Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Salvaţi-o pe Jane! de Florin Irimia

Bine aţi venit în lumea lui Jasper Fforde. Suntem în Anglia anului 1985, iar războiul din Crimeea durează de o sută treizeci şi doi de ani. 

Ţara Galilor s-a declarat republică socialistă independentă, corporaţia paramilitară Goliath, cu membri onorifici în Parlament şi consultanţi în Trezorerie, conduce, practic, ţara, dirijabilele sunt încă la modă, licantropia şi vampirismul îndeajuns de răspândite ca să existe un departament care luptă împotriva lor, agenţii din ChronoGuard pot călători în timp (pe care, uneori, îl fac să se oprească), religiile au fost comprimate într-una singură (Divinitatea Globală Standard), păsările Dodo au fost readuse la viaţă prin manipulări genetice succesive, Beatles-ii nu s-au despărţit, şi, poate cel mai interesant lucru din perspectiva noastră, literatura contează! De fapt, ce zic eu, contează. Literatura este chiar viaţa celor mai mulţi dintre oameni. Ei îşi iau numele poeţilor favoriţi, John Milton, William Blake, Samuel Coleridge, William Wordsworth, John Keats sau Alfred Tennyson, la sfârşitul cărora statul le adaugă câte un număr de înregistrare (tatuat în spatele urechii) pentru a putea fi deosebiţi. Pe stradă sunt montate automate Willspeak unde poţi asculta diverse piese de Shakespeare (a cărui autoritate este încă disputată), iar încăierările dintre bandele rivale nu mai pornesc de la muzică, fotbal sau droguri, ci de la divergenţele de receptare a unui scriitor sau altul. Mai mult, furtul şi falsificarea manuscriselor originale, indiferent de genul căruia îi aparţin, au ajuns ţinta principală a hoţilor şi traficanţilor de carte. Dintre aceştia, Acheron Hades, al treilea pe lista celor mai căutaţi criminali ai tuturor timpurilor, se detaşează cu uşurinţă. Domnul Hades, ca un veritabil personaj de benzi desenate (cartea s-ar putea uşor transforma într-un roman grafic) este întruchiparea spiritului malefic prin definiţie. El face rău de dragul răului, uneori şi al banilor, şi este foarte, foarte inventiv. Îl ajută şi o mică armată de discipoli cu creiere spălate, dar în primul rând abilităţile sale. Poate deveni invizibil, cum, la fel de uşor, poate lua diverse înfăţişări, te poate convinge să te împuşti, folosindu-ţi arma din dotare pe care adineauri o ţineai îndreptată asupra lui, şi nu în ultimul rând, poate înmuia obiectele dure, ca sticla sau cărămida, pentru a trece prin ele. Mai mult, cu ajutorul Portalului de Proză, un aparat inventat de un geniu blând şi împrăştiat, el poate călători în lumea ficţională a oricărui roman sau poem (cu condiţia ca, mai-nainte, moliile de carte, să fi „devorat” conţinutul cărţii, adică să-l fi stocat în memoriile lor electronice) de unde răpeşte personaje pe care le aduce în lumea noastră, a cititorilor, şi le omoară. Deocamdată s-a limitat la domnul Quaverley, un personaj minor din Martin Chuzzlewit, dar ameninţă că dacă nu i se dă ceea ce cere (foarte mulţi bani), următoarea pe listă va fi însăşi Jane Eyre, eroina cunoscutului roman victorian omonim.
Intră în scenă Thursday Next, eroina romanului nostru. Fostă combatantă în războiul din Crimeea, fostă poliţistă, actualmente detectiv literar în Reţeaua de Operaţiuni Speciale, departamentul LiteraTec, Thursday nu este ca orice zi de joi. Deşi, teoretic, departamentul în care lucrează se află undeva pe la coada ierarhiei Reţelei de Operaţiuni Speciale, de când cu înmulţirea traficanţilor de manuscrise, rata mortalităţii premature printre angajaţii ei a crescut semnificativ. Spre exemplu, într-una din încercările de capturare a lui Acheron, au murit nu mai puţin de patru agenţi, dintre care unul era chiar şeful lor. De fapt, Thursday a fost cam singura supravieţuitoare. Au salvat-o nu doar abilităţile ei speciale (rezistă cu succes încercărilor lui Hades de-ai subjuga mintea), ci şi tatăl ei, unul dintre cei ce pot opri timpul în loc, un exemplar din Jane Eyre, care a oprit un glonte între coperţile sale, şi, nu în ultimul rând, Edward Rochester, proprietarul lui Thornfield Hall. Altfel spus, în Anglia anului 1985, nu doar oamenii se pot teleporta în universuri ficţionale, ci şi personajele pot călători în lumea noastră, pentru a da o mână de ajutor celor cu vieţi scurte.
Evident, sfârşitul cărţii se petrece aproape în totalitate în Millcote (oraşul ficţional al lui Brontë), pe proprietatea domnului Rochester, unde Thursday se luptă să-l omoare pe Acheron, dar şi să dea romanului sfârşitul pe care îl ştim cu toţii. De fapt, cele două scopuri sunt strâns înlănţuite. Într-adevăr, dacă Jane rămâne cu Rochester, în loc să plece în India cu vărul ei, acest lucru i se datorează lui Thursday Next. Ca să ştiţi cui să fiţi recunoscători.
Totul e bine când se sfârşeşte cu bine, spunea cândva Shakespeare, iar Fforde pare să-i dea dreptate. Thursday iese victorioasă, inclusiv în dragoste, reuşind, în final, să se căsătorească cu alesul inimii ei. Nu mai intrăm în detalii. Războiul din Crimeea se sfârşeşte, iar oamenii răi sunt pedepsiţi. Doar că seria romanelor lui Fforde este de-abia la început şi, de aceea, zilele liniştite ale lui Next sunt numărate.
Deşi pare întruchiparea unei reţete de succes (dată de combinaţ ia dintre fantasy, sci-fi, roman poliţist şi metaficţiune postmodernă), Fforde a trebuit să suporte nu mai puţin de şaptezeci şi şase de respingeri ale acestui prim roman din seria celor cinci care formează în prezent aventurile lui Thursday Next. Odată apărută, însă, cartea s-a bucurat atât de aprecierea publicului cât şi a criticilor, încât te poţi întreba, şi pe bună dreptate, ce se află uneori în capul redactorilor de carte? Dar apoi îţi aduci aminte că şi Pe aripile vântului, Oameni din Dublin, Carrie, Dune sau Catch-22 au fost la vremea lor respinse, şi încă în mod repetat. Terminând cartea, m-am apucat s-o citesc pe următoarea din serie (deocamdată netradusă la noi) în timp ce, undeva în minte, mi se forma, dureros, cumplita întrebare: dacă atât de multe cărţi de valoare au fost iniţial respinse, oare câte capodopere încă mai zac, prăfuite, prin sertarele unor birouri la care au murit, au renăscut şi-au murit din nou atâtea şi-atâtea speranţe?

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara