Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Scrisoare deschisă Domnului Stelian Tănase de Ileana Iordache

Deoarece în volumul Dnei Monica Lovinescu Jurnal 1998-2000 apărut recent la Ed. Humanitas, este redat un fragment de conversaţie dintre Dvs. şi autoarea volumului, în care din nou, numele şi memoria tatălui meu sunt calomniate de Dvs., mă văd obligată să vă reamintesc următoarele:

În anul 2005 a apărut la Ed. Humanitas Jurnal 1996-1997 al Dnei Monica Lovinescu. în el este menţionat telefonul dat de Dvs., la Paris, familiei Lovinescu-Ierunca, telefon "disperat" şi "dezgustat" de descoperirea în "Arhive" a faptului că Vladimir Streinu a fost şi el "denunţător" asemeni lui Ion Caraion.

Citirea la vremea respectivă a acestei atât de grave afirmaţii a Dvs. cu ireparabile consecinţe, ea rămânând consemnată într-un important document ca Jurnalul Dnei Monica Lovinescu, afirmaţii care, în mod normal, se fac însoţite numai de acte probatorii, m-a obligat să public în România literară, nr. 42, din 20 oct. 2005, o "Precizare".

În cazul în care nu aţi citit-o, vă informez ce conţinea printre altele:

- În emisiunea Dlui Arachelian, din 12/II/2001, de la Radio România-Actualităţi, ce avea ca subiect pe Ion Caraion, s-a insistat, subliniindu-se "cazul lui Vladimir Streinu", care obligat, în condiţiile de detenţie, (cunoscute de Dvs. din mărturiile celor prezentaţi în volumul Anatomia mistificării) să semneze un angajament, a "refuzat categoric orice fel de colaborare cu Securitatea".

În urma acelei emisiuni, am solicitat la CNSAS dosarul personal al lui Vladimir Streinu (Nicolae Iordache), în calitatea mea de unică fiică a sa. L-am citit de două ori şi am constatat că în el nu există nici un fel de document, raport informativ, notă sau notă-raport semnate de tatăl meu. în schimb, dosarul cuprinde într-o majoritate covârşitoare rapoartele Securităţii, datate şi semnate de organele de Securitate din Direcţia a III-a şi din toate rezultă doar acel refuz categoric de colaborare, precum şi conflictul şi hărţuiala dintre tatăl meu şi aceste organe, de la informatori la ofiţeri superiori şi şefi M.A.I. în final, aceştia excedaţi solicită în 1967 încetarea acţiunii de contactare a tatălui meu.

În 2003, tot la Ed. Humanitas, apare ediţia a II-a a volumului Dvs. Anatomia mistificării. La paginile 385-386 introduceţi o convorbire ce a avut loc în celulă între Vladimir Streinu şi Vlad Stolojan - protagonist absent în interviul Dvs. cu Dna Sanda Stolojan, în prima ediţie din 1996. Deşi fusese răscumpărat şi părăsise ţara, încă din 1961, dl. Stolojan declară abia acum în ediţia a II-a a volumului Dvs. că tatăl meu i-a spus atunci "pe şleau" că a fost ameninţat că va muri în închisoare dacă nu va "lucra pentru ei". O mărturisire riscantă, de fapt era un mesaj pe care tatăl meu îl transmitea "afară".

Tot pentru informarea Dvs. în cazul că nu aţi citit: în România literară, nr. 43 din 2/8 nov./2005, cercetătoarea CNSAS Ioana Diaconescu a publicat un amplu documentar Vladimir Streinu, prin care se probează faptul că, obligat în închisoare să semneze un angajament - asemeni şi altor intelectuali deţinuţi -, tatăl meu nu l-a îndeplinit niciodată.

Rezumând aceste grave şi repetate acuzaţii aduse de Dvs. memoriei tatălui meu, niciodată susţinute şi de documente doveditoare statutului de "informator" şi "denunţător" al lui Vladimir Streinu, acestea se reduc la:

1) o afirmaţie a Dvs., fără a fi însoţită de acte probatorii, transmis telefonic la Paris, în 1996, familiei Lovinescu-Ierunca;

2) repetarea afirmaţiei în 1998, de data asta direct familiei Lovinescu-Ierunca, că Vladimir Streinu, asemeni lui Ion Caraion, era "şi el informator", cu "contract", dar, mai puţin "pornit".

Şi de data aceasta afirmaţia Dvs. nu este susţinută de nici un raport informativ semnat de Vladimir Streinu.

3) relatarea convorbirii Dlui Stolojan cu tatăl meu în celulă.



Domnule Stelian Tănase, vă rog să-mi răspundeţi punctual, în calitatea Dvs. de cercetător "vârât în arhive" (cum sunteţi menţionat în ultimul Jurnal al Dnei M. Lovinescu) întâi, de ce nu aţi solicitat niciodată la CNSAS dosarul tatălui meu, preferând să afirmaţi repetate acuze, fără a fi susţinute de documente sau probe scrise? Apoi, vă solicit să faceţi publice - dacă există - următoarele probe:

1) numărul de dosar al tatălui meu în care se regăsesc acuzele Dvs.;

2) documentele aferente, numărul filei sau al filelor incriminatoare, care dovedesc delaţiunile făcute şi semnate de Vladimir Streinu;

3) numele persoanelor care au avut de suferit în urma rapoartelor făcute şi semnate de Vladimir Streinu.

Dacă nu o veţi face în termen de 30 de zile voi fi obligată, în calitatea mea de fiică a lui Vladimir Streinu, să vă acţionez în justiţie.

Mulţumesc revistei România literară pentru înţelegere şi spaţiul acordat.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara