Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Romanul neoliberal american de Mihai Mândra

Neoliberalismul, generic definit ca versiunea liberalismului reinventat de Friedrich von Hayek şi Milton Friedman, cu interes pentru pieţele libere cu mecanisme de autoreglare, a fost specific conturat în Statele Unite, în ultimele trei decenii pre-Obama, de politicile economice aplicate de Ronald Reagan, Bill Clinton şi George W. Bush, care au avut ca scop, în acest sens, suprimarea reglementărilor statale în economiile naţionale, liberalizarea comerţului mondial şi crearea unei pieţe libere globale.1

Conform interpretării profesorului David Harvey, renumit specialist american în geografie politică şi antropologie (City University of New York), de orientare marxistă, ideologia neoliberală apreciază schimbul de piaţă ca o etică în sine capabilă să ghideze activitatea umană, menită să înlocuiască convingerile morale precedente şi atentă la semnificaţia relaţiilor contractuale de piaţă.2 (Harvey, 3) Este o ideologie economistă concentrată pe crearea unei pieţe globale unice, care consideră că producerea şi schimbul de mărfuri constituie componente fundamentale ale experienţei umane, celebrează individualismul şi plasează în prim plan valorile antreprenoriale cum ar fi competiţia, interesul şi descentralizarea. (Steger, Roy x, 12)

Din punct de vedere istoric conceptul se suprapune parţial cu epoca postmodernă a capitalismului multinational timpuriu, care implică globalizarea, din percepţia criticului literar american marxist Fredric Jameson3 Post-fordismul este un alt termen de relaţie care marchează schimbările sociopolitice şi epistemologice de proporţii care au însoţit această tranziţie istorică şi au făcut-o posibilă. El reprezintă concretizarea istorică a neoliberalismului ataşat procesului de dereglementare financiară, care a început în deceniile şapte şi opt ale secolului precedent şi a fost complet implementat în Statele Unite în deceniul nouă, în perioada mandatului lui Bill Clinton, ca o modalitate de a pune capăt crizei prelungite a Fordismului.4 (Nilges, 363.)

Neoliberalismul implică un nou tip de standardizare şi reglementare, în relaţia dintre capital şi societate, care reduce individualitatea, diversitatea de identităţi, conform unei logici a auto-similitudinii reductive repetitive, comparate de către teoreticianul marxist autonomist Franco „Bifo” Berardi cu modelele fractale. În acelaşi spirit, dezvoltarea şi funcţionarea neoliberalismului se sprijină pe a relaţie de nemijlocire (orig. „immediacy”) între economie şi dimensiunea socială reglementatoare. Logica nemijlocirii este profund ţesută în structura neoliberalismului, în opoziţie cu ontologia şi funcţia literaturii ca mediu artistic. În acest sens profesorul şi cercetătorul canadian Mathias Nilges ( St. Francis Xavier University, Nova Scotia, Canada) atrage atenţia asupra contradicţiei dintre logica neoliberalismului şi cea a operei literare, un element fundamental în analiza relaţiei dintre roman şi neoliberalism. De asemenea, deoarece o componentă importantă a neoliberalismului o constituie angajarea faţă de nemijlocire în forma sa temporală, romanul, ca forma artistică a interogării timpului, capătă un rol important în implicarea epistemologică faţă de neoliberalism.

Un aspect, un bun exemplu propedeutic, al angajării neoliberalismului faţă de nemijlocire îl constituie transformarea relaţiei dintre muncitor şi capital: legarea sorţii muncitorilor americani de riscurile capitalului prin devierea economiilor acestora spre piaţa titlurilor de valoare (orig. „securities”), acţiune iniţiată de „revoluţia tăcută” din fondurile de pensii.5 Obiectivul acestei strategii financiare a fost eliminarea separării capitalului de clasa muncitoare, element implicit în relaţia Fordistă salarială, prin conectarea economiilor muncitorilor de procesele transformărilor şi restructurărilor capitaliste. Bursa devine sursa de finanţare a economiei, care contrar finanţării bancare, elimină spaţiile dintre economii şi investiţii. Cu economiile lor investite în titluri de valoare, muncitorii nu mai sunt separaţi de capital, aşa cum erau în cadrul relaţiilor salariale. (Marazzi 38 în Nilges 367). Înlăturarea distanţei anterioare dintre muncitor şi capital, care era mediată prin relaţia salarială, îşi găseşte expresia într-un sistem asociat de nemijlocire care asigură noile forme de capital care domină neoliberalismul. Micşorarea sferei publice şi a celei private şi relaţia nemijlocită dintre muncitor şi capital sunt legate de o versiune a nemijlocirii temporale care este ea însăşi legată de tranziţia istorică la neoliberalism. (Marazzi 38).

Neoliberalismul produce şi solicită o formă nouă a timpului şi o nouă temporalitate mai direct legată de activităţi anterior independente de procesul de producţie. Deoarece viaţa individului, inclusiv activitatea intelectuală şi emoţională, este legată nemijlocit de structurile economice, iar intelectul ca element general fusese iniţial perceput ca un capital fix, asistăm la crearea unei noi forme de timp şi temporalitate nemijlocite. Prin urmare neoliberalismul cere o literalizare structurală legată, de exemplu, de viteza comerţului şi comunicării în contextul contracţiei timpului în nemijlocire. (Nilges 368) Această formă de nemijlocire temporală constituie una din limitele logice şi structurale interne ale neoliberalismului, în măsura în care criza neoliberalismului gravitează în jurul reducerii temporale generate de structurile sale.

Romanul, consideră şi Cathy Caruth6 reprezintă un mod literar de a interoga timpul (Caruth 1087). De la apariţia sa el este legat de o formă de gândire cu aspect temporal, supusă modificărilor istorice ale relaţiei dintre subiect şi lume într-un proces continuu. Aici apare clară antinomia dintre literatură şi neoliberalism prin opoziţia constitutivă a romanului faţă de nemijlocire şi capacitatea acesteia de a observa şi înfrunta crizele temporale ca impasuri ale gîndirii specifie. (Nilges 368)

Aceste crize sau schimbări ideologice şi economice au avut desigur urmări în evoluţia romanului în lume şi, implicit, a romanului american. Romanul, aşa cum consideră şi Nilges (371) este o formă de artă care opune concentrării neoliberale asupra nemijlocirii materiale şi distrugerii timpului, ca viitor şi trecut, esenţa procesuală a experienţei umane temporale autentice (trecut-prezentviitor) ducând la o renaştere, în condiţiile actuale, a intelectului general şi a sensibilităţii. Romanul neoliberal, critic faţă de consecinţele acestei ideologii, dar foarte atent şi capabil să detecteze specificul ei şi urmările în planul existenţei imediate, umanizează cititorul deposedat de capacitatea de trăire originală a timpului de către cultura neoliberală a nemijlocirii ca modalitate a eficienţei economice, a abordării vieţii ca piaţă de schimb. Temporalitatea romanescă recentă, consideră Nilges, se află în relaţie cu limitele epistemologice şi formale ale neoliberalismului şi ne permite detectarea uni tip de roman care se raportează critic la neoliberalism încercând să afirme posibilitatea existenţei romanului ca formă artistică, luptând cu noţiunea de timp specifică acestei ideologii. În aceste sens aş menţiona trei exemple relevante de romane americane neoliberale premiate prestigios:

A Visit from the Goon Squad (Vizitaţi de asasini, 2010) de Jennifer Egan, Freedom (Libertate, 2010) de Jonathan Franzen şi A Hologram for the King (O hologramă pentru rege, 2012) de Dave Eggers. Toate trei constituie revolte naratologice faţă de prezentul nemijlocit neoliberal prin amestec cronologic analeptic şi proleptic. A Visit from the Goon Squad 7 (2010 National Book Critics Circle Award for Fiction, 2011 Pulitzer Prize for Fiction) constă în treisprezece capitole cu protagonişti diferiţi, în momente diferite ale existenţei lor, scrise în stiluri diferite, adecvate personalităţilor acestora, care alcătuiesc o singură povestire. Temele principale sunt timpul şi industria muzicală, abordate mai ales prin evoluţia a două personaje: Bennie Salazar, an ex-punk rocker şi actual producător muzical şi Sasha, asistenta lui pentru o anumită perioadă. Timpul acţiunii, analeptic şi proleptic presentat, este de cincizeci de ani, din San Francisco, evocat din anii 1970, la New York imaginat în 2020. Modelul artistic de structurare a romanului a fost albumul conceptual („concept album”) din deceniul şapte, ca Tommy and Quadrophenia Live al formaţiei The Who, care include concertele din turneeele anilor 1989, 1996, 1997: fiecare piesă sună diferit, dar împreună ele alcătuiesc o singură temă şi un singur subiect. Un aspect esenţial al romanului îl prezintă critica percepţiilor neoliberale ale pieţei industriei muzicale americane în faza sa financiar agresiv competitivă prin aplicarea unor metode de producţie şi distribuţie de masă carei distrug individualitatea. Un exemplu, în acest sens, îl reprezintă aprecierile critice ale lui Bennie faţă de muzica imprimată digital, inspirate autoarei de articolul muzicianului canadian Neil Young, „The CD and the Damage Done” („CD-ul şi daunele provocate” Harper’s Magazine July 1992, 23–24). Implicaţiile procesării digitale sunt, ideologic, neoliberale: această tehnologie este eficientă şi rentabilă, dar elimină particularităţile artistice individuale ale interpretării. Se face o aluzie la tehnologizarea realităţii americane ca destructivă de individualitate şi creatoare de modele fractale prin comercializare. În acelaşi sens, al depersonalizării, de data aceasta a comunicării interumane, se poate interpreta jurnalul exprimat în limbaj PowerPoint al protagonistei: se indică astfel codificarea exprimării individuale manifestată în structuri comunicative cibernetice specifice limbajului informativ rapid, vizual, inspirat de spiritul de afaceri globale neoliberal. O sugestie metaforică a alterării umane provocate de neoliberalism, în contextual romanului, o constituie obiceiul lui Bennie, după succesul economic, de a-şi presăra praf de aur în cafea.

Freedom8 (2011 John Gardner Prize for Fiction; finalist pentru National Book Critics Circle Award şi Los Angeles Times Book Prize), asemenea romanului lui Egan, are o structură neconvenţională a cronologiei povestirii auctoriale: trei părţi, inegale ca lungime; patru capitole, trei în prima parte, al patrulea în partea a doua; un jurnal scris la persoana a treia, încadrat în prima şi a treia parte, în afara capitolelor, al lui Patty Berglund, personaj care-şi păstrează în acest fel, formal, statutul narativ heterodiegetic; subunităţi narative din interiorul celor trei părţi, cu propriile titluri, de asemenea în afara celor trei capitole. În cadrul acestor unităţi narative au loc deplasări temporale analeptice şi proleptice. Altfel, componentele stilistice şi narative sunt cele de roman realist social, cu incursiuni moderniste în psihologia personajelor. Este povestea din existenţa familiei Berglund, de clasă mijlocie, şi a celor cu care aceasta se confruntă pe parcursul istoric a trei decenii, începând în mandatul lui Ronald Reagan şi terminând cu prima perioadă a administraţiei Obama. Chintesenţa abordării neoliberalismului american o constituie convertirea în timp, printr-o serie de alegeri existenţiale neexaminate şi aparent paradoxale, sub imperiul pasiunii pentru salvarea ecologică a ţării, ale protagonistului William Berglund, la ideologia plutocraţiei neoliberale, în condiţiile în care activismul ecologic este asimilat corporatist.

A Hologram for the King: A Novel 9reconstruieşte imaginativ spaţiul economic global neoliberal, în 2010, prin personajul Alan Clay, consultant american free lance, temporar sub contract cu o firmă de tehnologie IT. Clay trebuie să-i vândă regelui Abdullah al Arabiei Saudite cel mai recent produs al firmei, un sistem electronic de comunicaţie holografică menit să faciliteze conexiunile şi negocierile de afaceri de la distanţă. Aici globalizarea neoliberală este creată allegoric de KAEC, King Abdullah Economic City, spaţiu construit ca zonă economică interculturală de tranzacţii de capital şi piaţă liberă. Clay încearcă să comercializeze un produs care elimină spaţiul şi timpul real printr-un prezent nemijlocit prielnic mediului de afaceri internaţional, dar imposibil pe plan uman autentic. Subminarea nemijlocirii, evidenţiate de Nilges, în acest caz nu se produce la nivel structural, ca în A Visit from the Goon Squad şi Freedom, ci în interiorul textelor din diverse capitole, prin recente şi neprevăzute flashback-uri din interiorul conştiinţei protagonistului, Acestea umanizează personajul care-şi analizează trecutul şi, implicit, existenţa în interiorul deşertului acoperit prin decoruri ireale, de occident trucat, din KAEC.

Nilges însuşi enumeră, fără subclasifică ri specifice, romanele americane care dovedesc un interes faţă de reprezentarea temporală: Don DeLillo, Cosmopolis (2003); Jennifer Egan, A Visit from the Goon Squad (2010); William Gibson, Blue Ant Trilogy (2003 – 2010); Lauren Groff, Arcadia (2012), Kiese Laymon, Long Division (2013); şi Point Omega (2010); Ruth Ozeki, A Tale for the Time Being (2013); Nathaniel Rich, Odds Against Tomorrow (2013); Karen Thompson, The Age of Miracles (2012) şi Colson Whitehead, Zone One (2011). Prin urmare, după Nilges, producţia romanescă americană recentă este preocupată de caracterul oprimant al nemijlocirii locale şi temporale (aici şi acum) ca una din problemele definitorii ale neoliberalismului care produce efectul limitativ asupra imaginaţiei culturale, critice şi teoretice. Un aspect important al romanului neoliberal constă în reconfigurarea limitei temporale a neoliberalismului ca imaginar temporal direct legat de condiţii istorice specifice şi care semnalează criza acestei dimensiuni constitutive a neoliberalismului. Tipul acesta de roman înregistrează, la nivel temporal, incompatibilitatea sa formală şi epistemologică cu logica neoliberală. Romane care ilustrează acest impas cultural sunt cele ca Zona Unu (Zone One, 2011) de Colson Whitehead şi seria de două romane Parables (Parable of the Sower 1993, Parable of the Talents 1998) care utilizează teme post-apocaliptice pentru a sugera atracţia logicii catastrofelor universale care ar marca subtil imaginaţia neoliberală. Aceste romane se adresează direct sistemului de gândire care evidenţiază o contradicţie imanentă din interiorul neoliberalismului: absorbţia viitorului în prezent în contextul în care omniprezenţa contemporaneităţii devine unul din catalizatorii crizei neoliberale, un loc al contradicţiilor pe care le explorează aceste romane. Acest tip de romane se opune industriei apocaliptice evazioniste, care susţine criza de imaginaţie a neoliberalismului, întorcând imaginaţia apocaliptică asupra ei înşişi prin interogarea condiţiilor ei epistemologice fundamentale. După Nilges, fascinaţia actuală pentru temele apocaliptice se datorează, nu în mică măsură, crizei de imaginaţie generate de neoliberalism. Romane ca Zona Unu, plasează această fascinaţie în istorie şi în cadrul unui spectru specific de gândire a timpului, care include absenţa progresului temporal. (Nilges 371 – 372)

Alte abordări ale romanului neoliberal sunt mai directe în analiza sociopolitică şi mai puţin în cea ideologică, naratologică şi istorică. Astfel profesorul de literatură engleză şi teorie literară Jeffrey J. Williams (Carnegie Mellon University) scrie, în cunoscuta revistă americană Dissent10, care reprezintă o parte a intelectualităţii de stânga din Statele Unite, că începând din 1990 a apărut un nou val de proză americană care se concentrează pe dominaţia finanţelor, a puterii politice a celor foarte bogaţi şi declinul clasei de mijloc. Acest nou val, după Williams, marchează o schimbare a romanului politic American. Proza de acest tip a deceniilor şapte şi opt, din secolul trecut, tindea să expună conspiraţii guvernamentale secrete. Actualele versiuni romaneşti politice prezintă guvernele în subsidiar şi se concentrează asupra opţiunilor sociale în interiorul sferei economice neoliberale. Eseul său îi enumeră, ca reprezentanţi majori ai acestei tendinţe, pe scriitorii Jennifer Egan, Dave Eggers, Joshua Ferris, Jonathan Franzen, Allegra Goodman, şi Sam Lypsite. Aceşti autori discută neoliberalismul american din ultimii zece ani în proza lor, în raport cu evoluţia existenţială a unor americani angajaţi, în diverse modalităţi, în mecanismul pieţei libere şi a globalizării. Spaţii sociale şi economice specifice ale unui grup de succes monetar, desprins de clasa de mijloc, anagajat în negocieri financiare sunt reconstruite literar: Wall Street-ul actual total absorbit de afaceri, în Netherland (2008), de Joseph O’Neill, Crandale Country Club, emanând valori neoliberale destructive şi complicaţiile sociale care rezultă, în Vizitaţi de asasini de Jennifer Egan (A Visit from the Goon Squad, 2010), pentagonul urban dominat de hightech şi competiţie Cupertino-Sunnyvale- Stanford-Silicon Valley-San Francisco din Colecţionarul de reţete (The Cookbook Collector, 2010) de Allegra Goodman şi Mediocre University at New York City, o zonă educaţională care generează instruire lipsită de substanţă impregnată cu sloganuri neoliberale şi finanţată de părinţi îmbogăţiţi pe piaţa competitivă financiară, în romanul La limită (The Ask, 2010) de Sam Lipsyte.

Un ultim, dar foarte important participant la această dezbatere, este Walter Benn Michaels, istoric şi teoretician literar, professor de literatura engleză la University of Illinois at Chicago, extrem de critic faţă de neoliberalism. În opinia sa, exprimată într-un articol publicat în 200911, romanul american din ultimii douăzeci şi cinci de ani se preocupă de istoria americană şi nu abordează cea mai gravă perioadă a epocii, consecinţele sociale şi economice nefaste ale neoliberalismului din Statele Unite, ideologie şi practică economică ce au dus la concentrarea puterii financiare la nivelul unor grupuri de elită. Aceasă poziţie se repetă, cu unele nuanţe critice privind romanul de identitate etnică, o altă diversiune, după Michaels, de la realitatea economică americană, câţiva ani mai târziu.12

Note:

1 Manfred B Steger, Ravi K. Roy. Neoliberalism: A Very Short Introduction. Oxford, New York: Oxford University Press, 2010.
2 David Harvey. A Brief History of Neoliberalism. Oxford, New York: Oxford University Press, 2007.
3 Fredric Jameson, ‘Notes on Globalization as a Philosophical Issue,’ The Cultures of Globalization (Durham and London: Duke University Press, 2001, 54 conform Leigh Claire La Berge, Scandals and Abstraction: Financial Fiction of the Long 1980s, Oxford, New York: Oxford University Press, 2015, 153.
4 Mathias Nilges, „Neoliberalism and the Time of the Novel, Textual Practice, 2015, 29:2, 357-377.
5 Vezi Christian Marazzi, Capital and Language: From the New Economy to the War Economy, Los Angeles: Semiotext(e), „From Post-Fordism to the New Economy” 2008, 13 – 68; Nilges 366 – 67.
6 Cathy Caruth, ‘Turning Back to Literature’, PMLA, 124, no. 4, 2010, pp. 1087–1095.
7 Jennifer Egan, A Visit from the Goon Squad, New York: Alfred A. Knopf, 2010.
8 Jonathan Franzen, Freedom, New York: Farrar, Straus and Giroux, 2010.
9 Dave Eggers, A Hologram for the King: A Novel, San Francisco: Vintage Books, 2012.
10 „The Plutocratic Imagination,” Dissent Volume 60, Issue 1, Winter 2013, 93-97.
11 Walter Benn Michaels, „Going Boom” Bookforum (February/March 2009) http://www.bookforum.com/inprint/015_05/32 74 [accesat la 19 September 2015].
12 Walter Benn Michaels. „Model Minorities and the Minority Model,” The Cambridge History of the American Novel, edited by Leonard Cassuto, Clare Virgina Eby and Benjamin Reiss, 1016 – 1030. Cambridge, New York: Cambridge University Press, 2011.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara