Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Să ne cunoaştem trecutul de Luminiţa Marcu

Gazeta literară numărul 4 din 28 ianuarie 1962 pune în casetă la frontispiciu indicaţia că este un număr dedicat Conferinţei pe ţară a scriitorilor, iar textul care ocupă aproape întreaga primă pagină este „cuvîntarea tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej la Conferinţa pe ţară a scriitorilor”. Cuvîntarea începe cu fraza devenită celebră peste timp, chiar dacă rostită de succesorul său: „Dragi tovarăşi şi prieteni”. Este pentru prima dată cînd un asememenea text este publicat fragmentat de indicaţii de atmosferă. Din loc în loc, apar între paranteze rotunde următoarele cuvinte: „Aplauze furtunoase”, „Aplauze”, „Aplauze”, „Vii aplauze”, „Aplauze puternice, îndelung repetate”. După cum se vede, aceste curioase didascalii sînt cîteodată adjectivate, ba chiar se adaugă indici calitativi adverbiali. Este un caz cu totul aparte, singular aş spune în istoria publicaţiei. Aceste indicaţii, împreună cu fotografia de foarte mari dimensiuni cu Gheorghiu-Dej în prim plan, în faţa microfoanelor, aplaudînd el însuşi zîmbitor, fac din această primă pagină una cu totul inedită. Informaţiile, sugestiile, conţinutul în sine al discursului e estompat de această punere în scenă. Oricum, în stilul deja consacrat, vorbitorul parafrazează aceleaşi idei, din care se desprinde limpede doar îndemnul nestrămutat la păzirea curentului oficial, fără de care literatura este de neconceput în R.S.R.: „principiile realismului socialist sînt călăuza sigură a scriitorilor noştri în activitatea lor creatoare.” O analiză sumară doar a acestei fraze poate arăta caracterul studiat, de maximă eficienţă, al discursului secretarului general al partidului. Folosirea substantivului „principiile” induce ideea că e vorba despre o ştiinţă exactă, nu despre un curent artistic ca oricare altul. „Călăuza” este un substantiv suficient de tare, dar i se aduce şi calificativul „sigură”, ambele aflate în contradicţie semantică cu sensul sintagmei „activitate creatoare”, redusă astfel la substantivul „activitate”, prin anularea sensului de libertate, capriciu, inedit, neaşteptat pe care l-ar avea potenţialul semic al adjectivului. Verbul este folosit la timpul prezent, persoana a III-a, indicînd siguranţa vorbitorului, care nu îndrumă, nu îndeamnă, ci constată o realitate de fond, care nu poate fi contrazisă, ci doar constatată. „Scriitorii noştri” închide cercul şi induce ideea unicei posibilităţi. Toate principiile discursului de tip propagandistic sînt bifate astfel într-o singură frază. (Luminiţa Marcu, „Literatură şi ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara