Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Să ne cunoaştem trecutul de Luminiţa Marcu

În Gazeta literară numărul 2 de joi 5 ianuarie 1961, întreaga pagină 3 este pusă sub titlul „Discuţii la cea de-a III-a Plenară a Tinerilor Scriitori”, fiind reproduse opinii aparţinînd a doi autori din generaţii extreme, Eugen Simion şi Demostene Botez. Din discursul lui Eugen Simion rămîne evidenţiată în revistă partea care se referă la mulţumirile aduse partidului, iar ca sprijin pentru colegii poeţi, doar afirmarea existenţei acestora, prin plachetele de versuri deja publicate şi o generală apreciere de valoare din categoria „deosebit de înzestraţi” (...).
Intervenţia lui Demostene Botez este o lecţie de poezie venită din partea unui poet bătrîn şi sfătos, o lecţie care, citită printre rînduri, indică exact ce face şi ce nu trebuie să mai facă poezia tînără (...).
Mai tînăr decît Demostene Botez, Dan Deşliu, poet afirmat într-o perioadă anterioară, în care libertăţile tinerilor poeţi de azi nu ar fi fost posibile, are o atitudine destul de dură (...). Fără să dea nume, ci doar indicaţii de reviste, în condiţiile în care se ştia foarte clar despre cine şi despre ce fel de poezie se discută, Dan Deşliu îşi exprimă dezaprobarea de pe poziţia scriitorului adversar, competitor al tinerilor poeţi (...).
S. Damian, care vorbeşte după Dan Deşliu, răspunde acuzaţiilor acestuia în finalul discursului său, spunînd că „este necesară o analiză atentă, obiectivă, fără omiterea aspectelor pozitive, pentru realizarea unei îndrumări ideologice şi artistice eficiente.” Întreaga intervenţie a lui S. Damian se bazează pe jocul dintre plecăciune şi îndrăzneală, frazele care ţin de plecăciune fiind citate din belşug în revistă (...). Asemenea volute sînt deja monedă curentă în discursul public al celor ce susţin schimbarea, modernizarea literaturii române în anul 1961. Doar că retorica alambicată, cu ocolişurile reverenţioase la adresa conducătorilor politici şi a discursurilor şi îndrumărilor acestora, pentru a spune, abia în final, adevărul deghizat, bine împachetat al convingerilor adevărate, fac aceste discursuri foarte greu de înţeles. Doar răbdarea analizei minuţioase şi obişnuinţa cu discursul epocii pot descuia sensul real al poziţiilor adoptate de un actor sau altul în cîmpul cultural al momentului. Pericolul este însă cel al accesului parţial la texte, pentru că, aşa cum se poate observa din aceste discuţii preluate de Gazeta literară, discursurile nu sînt aproape niciodată preluate parţial, iar munca redacţională care alege şi rezumă intervenţiile într-o asemenea discuţie poate întoarce prin ocultare sensul celor spuse de un scriitor sau altul. Această senzaţie persistă, de pildă, în cazul lui Eugen Simion, un critic tînăr, care susţinea constant literatura tînără, dar care este prezent în această dezbatere mai ales cu mulţumirile fierbinţi adresate partidului. Stenograma plenarei ar lămuri cu siguranţă aceste aproximări.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara