Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Scrisoare deschisă domnului academician E. Simion de Nicolae Manolescu

Domnule preşedinte, Iertaţi-mi formula protocolară, dar, date fiind motivele care mă determină să vă scriu, formula firească între doi prieteni care se cunosc de-o viaţă mi s-ar fi părut nelalocul ei. Nu colegului de breaslă şi prietenului îi adresez scrisoarea care urmează, ci preşedintelui Secţiei Academiei Române, al cărei membru sunt, şi căruia îi datorez onoarea de a mă fi propus şi susţinut cu peste un deceniu în urmă.

Vă scriu, aşadar, domnule preşedinte, ca urmare a nedumeririi care mă cercetează de la o vreme, legată de refuzul repetat al domniei-voastre de a accepta candidatura unor scriitori români în vederea alegerii ca membri ai înaltului for academic. În calitate de preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, vă trimit de şase ani propuneri de candidaturi, fără, desigur, pretenţia de a li se da tuturor curs. Alegerea este la latitudinea plenului Academiei. Secţia are însă un cuvânt greu de spus. Ceea ce m-a determinat să vă scriu este faptul că n-aţi găsit de cuviinţă să reţineţi nici una dintre aceste propuneri, deşi era vorba de scriitori importanţi, multiplu laureaţi, unii chiar ai Premiului Academiei, alţii ai Premiului Naţional al USR, premii care nu vă sunt, desigur, necunoscute, de vreme ce vă număraţi printre merituoşii deţinători. N-aţi invocat niciodată, spre cinstea domniei- voastre, lipsa locurilor disponibile. Numeroşi colegi de-ai noştri, membri ai Academiei, s-au stins din viaţă în anii din urmă, fără a fi fost înlocuiţi. Cu excepţia a doi scriitori din Republica Moldova şi, respectiv, din Ucraina, ca şi a unora stră- ini, puţin cunoscuţi în ţările lor, aleşi membri de onoare, nici un singur scriitor român din ţară nu s-a bucurat de atenţia domniei-voastre de o bună perioadă de timp. În diferite împrejurări, aţi declarat, din câte am aflat, că literatura română actuală duce lipsă de valori. Şi chiar dacă eu sunt greşit informat, în sensul că n-aţi făcut niciodată astfel de declaraţii, dezinteresul arătat faţă de colegii noştri este dovedit, cu asupra de măsură, de faptul că n-aţi plecat niciodată urechea la propunerile care vi s-au făcut. O anchetă din „Contemporanul”, iniţiată de colegul nostru Nicolae Breban, membru al Academiei, a rămas fără ecou din partea domniei-voastre decât o mare şi, din punctul meu de vedere, nejustificată iritare. Recitiţi-vă cărţile, domnule preşedinte, şi aduceţi-vă aminte ce aţi scris în ele, cu deplin temei, despre scriitorii – poeţii, romancierii, criticii sau dramaturgii români – deceniilor din urmă cărora le refuzaţi astăzi intrarea în Academie.
După cum ştiţi, la rugămintea domniei-voastre, am jucat un rol la elaborarea Statutului Academiei. Îmi pare rău că am lăsat la exclusiva latitudine a Secţiilor decizia de a dispune de propunerile care ajung în plen. Aţi folosit scăparea mea din vedere ca să blocaţi propunerile care, dintr-un motiv sau altul, spre a nu vorbi de capricii, nu vă erau pe plac. Vi se pare normal ca Secţia să aibă ca membri în acest moment aproape numai lingvişti? O majoritate care, dispusă să vă voteze propunerile, va conduce la dispariţia, nu peste mulţi ani, a scriitorilor din Academie. După ştiinţa mea, niciodată un scriitor n-a votat contra alegerii unui lingvist. Situaţia inversă s-a produs însă de câte ori aţi sugerat-o cu fineţea care vă caracterizează. Nu am nimic cu lingviştii, membri ai Academiei, unii, mari personalităţ i. Dezechilibrul creat e însă absolut nefiresc şi nu vă face onoare. Unde ni sunt scriitorii, domnule preşedinte?
Sunt sigur că aţi fost informat că, împreună cu D.R.Popescu, Nicolae Breban şi Augustin Buzura, ultimii mohicani din Secţie, am adresat conducerii Academiei solicitarea de a propune candidaturi direct în plen, peste capul, da, peste capul domnieivoastre, în speranţa că se va face dreptate unor mari scriitori români în viaţă – pentru cât timp încă în viaţă, domnule preşedinte? – care stau de ani şi ani la uşa Academiei.
Daţi-mi voie să vă reamintesc, domnule preşedinte, că suntem amândoi oameni bătrâni şi trecuţi prin multe. N-am fost, nici domnia-voastră, nici eu, membri ai Academiei înainte de 1989. N-am râvnit pe atunci o atare „onoare”. Şi dacă astăzi ne aflăm acolo unde era firesc să fim, avem oare dreptul să nu ne gândim şi la acei confraţi ai noştri, unii, cu siguranţă, mai meritorii decât noi, care nu sunt membri ai celui mai înalt for ştiinţific şi artistic din ţară? Posteritatea ne va judeca foarte aspru, domnule preşedinte! Şi dacă domnia-voastră doreşte să-şi asume acest risc, în ce mă priveşte, eu nu sunt câtuşi de puţin ispitit să mi-l asum.

Cu părere de rău, Nicolae Manolescu

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara