Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Scriitorii, între anatemî şi vip de Gelu Dorian

Iniţiativa Uniunii Scriitorilor de-a atrage atenţia românilor că scriitorii există, în situaţia în care ameninţarea ignoranţei generale pare să-şi fi atins scopul, cu toate că în ultima vreme au apărut istorii ale literaturii române, fie "de azi pe mîine", fie "condensate" sau mai puţin condensate, elective sau esenţiale, şi lexicoane în care aproape că au fost adunaţi toţi scriitorii români din toate timpurile, pare, pe lîngă desuetudinea ideii, o încercare disperată de-a face mai prezentă, mai interactivă breasla în contact cu cei pentru care scriem sau cu cei cărora scriitorii se adresează în mod indirect prin cărţile pe care le scriu. Gestul vine şi în urma unei alte încercări a noii conduceri a USR de-a cointeresa scriitorul aşezat doar la masa de scris şi în faţa standurilor din librării sau ale celora de la târgurile de carte prin plata unor lecturi publice care, pe parcursul anului, nu şi-au demonstrat eficienţa, or prin faptul că lecturile au fost de cerc închis şi mai puţin de impact de massă, or prin alegerea scriitorilor de către anumite grupuri care au mizat mai mult pe cei 200 euro decât pe atingerea grupului ţintă, cum se spune în noul limbaj al "proiectelor culturale". Nu putem, evident, da vina pe nimeni, nici pe organizatori, nici pe scriitori, nici pe "grupul ţintă". Situaţia de fapt, care a condus la concluzia că este bine să se iniţieze şi altfel de programe de către USR, este una care vine dintr-o reacţie galopantă a cititorului român de poezie, sau a ascultătorului de poezie faţă, nu neapărat de poezie, ci de poet, de scriitor, faţă de statutul acestuia în societate, perceput la nivelul unuia alde Cătălin Avramescu sau Cristina Modreanu, toboşari ai tipurilor noi, cum bine îi numeşte Daniel Cristea-Enache, formatori de opinie care induc, cu efect, o astfel de părere în rîndul receptorului de literatură. Poate că astfel de reacţii vin şi din alte motive care merită o analiză sociologică mult mai atentă. Chestiunea este că situaţia nu este deloc una liniştitoare, chiar dacă adevăraţii cititori de literatură nu se vor răsturna confortabil în fotolii să privească la tot felul de năzbâtii cu iz cultural, zappînd pe multitudinea de canale teve, ci vor merge, să spunem, cîţi vor încăpea, la Clubul Prometheus, sau oriunde în altă parte unde scriitorii susţin lecturi publice sau îşi lansează cărţile, nu neapărat pentru a decreta dacă aceştia sunt sau nu VIP-uri, ci pur şi simplu pentru a se convinge că aceştia există şi scriu cărţi.

"Să ne cunoaştem scriitorii", ultima "momeală" aruncată spre "grupul ţintă", nu este o noutate pentru cei mai mulţi dintre scriitori, fie ei din Capitală, unde mizele culturale sunt diverse şi cu adevărat pline de tot felul de VIP-uri, fie, mai ales, din Provincie. Dacă până în decembrie 1989 "cunoaşterea" scriitorului intra, de regulă, în conştiinţa cititorului promovată într-un program ideologic bine coordonat şi cu scop precis, selecţia scriitorilor care meritau să fie scoşi în public fiind bine supravegheată, iar aceştia devenind după câteva întîlniri sau ieşiri în peisaj atracţii sau legende ale vremii, după 1990, cu toată întretăierea dintre cei de la centru şi cei de la margine şi vânzoleala dintre grupări şi generaţii, colocvii şi congrese, festivaluri şi concursuri, editări cu nemiluita, scriitorul a devenit aproape un loc comun, ba pentru unii, cum este Cătălin Avramescu, scriitorii nu sunt altceva decât nişte trântori, leneşi, sinecurişti, inşi inutili care ar trebui izgoniţi din rîndul lumii. Poate că alandala aceasta de întîlniri mai mult între ei decât şi cu massele de cititori a creat un soi de melanj între adevăraţii scriitori, puţini la număr, şi falşii scriitori, caracuda, cum spuneau junimiştii, o coabitare emulativă pentru cei din urmă şi plină de lihtis şi nonsens pentru primii, încît cel la care, din întîmplare, a ajuns o carte proastă, o aruncă şi nu mai întinde mîna a doua oară, din prejudecată, după o carte adevărată. Şi astfel scriitorii au rămas între ei, nici măcar ezoterici, ci însinguraţi, descurajaţi de lipsa de interes general, soră cu ignoranţa demolatoare, devenind, poate, unii, puţini, pentru alţii, mai mulţi, VIP-uri, ceea ce poate avea, în timp, efectul unei implozii din care cu greu vor putea fi scoase cioburile care vor recompune adevăratul VIP. Nu de puţine ori am asistat la astfel de întîlniri, la început cu impact la public, apoi din ce în ce mai închise, în care mizele erau ori unele teme incitante dezvoltate de un număr de participanţi pentru urechile altor participanţi, ori premii sau tămîieri reciproce. Astfel de întîlniri s-au înmulţit şi nu au, în general, menirea să facă mai cunoscut scriitorul, ci, mai curînd, să se cunoască între ei scriitorii, să-şi facă schimburi de cărţi şi să se mire că impactul cu receptorul este unul aproape nul. Sau să se întrebe de ce.

Faptul că USR încearcă să impună şi să susţină scriitorii în faţa cititorilor, nu numai în săli intime din Bucureşti, ci şi în toată ţara, în biblioteci, în şcoli, în universităţi, la oraşe şi sate, ca să folosesc o sintagmă bine cunoscută, nu poate fi decît de bun augur. Dar aşa cum am mai spus, acest lucru se petrece deja de multă vreme. Personal organizez, la Botoşani, unde îmi fac zilele praf, în ianuarie şi iunie, întîlniri cu publicul interesat de poezie, miza fiind, ce-i drept, Premiul Naţional de Poezie "Mihai Eminescu" sau Concursul Naţional de Poezie "Porni Luceafărul...", întîlniri la care sala teatrului este plină. Şi pot să spun că mulţi au aflat numai aşa că au existat sau există în România poeţi ca Gellu Naum, Cezar Baltag, Petre Stoica, Ileana Mălăncioiu, Mircea Ivănescu, Angela Marinescu, Ilie Constantin sau Şerban Foarţă. Iar cînd am organizat în toamna lui 2004 primul Congres Naţional de Poezie, la recitalul celor peste 50 de poeţi participanţi au participat peste 450 de botoşăneni. Impactul a fost unul de efect, unele nume de poeţi fiind abia atunci făcute cunoscute pentru cei mai mulţi dintre cei ce au ascultat aproape patru ore poezie. De asemenea, de şaptesprezece ani organizez în luna februarie a fiecărui an "şezătorile iernii" , în satele din judeţ, la care participă scriitori nu numai din Botoşani, ci şi din ţară, cu impact, de cele mai multe ori, bun, dar de moment. O altă acţiune, cum ar fi "Scriitori pe meleaguri natale", de asemenea, are menirea să realizeze întîlniri cu scriitorii, pentru a-i face cunoscuţi. Sub acest aspect şi la acest nivel acţiunea "Să ne cunoaştem scriitorii" funcţionează de ani buni în această parte de ţară, loc, însă, unde nu dispar tirajele cărţilor din librării sau, la un sondaj întîmplător, să descoperim că numărul scriitorilor cunoscuţi nu este cel scontat, iar numele acestora să fie tot ale scriitorilor care locuiesc parcă după sticla televizorului.

Perceperea scriitorului de către un astfel de public ar putea fi şi în zilele noastre ca acum mulţi ani în urmă, cînd la una din întîlnirile scriitorilor cu cititorii, ajunşi în faţa căminului cultural, un puşti, văzându-ne coborând din maşină, i-a strigat pe colegii lui ce păreau mult mai interesaţi de derdeluşul din spatele clădirii, "Gheo, Mihai, Vasile, haida, bre, c-o venit nebunii de la Botoşani!". Dar se pare că nici acei "nebuni" nu mai suntem, ci nişte locuri comune, vagi în nuanţa dată de proprietatea cuvîntului "scriitor", nicidecum VIP-uri. Dar nu noi, scriitorii, trebuie să fim VIP-uri, ci cărţile noastre. Şi cred că ăsta ar putea fi scopul principal al iniţiativei USR. Altfel anatema aruncată în ultima vreme peste scriitorul român nu va putea fi înlăturată cu acţiuni de genul "Zece pentru România" sau clasamente în care cei ce le organizează ies, desigur, în top-ten.


Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara