Numărul curent: 12

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Meridiane:
Sandro Penna, poetul aleanului homoerotic de ---

Născut într-o familie burgheză, Sandro Penna (1906, Perugia – 1977, Roma) obţine o diplomă în contabilitate şi lucrează la Perugia cu întreruperi semnificative: este contabil fără prea mare tragere de inimă, vânzător într-o librărie, corector şi chiar negustor de artă. Îşi face intarea în lumea literară în 1929 datorită lui Umberto Saba, întâlnind mulţi artişti florentini la cafeneaua „Le giubbe rosse”. Debutează cu un volum de poezie în 1939, urmat în anii patruzeci de o culegere de proze, „Un pò di febbre”. În 1950 îi apare al doilea volum de versuri, „Appunti”. În 1956 publică volumul ce-i va defini personalitatea şi stilul, „una strana gioia di vivere”. În acelaşi an, ediţia completă de „Poesie”, Milano, Garzanti, îi aduce Premiul Viareggio. În 1958 editorul Longanesi îi tipăreşte culegerea „Delizia e croce”. Abia în 1970 vor apărea, tot la Garzanti, „Tutte le poesie” (culegerile anterioare plus inedite); i se decernează Premiul Fiuggi. Pentru volumul „Stranezze” publicat cu puţin înainte de moarte, i se acordă premiul Bagutta.
De obicei, Sandro Penna este invocat alături de Attilio Bertolucci şi Giorgio Caproni, în triada numită „linea antinovecentesca”, adică opusă direcţiei esteticii secolului XX; sintagma aparţine lui P.P. Pasolini. Cei trei se detaşează de limbajul la modă, premeditat dificil, elitist, caracterizat de un spirit analogicsimbolic, preferând o exprimare legată de tradiţie, limpezime şi spontaneitate, uşor de înţeles, reflectând realitatea printr-un sugestiv descriptivism şi filon narativ. Este uşor de perceput de ce modelele lor principale vor fi Giovanni Pascoli şi crepuscularii, dar cu deosebire Umberto Saba.
Revenind la specificul poeziei lui Penna, se observă monosemantismul şi montematismul. Tema recurentă, obsesivă în poetica lui Penna este aleanul homoerotic, Poezia trăită ca echivalent al dorinţei şi principiului plăcerii nu exclude întâlnirea cu principiul realităţii, poetul având tăria să le armonizeze în chipul cel mai fericit. Transgresiune permisă care totuşi nu-i suficientă pentru a-i stinge poetului insatisfacţia şi sentimentul de marginalizare faţă de o lume maschilistă şi homofobă, în ciuda limbajului poeziei deloc transgresiv. Timbrul versurilor sale este de o clasică şi absolută puritate, strofele scurte şi epigramatice nu sunt lipsite de un anume melos interior. Printre susţinătorii cei mai fideli ai lui Penna au fost Pasolini (care i-a dedicat în 1960 două capitole din volumul de eseuri „Passione e ideologia”), Sergio Solmi, Luciano Anceschi, Piero Bigongiari, Giuseppe de Robertis, Alfredo Giuliani, Giovanni Raboni, Cesare Garboli etc.
Volume reprezentative:Una strana gioia di vivere, Milano, 1936; Croce e delizia, Milano, 1958; Tutte le poesie, Milano, 1970 şi 1977; Il viaggiatore insonne, Genova, 1977.


Din POESIE

[La vita... è ricordarsi di un risveglio]
[Viaţa... e a-ţi aduce aminte de-o trezire]

Viaţa...e a-ţi aduce-aminte de-o trezire
Tristă într-un tren în zori: de-a fi văzut
Afară lumina şovăielnică: de a fi simţit
În trupul deşelat melancolia
Feciorelnică şi aspră a aerului tare.

Dar a-ţi aminti eliberarea
Neaşteptată e mai gingaş: alături de mine
Un tânăr marinar: azurul
Şi albul uniformei sale, şi-afară
O mare toată-n fragede culori.

[Le nere scale della mia taverna]
[Negrele scări ale tavernei mele]

Negrele scări ale tavernei mele
Le cobori îmbibat tot de vânt.
Frumosul păr ţi-a căzu peste
Ochii şăgalnici pe un al meu firmament
De demult.

În aburoasa tavernă
Acum miroase a port şi a vânt.
Vânt slobod ce sculptează trupuri
Şi-mboldeşte pasul marinarilor
albi.

[La veneta piazzetta]
[Piaţeta venetă]

Piaţeta venetă,
Străveche şi tristă, sălaş
E al mirosului de mare. Şi-al
Zborului de porumbei. Dar
Şi se-ntipăreşte – vrăjindu-te
Lumina ei – zborul
Ciclistului tânăr
Întors către prieten: o şoaptă
Melodică: «Mergi singur?»

[Io vivere vorrei addormentato]
[Aş vrea să trăiesc adormit]

Aş vrea să trăiesc ca în somn
Înlăuntrul rumorii dulci a vieţii.

[Lumi del cimitero, non mi dite]
[Făclii din cimitir, nu-mi spuneţi]

Făclii din cimitir, nu-mi spuneţi
Că seara de vară nu-i frumoasă.
Că nu sunt frumoşi băutorii-afundaţi
În cârciumi depărtate.
Se mişcă precum broderii
Străvechi sub cerul
Înnoit de stele.
Făclii din cimitir, molcome degete
Numără serile calme. Nu-mi spuneţi
Că noaptea de vară nu-i frumoasă.


Din POESIE INEDITE

[Straripa nell’umida notte...]
[Iese din matcă în noaptea jilavă...]

Iese din matcă în noaptea jilavă râul
Silenţios. Adio stearpă vigoare a tinereţii mele.


Din CROCE E DELIZIA

[I tuoi calmi spettacoli...]
[Calmele tale spectacole...]

Calmele tale spectacole. Viaţa.
Iubirea ce le leagă. Soare pe colină,
Şi mai târziu luna. Ajutor, ajutor!


Din STRANEZZE

[Laggiù, dove una storia]
[Acolo jos unde-o istorie]

Acolo jos unde-o istorie
Personală-n soare,
Mi s-a părut a fi un rafinat
Joc de zaruri...
Astăzi o vacă fără istorie adulmecă
Pământul negru oleacă aburos, închis
Între filamentele ploii, rare
Dar sigure fire ale aducerii aminte.


Din VIAGGIATORE INSONNE

[Il viaggiatore insonne]
[Neadormitul călător]

Neadormitul călător
Atunci când trenul s-a oprit
Pentru o clipă poposind
Să-şi tragă sufletul
A simţit oftatul
Acelui ţinut întunecat
Într-un acord laconic...


Prezentare şi versiune în limba română de Geo Vasile