îi aducem prinosul nostru de recunoștință pentru că nea îngăduit să le publicăm.
1. Al. George, Marele Alpha. [București], Cartea Românească, [1970], 199 pagini. 2. Al. George, Semne și repere. [București], Cartea Românească, [1971], 335 pagini.
3. Arșavir Acterian (1907-1997), publicist, memorialist și epistolograf.
4. Al. George, La sfârșitul lecturii. [București], Cartea Românească, [1973], 383 pagini.
5. Emil Boldan (1909-1997), istoric literar, editor și memorialist.
6. Acest volum nu a mai apărut din motive lesne de înțeles pentru acele vremuri.
7. Proza fantastică românească. Prefață și antologie de Al. George. [Volumul 1-2]. București, Editura Minerva, 1982, XXXXIX+311 (1) pagini și 352 (2).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara