Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cartea de critică:
Să scrii fără ură și părtinire de Gabriel Coşoveanu

Despre specificul activității literare ca defensor al sensibilității, ca redută, în general, în fața tendinței acomodante a reificării, am scris fiecare dintre noi, filologii, mai ales implicit. Mintea suferă când aude mereu de primatul eficienței, iar corpul strigă, apăsând tastele calculatorului spre a demantela credința oarbă în progres. Surda beligeranță alegorică între furnică și greiere nu s-a ostoit cu vreun micron. Dimpotrivă. Astfel văzând lucrurile, Simona-Grazia Dima simte nevoia să enunțe explicit situația printr-o imagine care echivalează, simultan, cu un reconfortant discurs despre condiția oxigenantă a umanistului și cu un sunet de alarmă în caz de primejduirea slabei poziții (în sensul lui Eco) a acestuia: „Sintagma Copac în cetate îl vizează metaforic pe scriitor, inclusiv pe comentatorul de literatură. În creșterea sa naturală, organică, copacul se opune, prin chiar structura sa, osificării instalate puțin câte puțin în cetatea de piatră. El semnalează orice abatere de la fluiditatea vieții. Mereu alert, copacul își include spiritul critic și filonul discret polemic în însuși verdele creșterii: se mulțumește deci să schimbe lumea din jur prin tropisme discrete, prin frăgezimea frunzelor și acordă, magnanim, protecția umbrei sale celor obosiți sau rătăcitori”. Orice om deprins cu biblioteca ar îmbrățișa, cred, de îndată atare pledoarie pe cât de caldă, pe atât de nemilos lucidă.
Că, probabil, bunul cel mai de preț al cetății poate fi copacul, asta nu le-ar trece prin cap unor edili, pentru pragmaticul motiv că respectiva entitate nu votează, și am putea, la o adică, să o tăiem, spre a face loc, întrun elan citadinist șchiop înțeles, încă unor pietroaie care să ne slăvească pe noi, puternicii zilei. Tocmai de aceea acțiunea criticului se cuvine a fi constructivă, detectoare de valori și modele în zone în care fermentul stahanovist dorește să se impună. Și era firesc să se înceapă ilustrarea luptei mocnite dintre subiectivitate și social cu icon-ul dezinteresului față de împăunările lumești, Mihai Eminescu. Textul care îi este dedicat, și care conține în titlu termenul gratuitate, conține multe elemente redevabile profesiunii de credință a autoarei. Vorbim, mai întâi, despre devotamentul necondiționat față de palpitul vieții „mărunte”, cvasifranciscane (în direcția iconografiei consacrate sfântului) în detrimentul celor lucrative. Apoi, despre o sumă de proceduri, absurde pentru un burghez cumsecade, prin care se definește, ca paradigmă romantică, geniul. Pentru unii, atare ipostază a omului înseamnă, automat, exemplaritate și titanism social. Esența nefericită a acestuia nu pare a fi văzută, necum prețuită.
Iarăși, paginile centrate pe Joyce, Borges, Kavafis, T. S. Eliot, Yorgos Seferis ori Amos Oz denotă interesul hermeneutic spre doza de frondă și de apetit à rebours, cu exemplificări elocvente, reflex al lecturii meticuloase, al unei probități vizibile, peste tot, în volum. Fel de a spune că firea empatizantă a autoarei face casă bună cu rigoarea academică, aspect care conferă analizelor acea calitate, mai rar întâlnită la navigatorii constanți prin biblioteci, dependenți de note până la uscarea furorului imaginativ, a lizibilității. Aproape paradoxal, deși Simona- Grazia Dima insistă pe conceptele de exces (vezi, încă o dată, Cioran: „excesul mă fascina la ea șTeresa de Avilaț) și obsesie, care amorsează creativitatea, ea nu se manifestă în nici un fel excesiv în abordări, rămânând ancorată într-un solid teren de rit clasic, temperat, antiumoral, categoric benign pentru cititori, mai ales pentru cei tineri, care au parte, din alte zone care înțeleg acea frumusețe ca atașabilă lor înșile, de manifestări sulfuroase și revanșarde. Copac în cetate are, între alte merite, capacitatea de a crea un spațiu literar al dialogului între culturi și epoci al căror numitor comun e lingua franca a nonbeligeranței.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara